Steaua lui şi Steaua ei. Atena 2004 - Bucureşti 2014

12 aug 2014 753 afişări Comentează şi tu Blog

Maria Rus şi Lucian Sânmărtean formează unul dintre cele mai cunoscute cupluri din sportul românesc. Ea fostă atletă, el actual jucător la Steaua. „Sunt de-o viaţă împreună”, rezumă o fostă colegă a sprinterei. O pereche în adevăratul sens al fericirii şi împlinirii.

În proba de 4x400 m, pe Olimpicul din Atena, ştafeta feminină a României îşi trăieşte o picătură din glorie. Ionela Tîrlea le ia de mână şi le trece portativul spre marea performanţă pe mai tinerele sale colege: Alina Rîpanu, Angela Moroşanu şi Maria Rus. Patru. Patru pentru România. Focul de pe pistă le arde tălpile, acustica din tribune le fisurează timpanele, emoţiile le umezesc palmele. Într-o probă care te face să-ţi pierzi simţurile. Nu şi băţul. 400 m construiţi pe poziţionare, intuiţie, start ca din tun, fuleu, constanţă şi prestanţă. Schimbul se face ca la manual şi cvartetul îşi tonifică gambele şi coapsele. Pentru marea finală. Maria vine din Bistriţa cu echilibru ardelenesc şi ţinută fără cusur. Fiecare pas e calculat după o culegere de Gheba şi cronometrul trebuie să aţipească. Fără diazepam. Doar sedus de finişul unei ştafete speciale din România. Americancele, rusoaicele, nemţoaicele îşi dau coate. Româncele taie aerul cu coatele. Maria măreşte compasul,  schimbă în grafic şi fetele duc visul mai departe. Ionela, Angela, Alina şi Maria termină pe şase şi pun cei 1.600 m pe un rând din istoria atletismului românesc – cel mai bun rezultat din istoria Jocurilor Olimpice la proba complementarităţii şi un record naţional (3:26,81) nederanjat până azi nici de o muscă. A fost şi cursa Mariei, e şi amintirea Mariei. Acum 10 ani, pe vremea asta.  

Acum 10 ani, pe vremea asta. Timpul se scurge în alb şi verde la câteva zeci de minute de stadionul Mariei. Pe Apostolos Nikolaidis ştafeta se predă în familie. Familia Vardinogiannis. Pe axa Giorgos-Giannis. Lucian vine din Bistriţa cu rafinament, magnet în ghete şi dorinţă de afirmare. Se află la al doilea sezon într-un verde de-ţi găureşte retina. Ştie că publicul e exigent. Ştie că vedetele copilăriei lui, Saravakos şi Warzycha, îl privesc din lojă. Antrenorul Itzak Shum îl place. Îi acordă credit. Şi alături de colegii de sosire, Markus Munch şi Ezequiel Gonzalez, pasează cu exteriorul pentru event. Cupă şi campionat. După aproape 10 ani. Acum 10 ani, pe vremea asta. De fapt, puţin mai mult de 10 ani.

Între timp. Maria îl urmează pe Lucian peste tot. Utrecht, Bistriţa, Vaslui, Est, Vest, Nord, Sud, Bucureşti. Cariera ei ajunge la linia de sosire puţin după momentul Atena. O operaţie la  genunchi îi închide culoarul şi atletismul rămâne doar pe străbunicul Mac-ului şi iPhone-ului. Lucian o ia de la capăt şi Maria menţine ritmul în sport doar privind stilul discret de alergare al soţului. Fosta campioană a României e şi critic. Devine şi antrenor. Se transformă şi-n sparring. Dar şi în maşină de tachinare. Pentru că alergarea, ca şi fotbalul lui Lucian, se mai practică şi cu colţurile gurii ridicate.

La 10 ani de la momentul Atena. În Bucureşti sunt nori şi fata pe care puteai s-o prinzi doar cu un stop-cadru de la masa de montaj încearcă să mai păstreze tempoul alert. Duce în spate ca un bolovan greu un diagnostic pe care-l suportă cu greu şi o coală A4 şi un document word scrijelit cu Times New Roman sau arial black. Negru e scenariul doar pentru cei care abandonează înainte să sune clopoţelul ultimului tur de pistă. O statistică a forului de atletism spune că Maria nu a abandonat nici măcar după ce a trecut linia de sosire. Niciodată.

La 10 ani de la momentul Atena. Cerul de plumb din cartierul Ghencea ascunde soarele şi desenează nori grei. 34 de ani din viaţa lui Lucian şi-au închis bucla şi o durere în hemitoracele stâng, sub inimă, îl scoate de pe teren după numai 11 minute în returul cu Aktobe. E şi trauma de pe teren, e şi lovitură de acasă. Pare că nu e în apele lui, dar nu se îneacă în disperare. Păstrează secretul şi colegii răspund încurcaţi atunci când la finalul meciului sunt atacaţi cu întrebări centrate pe subiectul tabu. Dar maratonul în roşu şi albastru continuă. Siteul lpf.ro anunţă că duminică Steaua are meci în deplasare, cu CFR Cluj, iar site-ul UEFA scrie că Ludogoreţ stă în calea Stelei înaintea intrării în grupele Ligii Campionilor.

Cu orice durere costală sau intercostală, pe stânga sau pe dreapta, Lucian va intra să joace şi Steaua nu va zbura cu rezervoarele goale spre grupe. Deşi nu o spun explicit, colegii lui Lucian vor evolua şi pentru el. Dar şi pentru Maria. Sânmărtean a mai jucat în Liga Campionilor, cu Panathinaikos, acum, desigur, 10 ani. Dar n-ar da îmbrăţişarea Mariei din Atena pentru nicio comoară din lume. Acum ar da orice comoară pe care o deţine pentru a vedea, la 10 ani distanţă, acelaşi surâs. Surâsul Stelei lui.

http://www.prosport.ro/andru-nenciu/steaua-lui-si-steaua-ei-atena-2004-bucuresti-2014-13079661
13079661
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard