Fotbalul pe calculator ucide joga bonito. RIP!

7 iul 2018 411 afişări Comentează şi tu Blog

Ne-am automatizat, avem procesoare şi rami. Nu mai trăim fotbalul, îl calculăm. Nu mai râdem la meciuri, strângem din pumni şi citim statistica. Nu ne mai place sportul în care se zburdă, în care apar elemente inedite, vrem eficienţă, over 5.5 cornere, GG şi PSF2-uri, vrem să câştigăm ceva, la Fantasy sau la pariuri, nu ne mai ajunge doar privitul. În această seară, de la Mondial a plecat singura echipă care joacă un fotbal pur, dar naiv, aşa cum a înţeles Planeta acest sport atunci când nu era doar despre milioane de euro, vânzări de tricouri şi de drepturi TV. 

Brazilia este victima frumoasă din cartierul de malaci, hăndrălăi cu vene groase pe mâini, nebărbieriţi, care patrulează străzile şi îşi izbesc rivalii în căutarea supremaţiei. Brazilienii nu mai au ce căuta în această lume, din păcate. Din păcate pentru mine, pentru că vreau să văd călcâiul lui Neymar, nu chinul şi schimonosirea teribilă a lui Fellaini, cel care îşi face meseria cu plăcerea unui vidanjor după un weekend liber. Pentrucă mă uitam la CM pentru driblingul lui driblingul lui Jesus în faţa lui Kompany, nu pentru fotbalul robotizat jucat de De Bruyne, băiat care e încântător doar în ochii celor care văd doar Premier League apoi închid televizoarele. Liderul Belgiei e exact, eficient, rapid. E ca un i7 de generaţie nouă. Robot cu 0.1% şanse de eroare 404. Îmi doresc să mai trăiesc fotbalul în care discutăm în termeni de ”foarfecă”, ”voleu”, ”rabona” sau ”exterior”, nu pe cel în care găsim ”defensivă ermetică”, ”pressing agresiv”, ”contraatac” şi ”duel tactic”.

Sigur, Brazilia nu joacă un fotbal perfect. Fundaşii nu se sincronizează la milimetru, Coutinho mai greşeşte pase, Neymar se mai împiedică în minge, Fernandinho sare pe lângă. Asta înseană că sunt oameni. Când oamenii fac asta, discutăm despre greşeli. Când roboţii o fac, rar, discutăm despre erori. Erori de programare, de tactică. Şi Belgia nu e cel mai prost exemplu de la acest mondial. Alţii au ajuns aici jucând mult mai urât. Însă băieţilor adunaţi, în cea mai mare parte, din Premier League le lipseşte frumosul. Şi pot lua trofeul, sigur, însă vor rămâne doar în statistică, nu şi în inimi. Nimeni nu va mai discuta, peste 25 de ani, despre ”povestea frumoasă a nebunilor belgieni”. 

Puteţi să îi spuneţi ”fotbal modern”. Eu îi voi spune ”fotbal urât” până când mă voi plictisi de .mp4-urile cu înregistrările celor care au practicat, ani la rând, joga bonito! 

Vizionare plăcută la următorul Belgia - Anglia! :) 

Versiune selectata: mobil / standard