Am citit azi că vor interveni (pentru a câta oară!) unele modificări în ceea ce priveşte măreţul proiect “Arena”, noul stadion naţional. Am fost la Casa Fotbalului în momentul în care a fost prezentată această machetă futuristă. Din prima clipă mi s-a părut de-a dreptul fantezistă, de la termenul de finalizare şi până la modelul ales. Neîncredere tipic românească, am zis atunci! Însă timpul m-a făcut să-mi întăresc această poziţie.

La început au fost întârzierile cu demolarea vechii arene. În cele din urmă buldozerele şi-au făcut treaba, mai mult la intervenţiile şi presiunile venite din partea presei. Apoi au venit cei care susţineau că un astfel de stadion şi-ar găsi mai bine locul în afara Bucureştiului. Au venit şi cu soluţii - pe locul vechiului “Lia Manoliu” ar fi mai bine să construim un Mall şi un ansamblu rezidenţial. Printre susţinători s-a aflat şi premierul Tăriceanu. Un străin de fenomenul sportiv, între noi fie vorba.

După o pauză în ceea ce priveşte mediatizarea acestui subiect, aflu că un alt străin într-ale sportului are putere de decizie atunci când vine vorba de funcţionarea noului stadion. Primarul Bucureştiului, Sorin Oprescu, a fost convins de Nicolae Mărăşescu (între timp aflu că a devenit senator) să revină la proiectul în care “Arena” ar urma să aibă şi o pistă pentru atletism. Mai mult, noul edil al Capitalei spune că va interveni în proiectul care şi aşa e în întârziere.

Ştiu că Primăria Bucureştiului pune la bătaie o mare parte dintre banii necesari construirii acestei arene dar de aici şi până la implicarea în detaliile de funcţionare mi se pare o lipsă de profesionalism de nedescris. Astfel de proiecte trebuie făcute de profesionişti. De oameni care înţeleg fenomenul. Mai mult, o decizie atât de importantă nu poate fi schimbată în funcţie de cine vine la primărie. Dacă Oprescu face o criză şi renunţă la postul actual iar în locul lui revine Videanu, ce facem? Trecem iar la varianta iniţială, fără pistă de atletism?

Îmi amintesc perfect un interviu pe care Ion Ţiriac l-a dat TVR. Întrebat cum a ajuns să se priceapă atât de bine la afaceri, Ţiriac a ripostat prompt: “eu nu mă pricep la afaceri şi tocmai de aceea am angajat cei mai buni manageri care să se ocupe de absolt orice”. Acest mod de a gândi reprezintă prezentul şi viitorul iar ceea ce se petrece cu “Arena” duce România în epoca de piatră. Acolo unde cel care deţine o funcţie de conducere e cel mai priceput, cel mai bun, cel mai mare, cel mai tare…