Belgia - Japonia 3-2. "E vorba despre suflete curajoase"

3 iul 2018 117 afişări Comentează şi tu Blog

E vorba despre trăiri şi puterea de a visa până la capăt. De atitudine! De capacitatea de a nu-ţi pierde capul, chiar dacă-ţi consideri adversarii o naţiune de slăbănogi. Chiar dacă ştii că-i poţi lovi direct în inimă. E vorba despre mentalitate. Şi un chef monstruos de a deveni mai bun. Şi mai bun. Cel mai bun.

E vorba despre cum nu trebuie să te prăbuşeşti după ce ai fost lobat, înşelător, cu creştetul capului. De gardă ţinută sus deşi un gol îţi va invada mintea până când oscioarele ostenite îţi vor dicta să te laşi de portărie şi să te apuci de poveşti.

E vorba despre respect şi raţiune. De voinţa de a nu te da bătut. De forţa de a te redescoperi după ce ai fost curăţat. De a crede în şansele tale. Şi de a pune într-un sprint, un tackling sau o execuţie toată puterea cu care ai fost înzestrat. De la mamă, de la tată, de la Dumnezeu, de la antrenorul care ţi-a dat prima palmă peste ceafă.

Belgia – Japonia e lecţia care arată că te poţi hrăni cu otrava aruncată de duşmanul-prieten. E meciul de pus în faţa ochilor unui ţânc cu 10 pe spate, un puşti ai cărui ochi încep să dobândească memorie. Îi va folosi. Toată viaţa. Pentru că sportul îţi arată că n-ai timp să cloceşti vreun gând de preamărire până când n-ai urcat în autocar. Pentru că de la bucuria pe repede-înainte al lui Inui, la pumnul azvârlit de Shoji, în iarbă, n-ai timp să clipeşti.

Şi mai e vorba despre vigoare şi ambiţie. Chiar dacă nu te dă talentul afară din casă. Chiar dacă eşti o firimitură de om. Sau chiar dacă ţi-ai pierdut şi banderola de căpitan de la naţională după ce ai fost măcelărit de accidentări. Belgia – Japonia nu e pentru loseri. Pentru cei care nu se descotorosesc de tot felul de metehne. De “nu pot”. De “nu am”. De “stai aşa”. De “lasă pentru mâine”. E despre acum. Secunda asta. Despre nu există „nu pot”.

Se spune că o echipă poartă pecetea personalităţii antrenorului care-i imprimă la orice oră din zi şi din noapte un stil de joc inconfundabil. Belgia şi Japonia ar fi jucat la fel, în optimi, la Mondial, şi fără oamenii cu cămăşi scrobite şi sacou impecabil. Pentru că pe teren au fost suflete curajoase. Eroi. Băieţi greu de stăvilit. Capabili. Să-şi strivească umerii. Sau să termine cu bărbiile dislocate. Istoviţi. Epuizaţi. Până la capăt!

Rândurile de mai sus sunt pentru... Alege tu! Japonezi, belgieni...

Sau chiar pentru ai noştri.

 

Versiune selectata: mobil / standard