Noul format al Europa League solicită atenţia distributivă şi are darul să te sature de fotbal. Două posturi şi patru ore de meciuri pentru tot atâtea echipe româneşti şi rezultate excelente după o primă etapă europeană nu este deloc un bilanţ rău. Coeficientul de ţară în fotbal continuă să reprezinte o miză, iar experienţa acumulată în astfel de confruntări se stratifică şi face din simpli jucători fotbalişti. Egalul timişorenilor de pe „Amsterdam ArenA” e de pus în vitrină.
Imaginea serii poate fi setea – nicio aluzie! - pe care Tamaş a pus-o în şutul cu care Dinamo a câştigat în Austria. Prins la mijloc în scandalul banderolei, acuzat din toate părţile că îi place distracţia mai mult decât fotbalul, Tamaş a pus toate frustrările în şutul acela de la marginea careului. S-a răzbunat pe plasa ce a rezistat cu greu, oferindu-şi lui şi echipei sale o nouă şansă pentru un nou început. Nu trebuie să exultăm, dar avem motive să ne bucurăm că suntem pe plus în disputa cu Europa.

Dinamo s-a calificat ireal, redescoperindu-şi spiritul şi reînviind pur şi simplu după ce a scris istorie în Europa. Nicio formaţie nu a reuşit să răstoarne de această manieră soarta calificării. Patru echipe în grupele Europa League plus Unirea în Ligă. Dinamo este purtătoarea de drapel a unui fotbal care are capacitatea să renască incredibil. 

Merită spusă o poveste… Zâmbete multe la şedinţa de sumar de miercuri din redacţia ProSport. Venise vorba de miracole din fotbal, de echipe care au răsturnat rezultate imposibile. „Ei au putut”, a fost mesajul pe care am ales să îl transmitem. La prima pagină am parafrazat o scandare a galeriei dinamoviste cu: „Moş Crăciun, te rugăm, vrem să ne calificăm”. După ce vorbisem la telefon cu Iorgulescu şi Cazan, totul părea mult mai simplu. Şi a fost. S-a calificat. Nici nu mai contează episodul cu publicul intrat pe teren şi alte nebunii.

Aşa cum Zenga a împins-o pe Steaua peste Valencia în 2004, un alt italian, Bonetti, face minuni cu mentalitatea dinamoviştilor. Duminică va fi un derby nebun.

Chiar credeam sincer că, nebăgată în seamă, Dinamo cu Bonetti pe bancă va reuşi un sezon mult peste aşteptări şi deci şi peste cel precedent. Sincopele cu Internaţional Curtea de Argeş, dar mai ales cu Slovan Liberec în tur au redus la minim semnele de revenire pe care Dinamo le dădea.

Delegaţia alb-roşie a plecat spre Liberec cu un optimism vecin cu nebunia. De la Bonetti şi până la Borcea, „câinii” vorbesc la modul cel mai serios cu putinţă despre calificare. Ar fi fără doar şi poate cea mai spectaculoasă răsturnare de situaţie din istoria fotbalului românesc. Rememorând minunile din fotbal, am insistat pe isprava Sportului din vremea lui Iorgulescu şi Cazan. Se poate atunci când crezi în tine şi în fotbal. Atunci când joci şi de plăcere, nu doar pentru bani, şi când sărbătoreşti calificările pe o terasă în Tei, şi nu când bei după înfrângeri în cluburi din Dorobanţi.

Dincolo de visul acesta nebunesc, Adrian Cristea şi toţi ceilalţi au avut şi au şansa unei săptămâni în care pot răsturna această situaţie care le este fundamental defavorabilă. Au bătut cu noroc CFR-ul, atacă o echipă şubredă a cehilor şi îşi fortifică orgoliul pentru Steaua. Nu e vorba atât de calificare, cât de reabilitare.

Reîntoarcerea fanilor pe stadion reprezintă cea mai bună veste dintr-o vară ciudată şi săracă. Fotbalul este şi el în criză. Una cumulată. Din punct de vedere financiar, de imagine şi al resurselor. Primul meci oficial al sezonului intern a adus un scandal imens şi justificat din punct de vedere al Unirii şi dezamăgirea unui Giuleşti dezolant. Fără public şi cu un gazon ars, neîngrijit, reprezentând imaginea unei stări de spirit a Rapidului suferinde.

Totuşi, aparenţele înşală. Pentru Steaua - Motherwell aproape că nu mai sunt bilete şi, mai mult, în campionat, pe cel puţin două stadioane, se vor disputa meciuri cu casa închisă. La Piatra-Neamţ şi la Craiova sunt deja cozi la bilete. Tot Steaua şi Dinamo vând cel mai bine, dar evoluţia Timişoarei e dătătoare de speranţe şi probabil că biletele la returul cu Şahtior sunt deja la mare căutare. E îmbucurător că steliştii, dar nu numai ei, se întorc în tribune. Spunem de stelişti pentru că ei au conflictul acela stupid cu patronul lor. Entuziasmul readus în vestiar de tehnicienii italieni se face simţit şi în tribune şi pofta de fotbal este mai mare decât cea de răfuială cu Becali.

Piţurcă rămâne sfătuitorul lui Becali. Discursul patronului stelist continuă să fie anormal. Bergodi ar trebui să fie barometru, sfătuitor şi ce o mai simţi nevoia să aibă Gigi. E ca şi cum un soţ i-ar cere unei alte femei decât soţia sa să îi spună ce parfum, cravată sau cămaşă i se potriveşte. Tănase e un fotbalist valoros, dar tot acest tam-tam nu are cum să îl ajute. Statistic vorbind, telenovelele dăunează grav carierei fotbaliştilor… Herea e numai ultimul exemplu. Bine ar fi pentru piteştean să prindă un contract afară.
Până la Tănase şi la Steaua, cel mai important eveniment al zilei este meciul Timişoarei de la Doneţk.
E un meci semiotic. Plin de simboluri, de emoţie…. Lucescu senior revenind aproape din spital alături de echipa sa într-o partidă împotriva unuia dintre copiii săi de suflet. Timişoara încearcă să afle unde este de fapt, după o perioadă oscilantă în care investiţiile lui Iancu nu au fost materializate în rezultate pe măsura aşteptărilor. Frustrarea că Poli a cedat acasă în faţa Clujului sau a Urziceniului ar putea fi compensată de eliminarea Şahtiorului. Dacă Poli reuşeşte asta în dauna unei câştigătoare de Cupa UEFA, îi aduce argumentul suprem lui Marian Iancu, cel care susţine teoria conspiraţiei anti-Banat în competiţia internă.

Dinamovistul care era stelist a fost românul cel mai iubit de unguri! După plecarea lui, familia, dar mai ales tatăl său a rămas simbol al unei surprinzătoare prietenii româno-maghiare. Această relaţie construită de sport prin suferinţă nu trebuie sub nicio formă să se strice pentru un banal meci de fotbal. Mesajul lui Petre Cozma ar trebui să îi facă pe teribilişti să se gândească de două ori înainte de a recurge la gesturi provocatoare. „Pentru Marian” e un mesaj care ar trebui să cutremure acum şi mereu, indiferent de simpatii şi naţionalităţi.
Steaua lui Bergodi aşteaptă liniştită un meci în care Ujpest trebuie să atace. E greu de crezut din ce am văzut în meciul tur că ungurii vor avea forţa să dea trei goluri, dar nici nu trebuie luaţi de sus. Revenirea lui Nicoliţă în primul „11” se preconizează a fi găselniţa lui Bergodi  pentru seara aceasta. Simpaticul Bănel primeşte şansa de a convinge că merită tricoul de titular. Ne aşteptăm să dea kilometrajul peste cap, dar în fotbalul adevărat e nevoie de mult mai mult decât atât. Lecţia primită de la italian ar putea să îi relanseze cariera. Nu ne aşteptăm să înveţe brusc preluarea, să şuteze cu precizie sau să paseze ireproşabil, dar măcar să fie la fel de implicat şi de atent ca atunci când juca fotbal de foame poate fi. Şi va fi!

Prima veste bună a zilei de ieri a venit după una îngrijorătoare: Mircea Lucescu e bine, după o intervenţie chirurgicală la inimă. Cel mai bun antrenor din fotbalul românesc a simţit ceea ce spunea mereu cu un zâmbet enigmatic în colţul gurii: „Fotbalul consumă!”. Important este să îşi revină cât mai repede, de antrenat va antrena oricum, nici nu se pune problema, la cât de pasionat e de fotbal.

Steaua a oferit şi ea motive de satisfacţie suporterilor spre seară. A început timorat şi poticnit, şi-a făcut viaţa grea prin inconştienţa lui Kapetanos, dar a terminat meciul în careul advers. Cuplul Surdu-Stancu s-a impus în Ghencea reuşind să rezolve un meci care părea la un moment dat mai greu decât s-ar fi aşteptat. Bergodi a mers pe mâna lui şi pe mâna tinerilor şi a câştigat. O echipă mai scurtă, mai entuziastă, mai doritoare să joace fotbal.

Semne bune pentru viitor, pe fondul convingerii generale că mai este mult de lucru. Italianul avertizase că aceasta este doar o etapă intermediară în ceea ce vrea să construiască în Ghencea. Important este că a câştigat şi că îşi oferă timp pentru a lucra în linişte fără ca Becali să intervină la echipă. Bănel a rămas pe bancă, chiar dacă la întoarcerea de la Strasbourg patronul se mirase că favoritul său nu a prins echipa.

Finala din această seară este o victorie pentru întreg fotbalul românesc, înainte ca acest meci să se fi jucat. De la „Brescia romena” încoace am tot tras cu ochiul la echipele pe care le pregătea Mircea Lucescu. Am ţinut şi cu Inter, şi cu Beşiktaş, şi cu Galatasaray. Acum  ştim de Jadson, de Srna, mai ales de Raţ. Prin Şahtior foarte mulţi români sunt în finala Cupei UEFA. Dinamoviştii care au trăit semifinala cu Anderlecht în 90, rapidiştii care au luat titlul după 20 de ani, simpatizanţii declaraţi şi nedeclaraţi al unuia dintre cei mai reprezentativi antrenori din România. Generaţiile de jucători, deveniţi ulterior antrenori, cu care a lucrat. La conferinţa de presă de dinaintea meciului, Lucescu a vorbit în română şi a spus că îşi doreşte acest trofeu pentru români. Astă iarnă în peluza din Doneţk trona un mesaj de ameninţare scris într-o română aproximativă. Foarte probabil cei care l-au scris vor fi şi azi la Istanbul. „Un antrenor indiferent cât e de mare e prizonierul ultimul rezultat”. Aşa obişnuieşte să spună mereu Lucescu senior. Prin ceea ce a făcut la Şahtior şi prin revenirea cu o echipă ce părea doborâtă a spulberat această barieră psihologică. Azi îşi poate încununa cariera. Şi o va face!

La Pro Rapid nu a fost cablu marţi şi miercuri! Numai aşa se explică evoluţia lamentabilă a unei reprezentante din fotbalul românesc, care a deschis balul european de joi, după ce Steaua şi CFR arătaseră clasă în Liga Campionilor.
Rapid nu are patroni capabili. Rapid nu are conducători. Rapid nu are antrenori. Rapid nu are jucători. Rapid nu mai are identitate. Această palidă umbră a echipei care acum doi ani ajungea în sferturile Cupei UEFA anunţase cu emfază, mai acum câteva săptămâni, că are ca obiectiv finala Cupei UEFA. Câtă inconştienţă! Pentru a cita unul dintre mulţii jucători goniţi din Giuleşti pe motiv că nu a fost adus de actuala echipă de conducere, „După primele două etape, ai noştri se duceau deja la  Ligă să ceară medaliile de campioni“.

Era clar că Rapidul nu avea cum să se califice. Peseiro a scăpat vestiarul din mână, şi nu de ieri, de azi. În primul unsprezece joacă de meciuri bune câte trei-patru fotbalişti care nu-l mai suportă pe portughez. Discrepanţele dintre salariile jucătorilor, răzbunarea pe Dani Coman şi multe alte decizii luate fără sens de acţionariatul giuleştenilor au condus la această criză. Şi asta nu reprezintă decât începutul unui posibil sfârşit. Până la finele acestui an trebuie plătite foarte multe milioane pentru jucătorii aduşi în această vară în Giuleşti. Fotbalişti care au contribuit din plin la seria de eşecuri vişinii.

Practic, totul atârnă de un fir de aţă în Giuleşti. Nu e deloc imposibil un scenariu dezastruos cu Rapid în faliment. Mai ales că sezonul acesta s-a atins şi recordul absolut al milioanelor de euro plătite pentru salariile jucătorilor.

Unic şi aproape irepetabil. Aşa poate fi caracterizat derby-ul de la Cluj, acolo unde apar iar valize - de data aceasta, curate - cu sume ameţitoare. Se întâlnesc prima dată două echipe care evoluează în grupele Ligii Campionilor şi e greu să mai vedem prea curând un astfel de joc, atâta timp cât criteriile de calificare se vor înăspri teribil. Totuşi, emoţiile cele mai mari nu sunt aici. 

UEFA poate lua astăzi o decizie teribilă pentru Dinamo. Pericolul semnalat de Borcea la finalul meciului de la Nijmegen - „Putem pierde la masa verde!” - s-a stins ca un ecou. Şi pentru că a fost acoperit de vocile ridicate ale unor investitori care au atins culmea ridicolului, certându-se în direct. Ultima ameninţare indirectă a lui Turcu la adresa lui Badea - „Îl urc pe Casa Presei, dacă ni se întâmplă ceva!” - se înscrie în seria disputelor marca Dinamo: pahare sparte, tras de nas etc.
Dincolo de ceea ce fac şi spun acţionarii, contează cum va reacţiona UEFA. Badea e liniştit şi, bazându-se cumva pe ceea ce zice Lupescu, membru fără drept de vot în Comisia care va judeca, dă asigurări că situaţia e sub control. Surse din fotbal, susţinute de lamentările lui Turcu şi Borcea, indică procente îngrijorătoare pentru o măsură radicală împotriva câinilor, chiar 3-0 la masa verde. Recidivişti, oricum bătuţi în Olanda şi reprezentanţi ai unui fotbal dintr-o ţară totuşi neînsemnată pe harta europeană, dinamoviştii ar putea fi folosiţi ca „sperietoare” la început de sezon în cupe pentru eventualii fani recalcitranţi ai altor echipe.