N-ai dreptate, Pintilii! Nu voi, noi suntem ”vai de mama noastră”

21 mar 2018 2165 afişări Comentează şi tu Blog

În peisajul întunecat descris de mâlul aruncat în jurul evenimentului CFR - FCSB, declaraţiile de apreciat ale unui fotbalist din Liga 1 riscă să fie trecute cu vederea. La 33 de ani, Mihai Pintilii a atins un moment de maturitate. Nu doar în joc, căpitanul vicecampioanei îşi permite să spună exact ce gândeşte. E normal, e relaxarea dată de faptul că ştie că în una dintre dimineţile următoare, atunci când se va trezi, va pune mâna pe telefon şi va deschide un SMS în care va fi anunţat că ”suma de 12.601.299,3 RON a fost creditată în contul dumneavoastră de către Al Hilal”.

Acel ”suntem vai de mama noastră, toţi! Nu suntem jucători valoroşi. Dar hai să jucăm, cum suntem, lăsaţi-ne să jucăm, nu vă mai certaţi pe la televizor. Toţi se ceartă degeaba, fac circ” cu care Pintilii a surprins zilele trecute e doar parţial adevărat. Da, fotbalul pe care îl jucaţi nu e de top. Da, sunteţi conduşi de oficiali angajaţi doar pe baza abilităţilor de a susţine un scandal public. Dar vai de mama voastră e, de fapt, vai de mama noastră! A noastră, a microbiştilor, a cititorilor, a telespectatorilor. Mă întrebi de ce, Mihai Pintilii? E destul de simplu, îţi răspund structurat:

Suntem vai mama noastră pentru că vă consumăm balivernele! Vorbeşti despre certurile din fotbalul românesc? Ce ai spune dacă te-aş anunţa că ştirile despre aceste certuri sunt cele mai citite? Ei, ce zici? Da, da! Poţi să dai tu, mijlocaş central, două goluri în derby, unul cu călcâiul şi altul din foarfecă, dacă finanţatorul FCSB intră în direct după meci să spună că Mureşan de la Cluj e urât sau că Nedelcu e un jucător terminat, află că articolul cu pricina ne va bloca serverele. Nu vei mai conta, vei rămâne, cu tot cu dubla ta spectaculoasă, doar o ştire care umple siteurile.

Ştii de ce mai suntem vai de mama noastră? Pentru că plătim cam 100 de lei de ”gospodărie” pentru cablu şi internet. Ne-am abonat să vă vedem jucând şi, într-un meci important în care sunt faze grele de arbitraj, cei care încasează lunar zeci de milioane de euro de la noi nu sunt capabili să ofere un slow-motion ca să ne lămurim dacă mingea îi cade pe mână lui Benzar. Sau dacă Benzar îşi retrăgea mâna în momentul ăla. O să îmi spui că tu ai un telefon care filmează super slow-motion şi pe care ai dat 900 de euro. Da, ştiu! Dar noi nu putem vedea o reluare la TV. Nu contează, plătim în continuare! 

Lasă-mă să îţi mai spun de ce suntem vai de mama noastră. Pentru că acceptăm să vină Lovin, împreună cu Ogăraru, Boştină şi Petre Marin, să ne certe pentru că remarcăm faptul că ai un antrenor care e preş în faţa lui Becali. În loc ca ”generaţia UEFAntastică” să critice ceea ce finanţatorul vostru face din fiecare antrenor pe care-l angajează, ea critică presa şi suporterii care semnalizează supunerea fostului coleg. Şi nu te preface, ştii bine despre ce vorbesc. Despre telefoanele de la pauză, despre cum ţi-a fost luată banderola, despre colegi pe care i-ai văzut în afara lotului, despre titularizări inexplicabile. Mihai, te rog, să nu ne păcălim!

În final, suntem vai mama noastră pentru că vă plătim! Da, da! Tu crezi că primeşti banii de la Gigi Becali din buzunar? Nu, dragă Mihai! Eu şi cei care citesc acest articol, cei care se uită la TV la meciuri, noi toţi vă plătim salariile! Fără interesul nostru, voi nu aveţi alt scop decât să vă menţineţi pătrăţelele pe abdomen, aţi rămâne amatori. Nu e reproş, nu mă înţelege greşit, e doar o constatare. Banii care vă intră în cont sunt rezultatul unui proces mai complex care pleacă de la interesul comercial. Noi îl generăm, noi consumăm produse şi servicii care fac posibil circuitul de bani în afacerea numită fotbal. 

Aşa că nu te mai consuma degeaba şi nu îţi mai face griji. Nu fotbalul pe care îl jucaţi e problema, problema e împachetarea lui. Fotbalul e la un nivel pe care îl cunoaştem bine şi îl acceptăm, ce nu trebuie să acceptăm este vagonul de zoaie cu care este îmbibat zilnic. Voiam să îţi dau un exemplu din societatea românească în care lucrurile stau mai bine, dar, din păcate, nu pot. Poate că ”vai de mama noastră suntem toţi”, toată ţara!

Versiune selectata: mobil / standard