Domnişoarele înainte… Chiar dacă ar fi luat Steaua campionatul… Şi dacă Dinamo ar fi fost încă în cărţi… Indiferent de Turcu, Borcea ori MM… Performanţa Soranei Cîrstea la Roland Garros este extraordinară şi merită subliniată. Serioasă, concentrată, graţioasă şi expresivă. Tenisul Soranei a impresionat, iar victoria împotriva Jelenei Jancovici (cap de serie numărul 5) a venit firesc. A fost la fel de naturală ca şi declaraţia româncei de după meci. „Şi acum ce o să faci?”, a sunat întrebarea unui jurnalist. „Mai învăţ ceva pentru BAC”. Dezarmant de naturală şi de talentată.

Înainte de a sparge uşile la vestiare, de a-i acuza la grămadă pe antrenori şi pe jucători, conducătorii de la Dinamo ar trebui să zăbovească preţ de câteva secunde în faţa unei oglinzi. Faptul că, din nou, au rămas afară din Ligă este în primul şi în primul rând vina lor. Au încercat să conducă la grămadă, fără coerenţă, fără discernământ, fără o strategie. O strategie în sensul bun al cuvântului. Oameni proveniţi din medii diferite şi care nu aveau, în afara conturilor considerabile din bănci, nimic în comun unul cu celălalt. Un lot format din nume, dar nu din jucători, şi compromisul ridicat la rang de lege. Asta opus organizării, unităţii, pasiunii şi siguranţei pe care cuplul Petrescu - Stoica le-au impus la Urziceni. Fotbalul rămâne un sport de echipă cu spiritul aferent. Dinamo a fost o gaşcă de băieţi de cartier…  Oraşul din inima Bărăganului a învins pentru că a ştiut să creadă şi să sufere.