“Draga jurnalule,

Azi am jucat cu Bayern si am luat bataie cu 1-0. Mai bine ma faceam frate de sange si cu Uli Hoeness, poate o puneam de-un egal. Ai dracu’ aia de la organizare. Cica nu mai aveau Sangria. Ii dau afara si pe astia. Totusi prevad io ca luam zece puncte in grupa asta. Si Mitica mi-a zis ca si el crede ca putem mai mult de-atat. Nici nu mai trimit recuperatorii la Pitesti, la parintii lu’ Mutu, ca m-am inteles cu el sa nu ne dea gol si sa-i strice si fazele lu Gilardino, ala de joaca cu el in atac. Nu inteleg de ce Arthuro ala nu gaseste poarta. O sa ii amendez si pe aia care au montat portile, le-am zis sa le faca mai late. Semedo nu-mi mai place, ca a ratat cu poarta goala. Si cand te gandesti ca a mancat struguri la mine in loja. Si cred ca erau si pere acolo, ca am vazut ca si-a-ndesat si-n buzunar cateva. Si mai e si negru, pe deasupra. Si am luat si gol din faza fixa… o zi neagra. Daca zic ca ziua e neagra m-or face hahalerele astea de ziaristi rasist? Sa vedem daca au ei tupeu, ca ii zic lu var-miu sa-i faca de la brau in jos, ca el se pricepe la de-astea. Pai ce, m-am impacat degeaba cu el?

Si Lacatus parca a fost fricos in primele 20 de minute. Iar am scris degeaba unspele ala. Si acum am scris citet, asa cum imi ziceau astia prin club, ca cica nu se intelegea nimic. Dar nu e Ochii Rosii ala in echipa ca sa mai zici ca incurc io numele jucatorilor.

Ma jurnalule, ca acum ma si repet… chiar am io echipa de zero puncte in Liga? Trebuie sa ma implic io iar ca sa mearga treburile? Sa mai dau o raita pe la Athos, sa le mai las niste fonduri nerambursabile la preotii aia? Sa mai fac trei matanii?

Oi fi facut io bine ca i-am laudat pe CFR? Daca ma gandesc bine, ei ar trebui sa-mi multumeasca. A zis si Olaroiu ca daca nu bateam noi pe Kiev, CFR-ul nu ajungea sa joace cu Roma. Pai Paszkany ala nu merita sa-i laud io echipa, ca i-a laudat-o destul ala care a comentat meciul pe ProTV. E antistelist, asa mi-au zis mie cunoscutii. Pai Sponte asta doarme-n post? Nu cauta si el listele cu dusmanii mei? Cred ca asta de la ProTV i-a trimis si lu Muresan mesaje de felicitare in care zicea si vorbe urate de Steaua, ca mi-a zis un suporter de-al nostru deghizat in clujean ca i-a gasit telefoanele lu Iuliu de si le pierduse el pe Olimpico. Da am avut io ac de cojocul lu reporteru asta. Sa-l vad daca o mai avea tupeu el vreodata cat o trai sa care microfoane pe sub loja mea. I-am zis sa nu vina in Ghencea dupa ce se ia el de familia mea. I-am dat niste cotoare de pere-n cap… Am jucat si io pe laptopu meu Counter Strike si a-nceput sa-mi placa. Al dracu’ sa fiu de nu data viitoare i-l arunc pe Argaseala-n cap, sa simta. Si torn si smoala incinsa si apa clocotita, si dau drumu si la vipere, ca doar sunt un fel de Burebista sau Decebal si Steaua e Sarmisegetuza mea. Fac ce vreau io, da? Si daca vreau, arunc si cu cotoare. Si il chem si pe fina-miu sa dea cu pietre. Acu’ il sun.

Jurnalule, aici ma vad nevoit sa inchei, ca ma suna Borcea sa miorlaie ca pisica. Da lui ii e ciuda ca n-aude si el imnu’ Ligii. El sa fie sanatos, ca daca se duce-n Liga, tot noua trebuie sa ne multumeasca. Si, oricum, nici el, nici Paszkany si nici Muresan n-o sa-si faca frati de sange ca mine.

P.S.: am avut si gol anulat, da ma duc maine la “Nasu” sa ii zic sa faca presiuni la UEFA sa ne mai dea si noua arbitri ca in meciu’ cu Galata, de-a crapat Ali Sami Yenu’-n doua si Skibbe ala vorbea singur in vestiar. Si dup-aia ma duc si la “Nasu” Moraru, ca mai am niste suste si pe-acolo. Povestesc cum am calculat io ca un Pitagora traiectoria cotorului de para”.

Zarurile au fost aruncate?

O adunatura de cercetatori idealisti, un selectioner cu mana iute si o gasca de salahori obositi, cu salopete soioase, buzunare rupte, bagaj limitat de cunostinte, dar fini maestri ai glumelor invatate “la o samanta” in fata blocului si exersate cu succes de-a lungul timpului intai pe minore vinovate de a-si fi pus o fusta prea scurta sau un decolteu prea adanc si, mai apoi, pe jurnalisti, au dat tonul apocalipsei.

Masele usor de manipulat, gospodinele iubitoare de telenovele si stiri macabre, bunicutele credincioase si anarhistii de ziua a saptea isi fac cruci largi, scuipa-n san si se roaga pentru iertarea sufletelor noastre ratacite. Cer clementa protonilor si se inchina acceleratorului de particule. Mintile luminate care vor sa se ia de piept cu divinitatea dau asigurari ca totul e sub control. Incep sa cred ca nu. Gauri negre s-au format pe 6 si pe 10 septembrie. Si nu oriunde, ci deasupra Clujului si, mai apoi, tocmai in Feroe. “Suntem urmariti”, si-a spus Piturca-n barba. Si-a facut cruce invers si toate ideile tactice s-au dematerializat. Unii vor sa creeze materie din nimic. Altii cauta nimicul din materie. Din cea cenusie.

“Si cel ce e fara de pacat sa arunce primul piatra”

Cand esti finul unui preacuvios cu mai multe drumuri la muntele Athos decat Mitropolitul Ardealului, nu ai pacate. Ofrandele aduse ortodoxiei sunt mai eficiente decat cel mai alb-dalb dero din lume. Constient de atuurile detinute, pui mana pe piatra. Si arunci. In spatele tau, piosi, alti apostoli rad complice si fluiera versete pe ritmuri orientale invatate in lacasuri de cult din Ferentari sau de la periferia Brasovului. Ca jurnalist, ai doar o sansa. Sa fugi. Oricum tu esti satana care haituieste trimisii lui Piti pe pamant. Si meriti sa fii supus oprobiului public. Sa fii pedepsit prin lapidare, cu Mirel in rol de calau. Sa fii biciuit de vocea taioasa a preacuviosului Victor, Bogdan sa-ti cante prohodul cu o voce guturala si Gabriel sa aduca ultimele omagii sotiei.

Zarurile au fost scapate din mana

… si vestiarul a fost pierdut printre degete. Castelul din carti de blackjack s-a prabusit. Atuurile se mai numara pe un abac vechi, ros de vremuri. Vremuri in care nu eram asa credinciosi si nu ne rugam pentru victorie inainte de un meci cu Feroe, Liechtenstein sau Luxemburg mai ceva ca pentru un castig la loterie. Vremuri in care o fosta gubernie a Imperiului tarist inca isi cauta identitatea fotbalistica si Danilevicius inca nu stia sa se bucure cand marcheaza. Vremuri in care Feroezii nu aveau sarbatori nationale, pentru ca luau de la cinci in sus, si nici nu-si permiteau sa zambeasca ironici sau sa se haituiasca o echipa ai carei jucatori uita trecutul, dar nu sunt capabili sa-si faca un prezent. Piturca vede spectacol, vede inca sanse, vede o luminita. Luminita de la capatul tunelului in care vor niste nebuni sa-l conceapa in vitro pe fratele mai mic al Big Bangului. Noi vedem crispare, indolenta, teama, lipsa de determinare, automultumire si ridicol. Nu mai avem carti castigatoare. Si, de trisat, din pacate, nu prea avem cum. Nationala e intr-o pasa proasta (parerea unora) sau de-a dreptul intr-o gaura neagra, dupa cum spun altii. Concluzie? Experiment reusit. Big Bang-ul lui Piturca se anunta a fi un succes de proportii.

Asa sa ne-ajute acceleratorul de particule!

Marti. Ora 19:32. Sunt plictisit. Teribil de plictisit. Deschid calculatorul cu ochii pe jumatate inchisi, si apas aleatoriu pe tastele prafuite. Nu se intampla nimic. Doar imi apar in fata cuvinte lipsite de sens care incearca sa dea nastere primului meu blog aici, in blogosfera ProSportista.
Cu toate acestea, nu reusesc sa incropesc o fraza menita sa atraga atentia publicului larg. Mainile imi amortesc, neuronii refuza sa coopereze, si incet-incet reazlizez ca blogul meu poate deveni un kitsch. Nu am idei in clipa de fata, am in schimb, in general, multe pareri. Care, odata aruncate in internet, este imposibil sa nu deranjeze. Chiar si pe mine ma deranjeaza unele opinii ale mele. “Doamne, dar chiar ca puteam fi mai acid de-atat!”.

Cine sunt? Scrie in scurta descriere pe care o gasiti in pagina.

De ce sunt (aici)? Pentru ca ma deranjeaza multe lucruri. Si daca ma deranjeaza vreau sa nu le tin in mine, ca sa nu ma consum si fac, Doamne-fereste vreun atac cerebral. Pentru ca imi plac multe alte lucruri. Si daca-mi plac vreau sa fiu euforic, exuberant si sa dau orbeste cu degetu-n tastatura, bucuros ca am ce scrie si de bine. Pentru ca tot ce e mizer in tara asta ma deranjeaza. Tot ce e putred in lumea fotbalului, presa scrisa, politica sau televiziune imi starneste curiozitatea. Prostia ridicata la rang inalt imi face pielea de gaina si imi violeaza materia cenusie mai rau decat scartaitul cretei pe tabla. Traim in Romania, o tara care nu ne poate oferi in momentul de fata decat un raport natalitate / mortalitate infantila categoric favorabil optiunii aflate in dreapta balantei, manele, interlopi, preoti ce poarta crucea invers, falsi formatori de imagine, nunti intre copii cu nume de masini straine, “brichete”, “valize”, mitici, nasi, fini, depunctari cu cantec si cantece fara ritm.

Aici pun punct postului cu numarul UNU. Deja am scris prea mult, m-am plictisit pana si pe mine. De maine, va voi plictisi in schimb pe voi.