Gestul lui Ogăraru: ”Şi-a rupt din prăjitura sufletului o bucată”

15 sep 2014 2739 afişări Comentează şi tu Blog

Prietenia lor e mai strânsă ca orice za îndărătnică din “Lanţul” lui Tony Curtis şi Sidney Poitier. Mai solidă ca orice zid înălţat în “The Shawshank Redemption” pentru a-l separa pe Tim Robbins de Morgan Freeman. Şi de o durată asemănătoare unei amiciţii dintre peniţele unor poeţi şi scriitori români.

Legătura lor s-a clădit pe bucurii mărunte şi pe performanţe mari. Pe hore de bucurie şi pe ore de transpiraţie. Au învăţat împreună, şi-au citit adversarii împreună şi au mers ca un automat la antrenamentele vieţii. Împreună. Au luat startul din zone diferite ale ţării. Unul în Ghencea, biciuit de glasul poruncitor al lui Radu Troi: pe terenul de rugby, de bitum, pe zgură, pe noroi. Altul în Oradea: sub ochii tatălui, cu atitudinea tatălui şi cu un comportament de doctor în bun simţ. În numele tatălui.

Cu o răutate pozitivă în joc, au ajuns să-şi dea mâna şi mingea peste apărări întregi. Apărarea Stelei, apărarea naţionalei. De pe stânga pe dreapta şi de pe dreapta pe stânga, sângele le-a curs prin vasele prieteniei non-stop. Exact ca şi acum. O vorbă bună a venit de pe stânga şi-atunci când Ryan Babel i-a provocat cea mai neagră noapte neagră pe Giuleşti prietenului său. Vorbele bune vor veni de pe flancul drept cu frecvenţa unui robot de pe terenul de tenis toată viaţa. Pentru stângaciul care de-acum nu mai zâmbeşte doar formal.

Pentru că e deja implicat. E valorificat. E ridicat. E angrenat într-o maşinărie dătătoare de speranţe. Ce-i trezeşte gânduri şi sentimente (poate) demult uitate. Maşinăria lui. Maşinăria fotbal. În alb şi negru, la Cluj, George Ogăraru pune un strop de culoare în dimineţile prietenului său. O tuşă de elan tineresc al băiatului care câştiga în anii 90 Cupa Liceelor la Polivalentă se amestecă în tuşele maturităţii unui tip cizelat în băncile pe care au stat Cruyff şi Van Basten. Bergkamp şi Kluivert. De Boer şi De Boer. Blind şi Blind. Iar tânărul care rata o convocare la naţională dintr-un motiv nici acum ştiut a dat vineri la prânz o nouă dovadă de maturitate. De autoritate. De flexibilitate. De spirit de iniţiativă. De pasiune şi generozitate. De frăţie.

Abia instalat pe banca formaţiei lui Walter, şi-a rupt din prăjitura sufletului o bucată şi i-a oferit-o camaradului din stânga. Aşa se face! L-a numit analist video. Sau analist radio, DVD, smartphone, nici nu mai contează. Ideea şi gestul impresionează. Prin mişcarea sa, "doiarul" a dărâmat două popice dintr-o lovitură. Nu numai că şi-a arătat din nou greutatea sufletului, activându-l pe Neşu într-o spirală fantastică generatoare de provocări care-i vor da un imbold psihic. Dar a şi făcut un transfer de marcă: experienţa lui Mihăiţă, dăruirea lui, sacrificiul lui, agresivitatea lui cuplată cu control, capacitatea de a identifica plusuri şi minusuri nu numai ale "şepcilor" , ci şi ale adversarilor sunt calităţi care-l recomandă ca un colaborator de real succes.

Succes, George! Succes, Mihăiţă!

http://www.prosport.ro/andru-nenciu/gestul-lui-ogararu-si-a-rupt-din-prajitura-sufletului-o-bucata-13271900
13271900
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard