Ieri, la primul cantat al cocosilor, nici nu ma gandeam ca baietii nostri se vor apropia de poarta celui ce incearca fara succes sa le calce pe urme mai cunoscutilor Coupet sau Frey. Adept al pariurilor pierzatoare, as fi mers totusi pe un egal, doar de dragul de a pierde 3 lei noi la Pariloto, echivalentul unui desert copios la camera deputatilor sau al unei pensii a unei batrane peste care vremea trece parca prea incet.

Am avut victoria in mana, dar am scapat-o printre degete. De ce?

Pentru ca am fost cocosi 20 de minute si pui de Crevedia restul partidei.

Pentru ca Mutu a fost timorat de prezenta lui Mourinho, probabil, si nu a aratat decat ca inca il deranjeaza sa paraseasca scena inainte sa cada cortina. Nu conteaza faptul ca nici cu ajutor de la sufleuri nu se mai regaseste si se pierde in mijlocul frazei.

Pentru ca acelasi Mutu trebuie sa invete de la Goian cum si cand sa loveasca mingea cu capul. Da, acelasi cap pe care-l foloseste cand citeste Dostoievski.

Pentru ca Marica a facut un singur lucru notabil pe gazonul de la Constanta , exceptand executiile de efect, nereusite, de altfel, de la antrenamente: a gresit crampoanele si s-a dezechilibrat oferind o scena demna de filmele mute ale lui Chaplin, derutand, astfel, debusolata aparare franceza, fapt ce i-a permis lui Florentin Petre sa deschida scorul.

Pentru ca am avut doar un Gabi Muresan pe teren. Dar a facut si el o greseala. A incercat sa-i paseze in minutul 78 lui Marica, un “cocosel pe patine”. Bineinteles, s-a pierdut si a pierdut. Contactul cu balonul, cu gazonul, cu suporterii. A avut in schimb onoarea de a lua mai apoi loc pe banca de rezerve. Prea tarziu.

Pentru ca Lobont este imperial atunci cand vezi mingea in plasa si te face sa versi berea pe canapeaua din sufragerie, spre disperarea consoartei, cand nu se aude vreo tema muzicala demna de filme horror pe fundal.

Si, nu in ultimul rand, pentru ca Piturca nu a avut curajul sa ii lase pe ai nostri sa se dea cocosi pana la capat ci a aprobat, tacit, metamorfoza acestora, dupa numai 18 minute, in niste puisori de-abia iesiti din gaoace. Cocosei. Si, cand printre cocosii galici sunt si doi ulii, Ribery si Gourcouff, ai sansele batranicii de mai sus la o pensie de fost demnitar sforaitor in sedintele plenului.

Sa fi fost oare de trefla? Inclin sa cred ca nu. Si cu patru foi nu ar fi fost cu siguranta. De romb? Nici atat. Figuri geometrice doar Dinamo a desenat aseara, dar a facut-o cu o mana tremuranda. De inima rosie? Vasluiul a avut inima, a cedat ficatul. De inima neagra? Probabil. A suporterilor.

Scurt istoric al fascinantei zile de ieri: Romania spune adio coeficientilor grasi care in trecutul apropiat ne-au dat posibilitatea sa aruncam pe masa bogatilor o pereche de asi si pe masuta ponosita a Cupei UEFA o chinta care acum ne trage in jos. Regulile pokerului au fost rescrise. O pereche invinge o chinta. Tragic, comic? Nu. Adevarat.

“Paseiro” nu are nimic in mana si nu se arunca. Nu zice “Pas” ci i se arata usa din spate. Adus cu surle si trambite, pleaca fara sa pupe steagul Rapidului, mai nou ancorat in berna de o multime alb-visinie furibunda. Taher este noua tinta a fanilor: considerat mana moarta din impozantul birou care pana mai ieri purta aroma parfumului lui Copos, este judecat si condamnat. Sentinta? Lapidarea.

La Timisoara si Urziceni stari diferite: unii jubileaza de fericire pentru ca stiau din tur ca nu mai au sanse, asa ca doar se amuza pe seama colegilor de suferinta. Pentru ca nici Urziceniul nu a primit carti mai bune. O carte, dar nu de joc, a scos din treningul ponosit de antrenor principal “Bursucul”: “Teoria Conspiratiei”, un mic roman stiintifico-fantastic, cu UEFA in rol principal care protejeaza Hamburgul. Nu imi place Stargate, nu pot sa ma teleportez, nu citesc nici carti de fictiune. Parol!

Vasluiul a vrut, cu putinta au stat mai prost. Dintre toate echipele romanesti din UEFA, ei si Dinamo chiar s-au chinuit sa scoata un rezultat mare. Mai bine trisau. C-asai in poker. Porumboiu mai si marise potul: 20.000 de euro. Mesenii nu s-au grabit insa sa smulga jetoanele din mana patronului asa ca totul se reporteaza. Pentru cand, oare?

Dinamo a jucat. A incercat, mai mult! Au avut ocazii, dar n-au avut si ocazia. Lucian nu e Dorin, Bratu nu e Mutu, Cristea nu e de acolo si Rednic nu e Lucescu. Caruia, apropos, ii face Borcea ochi dulci. Oare lui “Il Luce” ii place Turcu’, dupa aventurile din Imperiul Otoman? Poate aflam. La urmatorul campionat de poker in 5, cu 5 maini false, 5 aruncari si o chinta penala!