Nu furtuna de zăpadă care bântuie România e problema steliştilor înaintea turului cu Twente de peste opt zile, din "16"-imile Ligii Europa, ci rafalele de ticăloşie care mătură birourile propriei conduceri. Nici măcar plătit de adversari, un şef de club n-ar îndrăzni să submineze eforturile propriei tabere aşa cum o face, de bună-voie şi nesilit de nimeni, patronul "roş-albaştrilor".

Brandan, cel mai important om de la Steaua, e jucat în foi de viţă: acum e liber să se transfere în China, peste trei ore e indispensabil, după alte câteva zile e scos iar la vânzare pentru că "nu stă Steaua în el". Fotbalistul e anunţat că poate pleca la un salariu mai mare după "dubla" cu Twente. Argentinianul a demonstrat în multe rânduri că îşi respectă meseria, dar are dreptul să bănuiască, ştiind de-acum cu cine are de-a face, că dacă Steaua se va califica, patronul se va răzgândi iar şi-l va amâna "până după meciurile cu Schalke". Cum rămâne cu motivarea?

Geraldo este cel mai bun stoper din lotul stelist, dar antrenorul aproape că are interdicţie să-l folosească. Umilinţe greu de suportat s-au abătut din senin asupra unui om a cărui singură vină e salariul său mare. Portughezul a aflat din presă că e propus la Vaslui. Că nu trebuie să fie titular. Că va pleca sigur de la echipă. Geraldo a dat o lecţie de civilizaţie şi a evitat să riposteze. Şi-a lăudat coechipierii mai tineri, menţionează că se gândeşte cum să joace mai bine pentru Steaua. I s-a răspuns cu alte mitocănii. E posibil ca, în ciuda tuturor interdicţiilor, Steaua să aibă nevoie de Geraldo în meciurile cu Twente. Şi atunci...
În lipsa lui Bourceanu se conturează, măcar pentru partida de la Bucureşti, o problemă în zona vitală a mijlocaşilor centrali. Bicfalvi trecuse peste condiţia de paria, depăşise momentul în care patronul îl invitase explicit să plece pentru că "nu are faţă de Steaua" şi, după o pregătire exemplară, devenise o soluţie. Asta până când antrenorii au fost anunţaţi că jucătorul n-are ce să caute în teren pentru că trebuie să joace alţii. Soarta poate aranja însă lucrurile în aşa fel încât Steaua să ajungă la piciorul lui Bicfalvi...

Într-o lume în care e propus ministru al educaţiei, tineretului şi sportului un personaj acuzat de foştii colegi de nepotism şi corupţie, ar fi prea mult să-i cerem unui biet şef de club de fotbal decenţă, coerenţă, corectitudine, fair-play. Patronul respectiv ar trebui să ştie, însă, că în viaţă totul se plăteşte.