„Costele (n.r. - Zotta), de mâine Pitbull să fie căpitan!”. Aceeaşi voce se întoarce apoi spre patron şi sparge liniştea apăsătoare de la „oficială“: „Domnu’ Taher, sunteţi de acord?“. Răspuns sec: „Da!“. Personajul în cauză este membru în Consiliul de Administraţie şi scena s-a petrecut în minutul 88 al partidei Rapid - FC Argeş, la scorul de 3-1 pentru piteşteni. Alte comentarii sunt de prisos. Echipa e pe mâini bune şi e clar că problema Rapidului e în curs de rezolvare…

Până joi, când rapidiştii, alături  de dinamovişti, vasluieni, ialomiţeni şi bănăţeni revin pe teren, echipele de Ligă monopolizează atenţia. Mai ales Steaua, care încearcă azi să urmeze exemplul Clujului şi să facă pentru prima oară în istorie un rezultat mare în Italia! În creştere ca joc, steliştii trebuie să îşi adune toate energiile fizice şi psihice şi să aplice tactica autodepăşirii. Aceasta este singura modalitate prin care echipele româneşti pot scoate rezultate mari în  Europa. Începând cu Lăcătuş, care este obligat să găsească formula de  joc cea mai potrivită. E greu fără Rădoi şi fără Ovidiu Petre, rotiţele care au pus în mişcare mecanismul amintit mai sus la ultimul meci de referinţă, cel cu Galata. Dar cu un fotbalist potrivit lângă Lovin, aflat în creştere, şi cu un înlocuitor pentru imobilul Arthuro, Steaua are tot dreptul să spere. Mai ales în faţa unui adversar suferind ca relaţii de joc, dar şi ca relaţii între componenţii lotului şi cu un vestiar aflat pe un butoi cu pulbere. Biciuiţi cu răutate pozitivă de antrenorul lor, steliştii pot înclina balanţa aici: la forţa grupului. Aici excelează Steaua.

Departe de agitaţia din fotbalul românesc, minerii ucraineni dau cu târnăcoapele într-un mit. Căci Mircea Lucescu rămâne tehnicianul nostru superlativ. Cel mai reprezentativ, cel mai titrat, cel mai bine plătit, cel mai abil în sensul bun şi rău al cuvântului, cel mai pricinos în relaţia cu arbitrii, în orice caz cel mai valoros pentru foarte mulţi. Un mesaj într-o română aproximativă - „Mircea. În Italia ar putea fi dată foc casa ta. Nu te prfita bunatatea poporului ucrainean” - demonstrează ceea ce, într-o declaraţie acordată ProSport, confirmă şi cel mai vechi român de la Doneţk, Răzvan Raţ: situaţia e foarte delicată la Şahtior.
Lucescu senior se confruntă cu o situaţie de care nu a prea avut parte în cariera sa. Fluierături şi ameninţări. Obişnuit ca, la o privire tăioasă, contestarii să lase capul în pământ, acum trebuie să se gândească bine ce va face.

De fiecare dată când a fost rechemat acasă, a spus că nu vine să se lupte cu foştii elevi sau chiar cu fiul său şi să fie huiduit. Partea a doua a spus-o Răzvan. Ideea e că în Ucraina tot respectul pentru performanţele obţinute e pe cale să se transforme într-o adversitate greu explicabilă de aici. Sunt destui care spun că, la salariul pe care îl primeşte, poate suporta şi înjurăturile fanilor, dar şi alţii care pariază că, după meciul cu Barcelona de la mijlocul săptămânii, va alege să trântească uşa (din faţă) în nas ucrainenilor, fără a aştepta să îi fie arătată ieşirea de serviciu. Revenirea lui Mircea Lucescu ar spori enorm interesul pentru tot ceea ce se întâmplă în ţară şi ar constitui un plus pentru fotbalul de la noi.

Diferenţă enormă între Gloria - Dinamo şi CFR - Steaua, meciurile etapei jucate în Ardeal la distanţă de o sută de kilometri. Dacă nu a fost cumva pe drum, poate că Borcea a văzut disputa rivalelor. Atunci ar fi înţeles de ce echipa sa nu joacă în Liga Campionilor, acolo unde pentru a ajunge nu e nevoie doar să te pregăteşti. Contează şi cum o faci. Gloria a fost ca înainte. Apatică, permisivă, suspectă. Dinamo a profitat.

Steaua a intrat mai bine în derby şi a condus pentru că Dayro a fost agil şi Stăncioiu fricos. Un început perfect pentru ei, numai că fără Ovidiu Petre şi Rădoi steliştii nu pot pune atâta presiune pe adversari şi nici nu îi pot ţine departe de poarta lor. Sunt o echipă de rând. Obişnuiţi să fie conduşi şi deloc demoralizaţi, clujenii au împins jocul spre poarta lui Zapata. Au egalat şi au înteţit ritmul. Steliştii s-au agăţat de adversar, dar Lăcătuş s-a încăpăţânat să-l ţină în joc pe Arthuro, mână moartă şi aseară, aşa că nu au mai contat în atac decât la ezitările lui Stăncioiu.

S-a terminat la egalitate, rezultat ce în mod evident o avantajează pe Dinamo. Borcea anticipase că vor fi lideri şi ameninţase că, odată instalaţi pe această poziţie, „câinii” nu o vor mai ceda. Avea o inflexiune a vocii, care s-ar putea traduce cu: „Avem mijloace să facem asta!”. Dincolo de orice interpretări, realitatea e că Dinamo conduce într-un campionat în care fotbalul îl joacă alte echipe. Cel puţin aşa s-a întâmplat aseară. Măcar dacă s-ar revanşa joi în Europa!

Apărută aseară târziu, informaţia cu Ionuţ Lupescu posibil vicepreşedinte al UEFA, surprinde şi nu prea.  Relaţiile fostului internaţional în fotbalul mare sunt de notorietate, iar imaginea celui poreclit „Kaiserul” este una impecabilă în afara ţării. Ştiţi cum e: „Nimeni nu-i profet în ţara lui”. Nici măcar teribilul Oracol din Bălceşti alias Dumitru Dragomir, marele perdant al acestei posibile numiri.

Cu încă actualul oficial al FRF, am avut ocazia să vorbesc cum vede el fotbalul de două-trei ori. De fiecare dată a spus, printre altele, cu o detaşare ce nu putea fi altfel decât sinceră: „Dane, mie nu îmi trebuie toată nebunia asta! La un moment dat, o să mă satur de Dragomir şi de tot ce e aici şi o să plec. Cei de la UEFA mă aşteaptă oricând, pentru că mă apreciază aşa cum nu o face nimeni în ţară”. Recunosc că a existat tentaţia de a mă gândi, nu atât că se laudă, cât că exagerează. Timpul a demonstrat că Ionuţ era cât se poate de sincer. Şi atunci. Avizat cumva de spusele sale, am aflat că relaţia cu Franz Beckenbauer este una excelentă, că Michel Platini îl apreciază…Mă gândeam că la un moment dat Lupescu va face pasul.

Nu atât de repede, nu atât de sus. Oricum, recunoaşterea de către străini ne va face şi pe noi ceilalţi să ne uităm altfel la Ionuţ. La Herr Ionuţ. „Nu pasează decât cu latul şi în lateral”, se glumea pe seama lui când juca. Nici din postura de conducător nu ai fi tentat să spui că e sclipitor, dar realitatea dovedeşte că tot ceea ce face, face bine.

Unic şi aproape irepetabil. Aşa poate fi caracterizat derby-ul de la Cluj, acolo unde apar iar valize - de data aceasta, curate - cu sume ameţitoare. Se întâlnesc prima dată două echipe care evoluează în grupele Ligii Campionilor şi e greu să mai vedem prea curând un astfel de joc, atâta timp cât criteriile de calificare se vor înăspri teribil. Totuşi, emoţiile cele mai mari nu sunt aici. 

UEFA poate lua astăzi o decizie teribilă pentru Dinamo. Pericolul semnalat de Borcea la finalul meciului de la Nijmegen - „Putem pierde la masa verde!” - s-a stins ca un ecou. Şi pentru că a fost acoperit de vocile ridicate ale unor investitori care au atins culmea ridicolului, certându-se în direct. Ultima ameninţare indirectă a lui Turcu la adresa lui Badea - „Îl urc pe Casa Presei, dacă ni se întâmplă ceva!” - se înscrie în seria disputelor marca Dinamo: pahare sparte, tras de nas etc.
Dincolo de ceea ce fac şi spun acţionarii, contează cum va reacţiona UEFA. Badea e liniştit şi, bazându-se cumva pe ceea ce zice Lupescu, membru fără drept de vot în Comisia care va judeca, dă asigurări că situaţia e sub control. Surse din fotbal, susţinute de lamentările lui Turcu şi Borcea, indică procente îngrijorătoare pentru o măsură radicală împotriva câinilor, chiar 3-0 la masa verde. Recidivişti, oricum bătuţi în Olanda şi reprezentanţi ai unui fotbal dintr-o ţară totuşi neînsemnată pe harta europeană, dinamoviştii ar putea fi folosiţi ca „sperietoare” la început de sezon în cupe pentru eventualii fani recalcitranţi ai altor echipe.

Piţurcă îşi justifică decizia de a face turul televiziunilor pentru că simte nevoia să se apere. A spus-o chiar el înainte de emisiune, înainte de ultima apariţie la Sport.ro. Şi aici se apără?! Să mai şi atace, că a fost vârf de Liga Campionilor! Dar nu sub centură, cum o mai face cu MM şi pe alocuri cu Dinu. Nu şi la Special, unde nu a fost provocat. Selecţionerul încearcă să fie comunicativ şi deschis. Eşti tentat să pipăi realitatea asta şi să spui că este. Primeşte întrebările cu un aer firesc şi răspunde la toate. Chiar dacă se mai ascunde în spatele jucătorilor, despre care spune că nu au trecut peste dezamăgirea faptului că le-a fost minimalizată performanţa la Euro. „Presa nu a fost profesionistă”, pune etichetă selecţionerul. „Aţi dezamăgit pe toată lumea, pentru că aţi creat iluzia că puteţi mai mult” şi începe un dialog care nu se va sfârşi niciodată. Ne mai dezamăgeşte o dată, mărturisind că se gândea să rişte în ultimele 10 minute ale meciului cu Olanda la Euro, că nu pleacă nici la 0-10 cu Franţa, că a rămas din cauză şi pentru bani. Dar e sincer.

Surprinde oarecum pentru că acum, când toată lumea plânge după un Hagi, el continuă să-l caute pe Dorinel şi revine provocat la cifre, spunând că 666 e pură coincidenţă, iar porecla Satana nu există. „Tocmai coincidenţa asta m-ar pune pe gânduri!”, spunea cineva! Marele adevăr nu l-a rostit, a apărut firesc în discuţie într-o pauză publicitară şi l-a aprobat eschivându-se într-o încercare diplomatică de schimbare a subiectului: la naţionala noastră nu driblează nimeni şi toată lumea vrea spectacol! Suntem o echipă mică şi nu putem câştiga decât dacă ne autodepăşim.

Fără atac şi fără apărare. Peseiro a ales să înceapă la Braşov, ca şi la Wolfsburg: nu a trimis niciun vârf autentic. Apărarea era de aşteptat să i-o ia oficialii după meci, numai că rezultatul şi mai ales jocul l-au determinat până şi pe Constantin Zotta, cel care afirmase cu o zi înainte că merge necondiţionat pe mâna portughezului, să îşi tempereze elanul şi să se întrebe de ce a jucat aşa. În unsprezece, chiar în zece, trupa lui Lucescu junior a fost peste adversar, aşa cum este şi în clasament, cu investiţii incomparabil mai mici.

Fără complexe şi fără scrupule. Nicolo Napoli şi oltenii lui mititei au profitat de epuizarea fizică şi morală a trupei lui Dan Petrescu. Craiova a dat jos liderul la capătul unui meci jucat în manieră deja caracteristică. S-au luat la trântă cu un adversar trădat de ritmul drăcesc în care s-au jucat meciurile tari. Entuziaşti, copiii pe care pariază Mititelu pot deveni periculoşi cât de curând, dacă prind lecţia experienţei.

Fără emoţii. Rednic a luat o porţie de linişte, învingând la pas echipa hâtrului Popa. Bratu continuă să fie singurul dinamovist, repatriat sau nu, constant şi care confirmă. Fără golurile lui, Dinamo ar fi fost mult mai în spate.

Săptămâna cea mai intensă din fotbalul românesc s-a încheiat aşa cum a început. Cu CFR şi Steaua dialogând de la distanţă şi în campionat, parcă fără adversar. O prefaţă cum nu se putea mai bună pentru derby-ul direct de… vineri. Fotbalul de acum a ieşit de mult din stereotipia lui duminică ori miercuri. Era cântecul acela cu de sâmbătă până luni… Se joacă în fiecare zi şi aproape la orice oră şi, chiar dacă ascuns privirii majorităţii spectatorilor, e tot mai intens. După un vârf de audienţă marţi la PRO TV, Clujul a fost dosit, devenind fără voie „fruct oprit”. Liga Campionilor ia, dar şi dă totul în această toamnă plină în care „roş-albastrul” Stelei şi „vişiniul” Clujului monopolizează atenţia.
Doar azi e un scurt „time-out”. La Braşov… Începem de luni cu orgolii nebănuite, pasiuni nestăpânite şi sete de revanşă. Rapidul reinventat vizitează Rapidul din exil. Prezent şi trecut. Al cui e viitorul? Taher, Peseiro, Zotta, Sichitiu merg în fieful lui Dinu Gheorghe, al lui Răzvan Lucescu. Miza e uriaşă şi depăşeşte puterea de imaginaţie. Nu e vorba doar de puncte şi de goluri. Se joacă totul ca într-un film suprarealist „en noire” cu accente roşii. De furie, de emoţie… Un Sin City al Ligii lui Mitică, în care fleşurile şi fantomele trecutului sunt mai puternice ca luminile şi gândurile din viitor. Timpul se va dilata şi se va reduce la 90 de minute. Se poate spune chiar, exagerând un pic, că toate schimbările de la Rapid au fost făcute pentru meciul de azi… În numele confruntării cu cei care au scris de curând, foarte de curând, istorie în Giuleşti, dar care au fost îndepărtaţi. Nu a fost scandal înainte de acest meci, numai şi numai pentru a se doza energiile. Braşov - Rapid va exploda literalmente în această seară în plină concentrare a noastră, a tuturor, pe Liga adevărată!

E la mijloc! Nu au dreptate nici suporterii şi nici acţionarii! Turcu e un investitor solvabil. Datorită lui s-au făcut mare parte din investiţiile de la Dinamo în ultimul timp. Borcea are „alb-roşu” în sânge, dar, sau poate tocmai de aceea, a greşit foarte mult în relaţia cu fanii, pe care încearcă acum, neconvingător, să-i înfiereze. A celebrat împreună cu ei canibalica sărbătoare a inciendierii unei peluze, a aprins torţe în mijlocul lor, le-a luat inutil apărarea în prima etapă a sezonului trecut când la Buzău au făcut la fel ca la Nijmegen.

Pe de altă parte,  galeria lui Dinamo, în ansamblu, nu trebuie judecată după o mână de zănateci care smulg scaune şi se comportă animalic. Suporterii adevăraţi ai lui Dinamo - recunoscuţi pentru faptul că au un IQ ridicat -  au sesizat diversiunea şi au taxat-o: „Nu ţine diversiunea! Vorbiţi şi de jocul prost, nu vă ascundeţi după incidentele de la final!”.

Concluzia e una singură şi măsurile trebuie să fie luate în linişte, fără lamentări teatrale la emisiuni. Huliganii să fie identificaţi, amendaţi şi privaţi de fotbal. Adevăraţii fani care au fost la stadion trebuie să dea tonul. Cooperarea cu autorităţile nu ar fi trădare, ci responsabilitate.

Ciudată experienţă să urmăreşti patru meciuri concomitent şi în acelaşi timp să asculţi la radio Vasluiul. Etapa de Europa ne-a acaparat o seară amestecată. Am ţinut cu albii pe trei televizoare şi cu azurii lui Petrescu pe al patrulea.

Urziceniul a fost fără doar şi poate performera serii şi a anulat mult mai titrata echipă din Hamburg, chiar în Germania. Un antrenor ce continuă să uimească, acum şi în Europa. Petrescu a gândit excelent tactic şi a scos un rezultat extraordinar, care păstrează dacă nu cumva alimentează speranţele de calificare. Nu mai puţin prestigios şi egalul scos la Praga de FC Vaslui, Viorel Hizo demonstrându-şi şi el experienţa acumulată în atâţia ani de antrenorat.

Alături de Steaua, Rapid, Dinamo şi Poli au fost dezamăgirile săptămânii. Giuleştenii nu au jucat nimic. O partitură ciudată şi falimentară orchestrată de Peseiro - care a schimbat sistemul şi a experimentat la cel mai important joc de până acum - şi falsată de jucătorii de câmp. Hulitul Pardo a fost remarcatul unei seri triste la Wolfsburg. Dinamo a înotat în faţa unor anonimi şi împotriva curentului din fotbalul actual. În fine, Timişoara a cedat acasă cu vecinii sârbi, reprezentanţii unui fotbal teoretic inferior.

Concluzionând, CFR-ul şi la distanţă Urziceniul şi Vasluiul au salvat onoarea unui fotbal controversat. Nimic nu-i întâmplător, pentru că aceste trei echipe au fost remarcatele precedentei ediţii de campionat.