Reîntoarcerea fanilor pe stadion reprezintă cea mai bună veste dintr-o vară ciudată şi săracă. Fotbalul este şi el în criză. Una cumulată. Din punct de vedere financiar, de imagine şi al resurselor. Primul meci oficial al sezonului intern a adus un scandal imens şi justificat din punct de vedere al Unirii şi dezamăgirea unui Giuleşti dezolant. Fără public şi cu un gazon ars, neîngrijit, reprezentând imaginea unei stări de spirit a Rapidului suferinde.

Totuşi, aparenţele înşală. Pentru Steaua - Motherwell aproape că nu mai sunt bilete şi, mai mult, în campionat, pe cel puţin două stadioane, se vor disputa meciuri cu casa închisă. La Piatra-Neamţ şi la Craiova sunt deja cozi la bilete. Tot Steaua şi Dinamo vând cel mai bine, dar evoluţia Timişoarei e dătătoare de speranţe şi probabil că biletele la returul cu Şahtior sunt deja la mare căutare. E îmbucurător că steliştii, dar nu numai ei, se întorc în tribune. Spunem de stelişti pentru că ei au conflictul acela stupid cu patronul lor. Entuziasmul readus în vestiar de tehnicienii italieni se face simţit şi în tribune şi pofta de fotbal este mai mare decât cea de răfuială cu Becali.

Piţurcă rămâne sfătuitorul lui Becali. Discursul patronului stelist continuă să fie anormal. Bergodi ar trebui să fie barometru, sfătuitor şi ce o mai simţi nevoia să aibă Gigi. E ca şi cum un soţ i-ar cere unei alte femei decât soţia sa să îi spună ce parfum, cravată sau cămaşă i se potriveşte. Tănase e un fotbalist valoros, dar tot acest tam-tam nu are cum să îl ajute. Statistic vorbind, telenovelele dăunează grav carierei fotbaliştilor… Herea e numai ultimul exemplu. Bine ar fi pentru piteştean să prindă un contract afară.
Până la Tănase şi la Steaua, cel mai important eveniment al zilei este meciul Timişoarei de la Doneţk.
E un meci semiotic. Plin de simboluri, de emoţie…. Lucescu senior revenind aproape din spital alături de echipa sa într-o partidă împotriva unuia dintre copiii săi de suflet. Timişoara încearcă să afle unde este de fapt, după o perioadă oscilantă în care investiţiile lui Iancu nu au fost materializate în rezultate pe măsura aşteptărilor. Frustrarea că Poli a cedat acasă în faţa Clujului sau a Urziceniului ar putea fi compensată de eliminarea Şahtiorului. Dacă Poli reuşeşte asta în dauna unei câştigătoare de Cupa UEFA, îi aduce argumentul suprem lui Marian Iancu, cel care susţine teoria conspiraţiei anti-Banat în competiţia internă.

Dinamovistul care era stelist a fost românul cel mai iubit de unguri! După plecarea lui, familia, dar mai ales tatăl său a rămas simbol al unei surprinzătoare prietenii româno-maghiare. Această relaţie construită de sport prin suferinţă nu trebuie sub nicio formă să se strice pentru un banal meci de fotbal. Mesajul lui Petre Cozma ar trebui să îi facă pe teribilişti să se gândească de două ori înainte de a recurge la gesturi provocatoare. „Pentru Marian” e un mesaj care ar trebui să cutremure acum şi mereu, indiferent de simpatii şi naţionalităţi.
Steaua lui Bergodi aşteaptă liniştită un meci în care Ujpest trebuie să atace. E greu de crezut din ce am văzut în meciul tur că ungurii vor avea forţa să dea trei goluri, dar nici nu trebuie luaţi de sus. Revenirea lui Nicoliţă în primul „11” se preconizează a fi găselniţa lui Bergodi  pentru seara aceasta. Simpaticul Bănel primeşte şansa de a convinge că merită tricoul de titular. Ne aşteptăm să dea kilometrajul peste cap, dar în fotbalul adevărat e nevoie de mult mai mult decât atât. Lecţia primită de la italian ar putea să îi relanseze cariera. Nu ne aşteptăm să înveţe brusc preluarea, să şuteze cu precizie sau să paseze ireproşabil, dar măcar să fie la fel de implicat şi de atent ca atunci când juca fotbal de foame poate fi. Şi va fi!

Ujpest - Steaua trebuie să rămână un meci de fotbal. Bannerul inconştient afişat de o ceată de teribilişti din Ghencea nu poate să aprindă vâlvâtaia unui conflict artificial, stins atât de impresionant cu lacrimile vărsate astă-iarnă de unguri şi români pentru handbalistul Marian Cozma. „Tema uscăturilor” despre care vorbea cutremurător Petre Cozma revine în actualitate. Emeric Ienei, blajinul român de origine maghiară, e în interviul acordat ProSport mai dur ca niciodată. Ştie cel mai bine ce înseamnă aşa-zisa problemă ungaro-română şi îi condamnă în egală măsură pe toţi. Omul care a adus Stelei şi fotbalului românesc cel mai important trofeu cu ungurul Loţi Boloni, titular în finala de la Sevilla, îi ceartă pe puştii din peluza fără minte şi discernământ. În 2009 nu te joci cu astfel de mesaje, şi consecinţele unui asemenea gest pot fi mult mai grave, cu UEFA câine de pază al normalităţii pe stadioane. Până atunci există deplasarea din retur şi amicalul cu Ungaria de la mijlocul lui august. Românii care vor merge la aceste meciuri au fost expuşi de compatrioţii care şi-au folosit imaginaţia atât de stupid. Ei nu numai că nu trebuie să provoace. Trebuie să fie teribil de atenţi la inevitabilele provocări.

Într-un clasament al jocurilor de pregătire, Dinamo e la retrogradare. Bonetti nu a reuşit să impresioneze deloc, şi perspectiva amicalului de lux cu Porto nu îl lasă deloc să spere pe italian. Precedentul Vigo şi experienţele trecutului în „Ştefan cel Mare” alimentează tentaţia unui scenariu în care alt antrenor ar veni să conducă trupa dinamovistă în campionat. Chiar pe culoarele de la club se vorbeşte despre un decisiv pe care Bonetti l-ar avea joi în Portugalia.

Adevărul este însă altul. Dinamo s-a hotărât să îşi asume realitatea. În cantonamentele de pregătire se mai practică încurajarea propriei echipe… Autopăcălirea sau, pe româneşte, „a-şi fura căciula”. Cum? Adversari mai slabi, atenţii pentru arbitri, toleranţă pentru jucători, scutire de la efort înaintea unor meciuri. Cei trei B de la Dinamo au lăsat aparenţele deoparte. Bonetti, Borcea şi Badea au hotărât că trebuie să ştie unde este Dinamo la această oră. Pudrată intens sezonul trecut, echipa „câinilor” de azi îşi îngrijorează fanii nefiind deloc cosmetizată. Conştienţi de propriile slăbiciuni, mai puţini trufaşi şi obligaţi să tragă din greu, „câinii” ar putea arăta altfel în meciurile oficiale. Pe asta mizează şefii care au schimbat foaia…

Întâlnirea dintre Răzvan Lucescu şi Cristiano Bergodi face parte din firescul acela al nostru. Normalul pe care trebuie să îl salutăm. Steaua şi naţionala au fost mai mereu entităţi separate. O ciudată şi inexplicabilă rivalitate între două echipe care nu se bat niciodată una cu cealaltă pentru nimic. Din contră, ar trebui să se susţină. Cu atât mai dubioasă această concurenţă, cu cât din 90 încoace, cu una sau două excepţii, selecţionerii aveau legături de netăgăduit cu Ghencea. Cei mai numeroşi suporteri din România şi-au renegat naţionala: „Ce treabă avem noi cu ăştia?”. Această atitudine a fost încurajată prin trufia promovată de Piţurcă pe când era la Steaua sau de rivalii săi rămaşi în Ghencea după ce el a trecut la naţională. Piţurcă versus Iordănescu, Olăroiu versus Piţurcă, Hagi versus Piţurcă şi chiar Lăcătuş versus Piţurcă au fost rivalităţile stupide care au alimentat această stare de lucruri. Tricolorii au plecat din Ghencea, renegându-şi cumva tradiţia şi tot aşa. Chemaţi unul la naţională, celălalt la Steaua să aducă un alt aer, Lucescu şi Bergodi au înţeles primii paralelismul situaţiilor în care sunt puşi şi au conştientizat că, dându-şi mâna, se ajută în primul rând pe ei. Pacea dintre România şi Steaua dă o nouă dimensiune întregului fotbal românesc.

Dialogul dintre Sechelariu şi Becali dovedeşte, o dată în plus, dacă mai era nevoie, cât de jos este nivelul în fotbalul românesc. „Oaie parlamentară”, „distrus”, „sifonar”…Asta între doi oameni ce îşi ziceau prieteni, care jucau rummy şi cărţi împreună şi care, fără îndoială, ascund încă multe. S-au jucat partide de poker pe fotbalişti, printre rotocoale de fum şi aburi de alcool. Acum s-a ajuns să se plătească poliţe.

Aceasta poate fi o modalitate de a face curăţenie în fotbalul românesc: diferendurile între oameni mici care se cred mari şi care să ajungă la denunţuri şi autodenunţuri publice. Problema e că nu are cine să pună piciorul în prag, să sesizeze asta. Pentru că toţi cei care ar trebui să asigure ordinea şi climatul decent sunt parteneri de rummy, cărţi şi table…

Surdu are povestea lui. E genul de jucător care răspunde atunci când antrenorul ştie ce şi mai ales cum să îi ceară. Reacţionează la încredere. A lucrat foarte bine cu Bergodi la Cluj, nu s-a acomodat perfect cu Hagi şi mai ales cu Lăcătuş la Steaua, a renăscut cu Lucescu junior la Braşov. Bătăios, determinat, disponibil la efort şi cu execuţie decentă, a revenit în Ghencea hotărât să îşi ia revanşa faţă de un public care nu a avut deloc răbdare cu el. Startul e perfect şi nu atât pentru că a înscris, ci pentru atitudinea pe care a demonstrat-o.

Steaua de acum nu are lider. Poate fi Surdu acela? „Nu prea are nume de vedetă”, spunea cineva în redacţie. Bine că are Mutu. Gluma aia cu atacul Surdu - Mutu se poate transforma în treabă serioasă. „Dacă va juca tot aşa, nu am cum să nu îl chem”, zice Răzvan. „New look, new man” e mesajul mai mult decât sugestiv cu care atacantul a pozat ieri pentru ProSport în tribunele stadionului pe care cu o zi înainte fusese erou. „Nu mai fac poze şi nu mai dau interviuri decât după ce o să am cinci meciuri ca ăsta unul după altul”, a spus tot el aseară, după şedinţa-foto. Un alt Surdu s-a întors printre stelişti. O să ziceţi că Ghencea a tot dat steluţe sclipitoare şi efemere: Andrei Cristea, Badea, Bănel. Surdu e altceva. Are constanţă. O să vedeţi.

Prima veste bună a zilei de ieri a venit după una îngrijorătoare: Mircea Lucescu e bine, după o intervenţie chirurgicală la inimă. Cel mai bun antrenor din fotbalul românesc a simţit ceea ce spunea mereu cu un zâmbet enigmatic în colţul gurii: „Fotbalul consumă!”. Important este să îşi revină cât mai repede, de antrenat va antrena oricum, nici nu se pune problema, la cât de pasionat e de fotbal.

Steaua a oferit şi ea motive de satisfacţie suporterilor spre seară. A început timorat şi poticnit, şi-a făcut viaţa grea prin inconştienţa lui Kapetanos, dar a terminat meciul în careul advers. Cuplul Surdu-Stancu s-a impus în Ghencea reuşind să rezolve un meci care părea la un moment dat mai greu decât s-ar fi aşteptat. Bergodi a mers pe mâna lui şi pe mâna tinerilor şi a câştigat. O echipă mai scurtă, mai entuziastă, mai doritoare să joace fotbal.

Semne bune pentru viitor, pe fondul convingerii generale că mai este mult de lucru. Italianul avertizase că aceasta este doar o etapă intermediară în ceea ce vrea să construiască în Ghencea. Important este că a câştigat şi că îşi oferă timp pentru a lucra în linişte fără ca Becali să intervină la echipă. Bănel a rămas pe bancă, chiar dacă la întoarcerea de la Strasbourg patronul se mirase că favoritul său nu a prins echipa.

Bergodi acceptase să pozeze pentru cititorii ProSport cu drapelul României. Era modalitatea cu care intenţionam să prefaţăm meciul din această seară, care deschide practic sezonul oficial al Stelei. Deşi nu e maghiar, preşedintele stelist a decis că această poză trebuie interzisă, astfel că ea nu s-a mai făcut şi de aceea am ales varianta unui fotomontaj pentru prima pagină. Valeriu Argăseală este supărat pentru că ne-am pus întrebări în ceea ce priveşte modalitatea achiziţionării unor fotbalişti precum Grzelak, Bibişkov şi Tinininho. În 2009, la un club de talia Stelei trebuie să ajungă fotbalişti care sunt urmăriţi pe viu, nu recomandaţi de DVD-uri. Dacă nu eşti sigur că străinii pe care îi aduci sunt mai buni decât jucătorii români sau străini, tineri sau bătrâni, pe care îi ai la dispoziţie, nu are rost să blochezi ascensiunea altora, fie şi de la echipa a doua. Mai ales când afirmi prin vocea patronului în repetate rânduri că asta e politica clubului.
Nu ştim cât de valoroşi sunt. Nu i-am văzut jucând, nu ne putem pronunţa. Ştim doar că nu au evoluat în ultimul timp şi că vin pe bani puţini. Am spus asta, adăugând că jucătorii aduşi de Steaua nu sunt de valoarea celor pe care i-ar fi dorit Bergodi. Dar pot fi şi bine ar fi să fie. Ne dorim ca toate echipele româneşti să treacă tururile preliminare în cupele europene şi să meargă cât mai departe. Drumul începe azi! Baftă Stelei, antrenorului şi suporterilor. Domnul Argăseală? Îl înţelegem. A fost asistent o viaţă. Poate are fobie la steaguri. Numai că acum era vorba de drapel. Cu decizia asta, s-a lăsat pe el afară din joc. Dacă nu are cum să cenzureze bannerele suporterilor care îi contestă patronul, se răzbună pe steagul României.