Locul doi decis de o bricheta in “Liga lui Mitica” in sezonul trecut, evolutia entuziasta din dubla cu Galata si zeci de calcule cu rezultate invariabil optimiste dupa tragerea la sorti a grupelor Ligii Campionilor. Gigi visand la banii Ligii, jucatorii la banii patronului si DNA-ul la banii din parca prea mediatizata valiza. Doar scurte popasuri in drumul spre pierzanie al celei mai iubite echipe din tara.

Arthuro sau Kapetanos? Dayro Moreno sau Lovin? Hagi, Lacatus sau Dorinel? Sa atac, sa ma apar? Sa raspund la sms? Sa-l ignor? Sa fiu umil, sa arunc o piatra sau sa plec cu capul sus? Hagi, Lacatus sau Dorinel? Suntem prea defensivi? Sau poate atacam prea mult? Sa pasam si in fata? Nu se poate mai mult in lateral? Sau in spate? Sa facem si din Cupa Romaniei un obiectiv sau sa mai amanam un an? Sa fim ironici? Sa radem? Sa plangem? Sa multumim divinitatii sau patronului la victorii? Sa blamam cerurile sau arbitrii la infrangeri? Doar intrebari puse pe lungul drum spre pierzanie al celei mai iubite echipe din tara.

Bayern, Fiorentina, Lyon, Otopeni, Gloria Buzau, Otelul, Poli Iasi. Echipe ce au netezit drumul spre pierzanie al celei mai iubite echipe din tara.

Umilirea antrenorilor. Umilirea lui Rica, cel ce traieste pentru rosu-albastru mai mult decat toti nepotii lui Gigi pentru actiunile primite cadou. Palma data de Dorinel lui Semedo, tapul ispasitor pentru infrangerea de aseara, identificat in numai 15 minute. Palmele ce-l mangaie parinteste pe Nicolita dupa fiecare 10.000 de metri alergati haotic si ineficient, ce se transforma in praful aruncat in ochii celor ce sufera pentru culori. Doar adevaruri ce ni se dezvaluie de-a lungul drumului spre pierzanie al celei mai iubite echipe din tara.

Pana nu e prea tarziu, lasa, Gigi, Steaua, fie si doar sa incerce sa renasca din propria cenusa.