Omul pentru care fotbalul e simplu ca numele lui. Bastian Schweinsteiger

14 iul 2014 102 afişări Comentează şi tu Blog

Modelul lui e Zinedine Zidane, dar n-a încercat vreodată să devină un xerox al lui Zizou. A spus mereu că ar fi fost prea dificil să-l copieze pe francez, pentru că interesul echipei e mai presus de toate. Mereu. A jucat pe toate posturile din fragedă pruncie, iar elanul lui feciorelnic l-a făcut să se exprime la cel mai înalt nivel. În toate rolurile. Mereu şi mereu.

A fost transformat din fundaş în atacant şi din aripă în închizător. Din titular în rezervă şi imediat din rezervă în titular. Pentru că toţi oamenii la cravată nu i-ar fi găsit niciun cusur dacă i-ar fi căutat nod în papură. A părut fratele mai mic al lui Dieter Bohlen de la Modern Talking, iar pe fruntea lui a scris mai mereu Modern Playing. A combinat rezistenţa fizică de decatlonist, mereu şi mereu, cu tehnica cizelată în timp. S-a adaptat la rigorile impuse de orice antrenor de la Bayern sau de la naţională şi a lipsit din echipă doar când echipa n-a avut meci. Fotbalist. Atlet. Campion. Şi un om de rafinament. A demonstrat-o în Brazilia. Mereu şi mereu. La finele fiecărui meci.

După victoria cu Portugalia, a realizat că Ronaldo e cu moralul sub nivelul solului şi i-a zis vreo două poante de i s-a relaxat şi cel mai încordat muşchi din setul de şase. Pe morocănosul Benzema, la finele triumfului cu Franţa, l-a făcut să ridice privirea pierdută printr-un smoc de iarbă. L-a îmbrăţişat ca un urs pe David Luiz la finele măcelului din semifinale şi l-a făcut pe posacul Felipao să uite o fracţiune de secundă de ce mai era de uitat. Imaginile sunt stocate în arhiva agenţiilor foto. Reuters, EPA, fepa, Getty sau betty şi stau mărturie pentru generozitatea şi respectul unui tip care ar ajuta până şi un melc să treacă strada.

La marele meci însă şi-a umflat pieptul cum n-a făcut-o vreodată. Şi-a ridicat nivelul de încredere şi energie inscripţionându-şi pe ghete „The Chosen One”. Iar crampoanele adidas au pontat mai bine de 15 de kilometri de-a lungul şi de-a latul finalei. A dat naştere unor imagini suprarealiste. I-a curs sângele pe faţă ca apa la robinet, după ce Aguero s-a arătat deranjat de proeminenţele osoase ale obrajilor săi. Şi i-ar fi făcut şi pe luptătorii din cuşcă să fie invidioşi pe semnul său de curaj. S-a hrănit cu otrava aruncată de argentinieni şi a dat semnalul că se poate! „Era mort şi stătea în şa să-l vadă ceilalţi”, caracteriza momentul un prieten sedus de nemţi. Ar fi stat în teren şi cu genunchii vătămaţi. Şi cu bărbia dislocată. Şi cu umerii striviţi. Pentru că tipul transmite cu adevărat forţă. Iar nemţii ştiu să recepeţioneze mesajul.

Nici nu mai contează că în finală a reuşit 11 recuperări sau că mingea a curs ca pe aţă şi datorită celor 102 pase plecate din „The Chosen One”. Sau că a atins o viteză maximă la sprint de 26,1 km/h. Sau că fost faultat de şase ori.

A fost şi finala lui şi nu e mai super ca Superman. A fost şi turneul lui şi numele său nu are rezonanţa lui Messi. A fost şi ziua lui, deşi de Gotze se va vorbi mai întâi peste 24 de ani. Şi nu! N-a uitat să le zică două vorbe bune nici băieţilor învinşi în finală. A urcat pe podium cu o lacrimă de sânge sub ochiul drept şi a mai câştigat prestanţă în fiecare minut al bucuriei. A fost şi festivitatea lui. A campionului pentru care fotbalul e simplu. Simplu ca numele lui: Bastian Schweinsteiger.

http://www.prosport.ro/andru-nenciu/omul-pentru-care-fotbalul-e-simplu-ca-numele-lui-bastian-schweinsteiger-12970866
12970866
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard