Steaua a bătut cu 3-0 o echipă de ligă secundă și repede s-au adunat lăudătorii. Peste toate, asta cu Arsenal de România mi s-a părut una dintre cele mai mari aberații spuse în ultima vreme.

Poate ar fi mai bine de văzut faptul că Tătărușanu a avut câteva ezitări de începător. Sau că Goian a bătut penaltyul de parcă juca în curtea școlii. Sau că Ionescu a alergat mai mult în reluare. Sau că Szekely nu e tocmai un jucător de cursă lungă. Sau că…

Dacă după un astfel de meci preferăm laudele gratuite în loc să ne vedem în continuare de muncă atunci ne merităm locul din preliminariile Europa League. Nici nu vreau să văd ce vom face în condițiile astea împotriva unor echipe adevărate.

Cine credea că nu se va ajunge aici se înșela. Nu se putea altfel.

E clar. Astfel de decizii afecteaza mai mulți oameni nevinovati. Printre suporterii care fac deplasarea cu echipa iubită nu sunt doar huligani. Nu toți sunt semi-infractori sau mai știu eu ce. Cunosc persoane care merg la toate partidele favoriților din țară, văd meciul, își încurajează idolii, scapă câte o înjurătură printre dinți dar atât. A doua zi sunt la birou. Pentru ei și toți cei asemeni lor o astfel de decizie este incorectă.

Dar aici apare o problemă. Acești nevinovați loviți de soartă sunt colegii și partenerii de peluză ai celor care strică fotbalul. Pentru că da, asta cred eu că fac. De fiecare dată când văd că un coleg de scandări o ia razna și nu reacționează, să se gândească la faptul că sunt la fel de vinovați.

Violența din tribună nu cred că poate fi oprită de către poliție, jandarmerie sau prin orice alt mijloc ce utilizează forța. Nu. Vom putea urmări meciurile civilizat (atenție, asta nu înseamnă lipsa spectacolului galeriilor) doar atunci când cei din tribună îi vor elimina pe cei din cauza cărora se iau astfel de decizii. Violența va fi oprită din interior sau nu va fi oprită deloc.

Barca a mutat. Ibrahimovic e un star pe măsura jucătorilor sosiți pe Bernabeu. Asta e clar. Însă, dacă Realul a adus mai întâi vedetele și doar apoi a încercat să scape de cei care nu intră în vederile antrenorului, catalanii l-au inclus în tranzacție pe unul dintre cei mai buni atacanți de pe Nou Camp din ultimii ani. Eto’O.

E adevărat, deși a marcat câteva goluri esențiale, jocul camerunezului din ultimul sezon nu a fost unul pe măsura așteptărilor. Decizia de a se renunța la serviciile lui nu a venit tocmai din senin. Chiar și așa, cred că Eto’O a fost subevaluat în această tranzacție, Inter fiind echipa avantajată.

Nu discutăm aici despre calitățile indiscutabile ale lui Ibrahimovic. Sunt convins că se va adapta la Barcelona. La fel cum Ronaldo, Kaka și Benzema nu vor avea probleme atunci când vor îmbrăca tricoul alb. Însă, nu pot să nu mă gândesc la eficiență. Ce credeți? Va reuși Ibra să marcheze mai multe goluri decât Eto’O?

PS:

108 goluri a marcat camerunezul in 145 apariții în tricoul Barcelonei (2004-2009) în Primera

57 de goluri a marcat Ibrahimovic în 88 de meciuri pentru Inter (2006-2009) în Serie A

Când spune că “înfrângerea cu Aix les Bains nu mă îngrijorează“, Bonetti greșește. La fel cum greșesc toți cei care folosesc sintagma “mai bine să pierdem în amicale dar să câștigăm apoi meciurile oficiale“. Nu ar fi mai bine să câștigați tot? Zic și eu!

Înclin să cred că Dario Bonetti a fost adus la Dinamo în primul rând pentru că vine dintr-o altă lume. Nu are el experiență dar a activat măcar într-un mediu mai performant, și-or fi spus șefii din “Ștefan cel Mare”. Și în mare parte s-ar putea să aibă dreptate, deși nu sunt un fan al acestor antrenori adusi pentru orice altceva decat pentru calitatile lor dovedite.

Cu această declarație însă Bonetti ne dovedește că vrea să se integreze el în mediul nostru, mai degraba decat sa aduca ceva din profesionalismul italian. As fi vrut sa vad un antrenor nervos dupa acest esec. As fi vrut sa se planga de ineficienta atacantilor decat sa se bucure ca au avut 10 ocazii clare. As fi preferat sa se ia ceva masuri. De fapt, aș fi preferat orice altceva decât eternul românism cu e doar un amical!

În ultimele sezoane, Dinamo a chemat la bază mai mulţi jucători plecaţi tot din “Ştefan cel Mare”. Dintre aceste reveniri, cea a lui Marius Niculae poate fi considerată a fi una dintre cele mai reuşite. Deşi la început a fost mai greu, atacantul a fost apoi în prim planul echipei, dacă nu prin golurile marcate, atunci cu siguranţă prin devotament. Şi, pentru o formaţie cu probleme disciplinare, atitudinea lui Niculae ar trebui premiată.

Niculae e acum ca şi transferat la Terek Groznîi. O echipă ce pare să plătească salarii mari pentru jucători de mâna a doua.

Să fie clar! Nu judec pe nimeni. E normal să te gândeşti la viitorul tău şi la banii care ţi-l pot asigura. Însă Terek Groznîi mi se pare o fundătură în cariera unui jucător. Una e să mergi acolo la 32 de ani, pentru a-ţi asigura banii de pensie. Alta la 28, când se presupune că ai mai avea ceva de spus într-un fotbal ceva mai prost plătit dar mult mai vizibil.

PS: mă gândesc… dacă aş avea ocazia să lucrez ca jurnalist la Groznîi. Iar asta să aducă triplarea veniturilor mele. Nu, mai bine să înmulţim cu 10. O spun cu mâna pe inimă că aş refuza fără să clipesc.

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

Nu mi-a plăcut de la început ideea cu Octavian Bellu secretar de stat în MTS. Nu pentru că cel mai medaliat antrenor nu ar avea potenţialul pentru un astfel de post. Dimpotrivă. Dar cred că locul lui nu era acolo, ci în sală. Antrenând campioane.

Octavian Bellu şi-a construit propriul sistem. Unul câştigător, cu siguranţă. Acolo, printre gimnaste, el era şeful şi totul mergea ca pe roate pentru că munca îi era respectată. Pentru că toţi din jur îi recunoşteau valoarea.

Politica e însă o altă lume. Aici Bellu şi-a pierdut din autoritate, relaţiile nu au mai fost aceleaşi iar interesele mărunte au luat locul interesului general. În aceste condiţii cred că era doar o chestiune de timp până să consemnăm demisia lui Bellu.

Pentru a supravieţui unui astfel de sistem trebuie fie să te dai pe brazdă, şi să accepţi jocul celorlalţi,  fie să ai cu un gram mai multă nesimţire decât “partenerii” de discuţii.  Din păcate pentru noi, Octavian Bellu nu se încadrează în niciuna dintre cele două variante. Iar înfrângerea lui Bellu e de fapt înfrângerea noastră. Şi victoria lor. A celorlalţi.

AC Milan a exagerat în ultimii ani. Mi-au plăcut momentele în care veteranii echipei au mai dat câte o palmă contestatarilor însă cred că această strategie a fost una păguboasă, dacă vedem în perspectivă.

Odată cu plecarea lui Ancelotii situația se schimbă radical. Leonardo are o cu totul altă viziune asupra jocului, venită din sângele brazilian ce-i curge prin vene. A anunțat deja că va schimba sistemul de joc, că vrea să atace mai mult, că fotbalul înseamnă în primul rând spectacol… Toate bune și frumoase doar că aici intervine o problemă: are Leonardo jucătorii necesari pentru așa ceva?

Aveți aici echipa Milanului din acest moment. Mai mult ca sigur vor mai aduce un jucător, doi. Însă schimbările nu vor fi majore. Ce avem aici?

Portari - vârsta nu e un criteriu aici dar când vezi că niciunul dintre cei 4 din lot nu are mai puțin de 32 de ani, eu cred că e o problemă. Nici măcar pentru acest post nu s-au gândit să investească în viitor.

Fundași - chiar dacă au apărut câteva nume noi, baza e formată din oamenii vechi. Jankulovski, Zambrotta, Kaladze, Oddo, Favalli și Nesta sunt nume pe care aproape că le știu din copilărie. Și asta nu mai e o laudă în cazul de față. Nu ar trebui să-l mire pe Leonardo că la o așa linie defensivă un adversar cu o ofensivă vitezistă va face ravagii.

Mijlocași - chiar dacă l-au pierdut pe Kaka, aici situația nu mi se pare atât de gravă. Bineînțeles, Pirlo ar trebui să rămână (parcă auzisem ceva săptămâna trecută de un interes al celor de la Atletico Madrid) iar Gatusso ar fi bine să-și găsească înlocuitor. Nimeni nu e veșnic.

Atacanți - să spunem că aici lucrurile sunt mai ok. Toată lumea se așteaptă la lucruri mai importante de la Ronaldinho. Rămâne de văzut dacă Leonardo îl va putea reinventa pe brazilian. Pato a crescut, e băiat mare și are multe de arătat.

În concluzie, actualul AC Milan nu e unul care să dea prea multe speranțe fanilor pentru sezonul ce urmează. Dacă privim doar în curtea vecinlor de la Inter vom vedea că acolo lucrurile stau mult mai bine, cel puțin din punctul de vedere al lotului.

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

Ora 15.55: dau drumul la televizor. Pe Sport.ro. Începea una dintre cele mai așteptate partide din ultima vreme. Poate Roddick să-l oprească pe Federer? Nu prea cred…

Ora 16.15: văd pe fața americanului ceva ce nu am mai văzut de mult. Determinare. Roddick chiar crede că poate să-l bată pe Federer? Nu e o glumă…

Ora 16.30: dau sonorul televizorului mai tare. Merg în bucătărie să-mi pregătesc o salată. Fug mereu la televizor atunci când Cristian Tudor Popescu și Marius Chican mai scapă câte un EXTRAORDINARRRR!!! În tribună, camerele îl caută pe Pete Sampras: CE BINE ARATĂ! AR FACE FAȚĂ CU SUCCES ÎNTR-UN SET!

Ora 17.00: Roddick face jocurile. Atacă și reușește să îl surprindă chiar și pe Federer. Elvețianul mizează mult pe primul serviciu. Nu e de ajuns și pierde primul set. NĂSTASE ZÂMBEȘTE ȘI EL HÂTRU DIN TRIBUNE!

Ora17.20: Cu urechile la tv, cu ochii pe un text ce trebuie scris/ trimis cam în două ore. Salata de mai devreme nu mi-a ținut de foame așa că pun un pește la dezghețat. Între timp Federer câștigă miraculos setul doi. Se anunță un meci mare. BORG PARE UIMIT DE FORȚA AMERICANULUI!

Ora 18.00: Deja vu. Setul 3 se desfasoara dupa aceleasi coordonate. SENZAȚIONALĂ LOVITURĂ A ELVEȚIANULUI!, exclamă CTP și las din nou peștele deoparte și fac un sprint în cameră. Roger a venit la fileu și l-a pasat pe american…

Ora 18.30: 2-1 pentru Federer. A cedat Roddick? Nu, nicidecum. Ochii americanului sclipesc în continuare. Eu termin articolul și am 15 minute libere pe care le dedic exclusiv meciului. Ce e asta? Unde a dispărut elvețianul? ASTA SE INTREABA DINTR-O LOJA SI ROD LAVER!

Ora 19.00: ATACĂ RODDICK!, spune Marius Chican și fac un nou sprint spre cameră. Era 2-2 după un set mare reușit de american. Între timp peștele meu e gata, fug să mănânc. Las sonorul la maxim, tremurând la fiecare serviciu. TENSIUNEA SE CITEȘTE ȘI PE FAȚA LUI RUSSELL CROWE!

Ora 19.30: am terminat de scris, am mâncat… sunt obosit. Răvășit de tensiunea meciului. La fel sunt și cei doi comentatori. Roddick și Federer sunt însă prinși într-o luptă ce pare să epuizeze pe toată lumea, mai puțin pe ei. Ce tenis! ASTA PARE SĂ SPUNĂ ȘI MCENROE DE LA CABINA COMENTATORILOR!

Ora 20.00: la 4 ore de la debutul meciului mă simt istovit psihic. Vroiam ca Federer să câștige pentru a reechilibra balanța în lupta cu Nadal. Dar Roddick a jucat excelent. De departe cel mai bun meci al lui. Nu, nu poate să piardă…

Ora 20.15: decisivul ăsta e chinuitor. După câteva momente în care americanul și-a câștigat mai ușor serviciul, elvețianul mai reușește o minge magică și face 40 egal. Nu profită. 14-14.

Ora 20.25: Federer servește. PRIVIȚI-L PE ELVEȚIAN, NU VEDEȚI NIMIC PE CHIPUI LUI. E UN ROBOT. E CONCENTRAREA INTRUCHIPATA!, spune CTP. Roddick vede și el asta și, pentru prima oară mâna nu-i mai e așa de sigură. Greșește ușor: 15-14

Ora 20.30: Americanul are pașii mai greoi. Servește mai lent, nu mai atacă. Asta e? Ăsta să fie finalul? Da! 16-14 și Federer se impune din nou la Wimbledon. Mă bucur pentru elvețian, îmi pare rău pentru american. Ce meci!

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

Ronaldo, Kaka, Albiol şi Benzema. Adică aproximativ 200 de milioane de euro cheltuiţi în această vară de Real Madrid. Nimeni nu ştie unde se va opri această campanie extraordinară de achiziţii, din moment ce jucători precum Xabi Alonso sau Ribery sunt intens curtaţi de madrileni.

Artizanul acestor mişcări impresionante, Florentino Perez spune că “mai sunt două locuri pe care vrem să le completăm în lotul Realului. Atunci pot spune că sunt mulţumit”.

As.com publică azi un interviu cu şeful Realului în care Perez vorbeşte despre ultimele două achiziţii, fără a da însă nume. Îi laudă pe Alonso şi pe Ribery dar spune că deocamdată nu a ajuns la o înţelegere cu echipele unde activează aceştia. “Prefer să aduc jucători precum Ronaldo şi Kaka, de primă clasă mondială, chiar dacă asta înseamnă să dăm foarte mulţi bani. Doar astfel de jucători pot mai apoi să-ţi amortizeze investiţia“, a spus Florentino Perez pentru sursa citată, cu referire la acuzaţiile că Realul a cheltuit mult prea mulţi bani pe transferuri.

Ce ziceţi? Care sunt cei doi jucători pe care ar trebui să-i mai transfere Realul?

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

Jurnaliştii de la Gazzetta dello Sport pun astăzi întrebarea care e pe buzele tuturor celor care urmăresc cu sufletul la gură campania extraordinară de transferuri a celor de la Real Madrid: Cine poate să bată Realul?

Ziariştii italieni ne oferă şi un posibil prim 11:  Casillas - Ramos, Albiol, Pepe, Marcelo - L. Diarra - Ribery, Kaka, Ronaldo - Benzema, Raul. Asta ţinând cont şi de intenţia madrilenilor de a-l aduce şi pe francezul Ribery, mijlocaşul lui Bayern afirmând azi că Realul e singura opţiune de transfer din această vară.

Foarte pe scurt, privind echipa de mai sus, eu spun cam aşa: Realul are un portar bun, o defensivă puternică dar nu foarte bine sudată, un mijlocaş defensiv peste medie, cea mai bună linie de mijlocaşi ofensivi şi doi atacanţi cu nume dar care nu cred că vor funcţiona foarte bine ca şi un întreg.

Aşadar, cine poate să bată acest Real?