Pentru că mulți dintre cei care au citit postul precedent mi-au zis că simpla enumerare a jucătorilor nu este un argument prea puternic, am zis să revin cu câteva detalii:

1. cred că Dinamo are un lot mai puternic decât Steaua. Ce înseamnă asta? Înseamnă că are jucători care dacă evoluează la capacitate maximă sunt peste ceea ce a prezentat Steaua în Ghencea

2. da, Steaua putea foarte bine să câștige. Dar asta ar fi însemnat că o echipă mai slabă din punct de vedere valoric a depășit o formație cu mai multe calități, folosite necorespunzător

3. meciurile Stelei din Europa League au fost o glumă. Cine a crezut că aceea e adevărata față a acestei echipe s-a înșelat amarnic

4. Slovan Liberec a fost un adversar facil însă cu mult peste Motherwell sau Ujpest

5. în etapa trecută Dinamo a învins CFR Cluj, echipă care din punctul meu de vedere putea câștiga la pas în Ghencea

Alte păreri?

Mă găsiți și aici.

Răspunsul e simplu. Aruncați doar o privire asupra primului 11 al celor două echipe. Pentru mine e evident…

Steaua                            Dinamo

Tătărușanu                      Dolha

P. Marin                            Scarlatache

Ghionea                             Tamaș

Baciu                                    Goian

Golanski                              Pulhac

Nicoliță                                Torje

Ionescu                                N’Doye

Onicaș                                    Rus

Szekely                                  Cristea

Kapetanos                            Cristea

Surdu                                     Niculae

Haideți să ne dăm cu părerea. Să spunem cum vedem clasamentul final în grupele Europa League, acolo unde avem echipe românești. Evident, păstrăm acest text și revenim asupra lui la finalul anului

Varianta mea:

Grupa A

1. Ajax 2. Timișoara 3. Anderlecht 4. Zagreb

Grupa F

1.Galatasaray 2. Dinamo 3.Panathinaikos 4. Sturm Graz

Grupa H

1. Fenerbahce 2. Steaua 3. Twente 4. Sheriff

Grupa K

1.PSV Eindhoven 2. CFR Cluj 3. Sparta Praga 4. Copenhaga

Ce nu vreau să aud după meciul Slovan - Dinamo? Mda, nu vreau să aud suporteri dinamoviști care să spună că acțiunea lor de săptămâna trecută a dat roade. Că așa jucătorii au fost mai motivați etc.

Seara asta va intra cu siguranță în istoria fotbalului românesc. Da, ați auzit bine. Nu doar în istoria clubului Dinamo. Am văzut meciul într-un bar bucureștean iar la final bucuria a fost una asemeni unui succes al echipei naționale. Și în acel bar erau la fel de mulți steliști precum cei dinamoviști. România este marea câștigătoare a acestei nopți.

Meciul tur nu trebuie însă uitat. În aceste momente, violența rămâne marele dușman al fotbalului românesc. Tocmai pentru că vrem să ne bucurăm mai des de astfel de meciuri trebuie să fim mult mai atenți de acum înainte. Vine Steaua - Dinamo!

Când spune că niciun antrenor al Stelei nu l-a vrut în echipă pe Rada, patronul roș-albaștrilor ne oferă încă o explicație asupra felului în care se lucrează la clubul din Ghencea. Adică, dacă Rada a ajuns la Steaua trebuie ca cineva să-l fi vrut. Dacă nu un antrenor, atunci cineva care are putere și crede că se pricepe la fotbal, nu?

Mai ieri citeam că Florin Costea e dorit la Steaua și acum văd că Rada nu primește nicio șansă. Nu-i iau apărarea fundașului însă cred că pentru Steaua ar fi mult mai important în aceste momente să se gândească la felul în care va funcționa apărarea decât la aducerea unui nou om care să susțină ofensiva.

Apărarea e punctul slab al Stelei. Toată lumea vede asta și în aceste condiții cred că Bergodi ar trebui să fie primul antrenor care să-l vrea pe Rada în echipă. Cred că are valoare de Steaua. De Steaua lui Bergodi.

Când spuneam că Trică a fost readus la Cluj doar pentru a umbla la moralul suporterilor/ jucătorilor CFR-ului (cu o zi înainte a fost vândut Pereira), au venit zeci de comentarii care mă sfătuiau mai degrabă să-mi schimb profesia că la fotbal nu te pricepi. Așa o fi. Dar… câte minute a prins Trică de la revenire? Ce caută acum în birou la Adrian Mititelu?

1. Spunea Archibald, la June 5th, 2009 at 2:06 pm

   Titlul l-am luat cu Trica in teren nu cu Perreira! Vor veni si altii cu care iti vom inchide gura! Putina rabdare prietene, nu te arunca precum FATA MARE la maritat! Subiectele tari le gasesti acolo unde Bucur isi pastea oile candva iar acum le mulge Bekaly! Lasa-ne pe noi in durerea noastra!

PS: Mai poate fi Trică util unei echipe cu pretenții în Liga 1?

Mă găsiți și aici.

Mi-a plăcut foarte mult. Mă așteptam în orice moment să-mi pui o întrebare care să ducă la vreun scandal, dar nu a fost așa. Chiar a fost ceva diferit și foarte plăcut, mi-a spus Narcis Răducan, la finalul videochatului de azi.

Pentru cei care nu au urmărit emisiunea, vă spun că am vorbit, printre foarte multe altele, și despre arbitraje și despre meciul Dinamo - Slovan, poate cele mai scandaloase (permiteți să spun așa) subiecte ale începutului de sezon. Cu toate astea, atât Directorul Sportiv al Unirii cât și celălat invitat Bruno Fernandes au intrat în discuție răspunzând la fiecare întrebare.

Puțin contradictoriu, ați putea spune. Adică, fără scandaluri într-o discuție despre scandaluri.

Da, se poate. Felul în care vorbim despre o problemă poate face diferența dintre o discuție interminabilă care să aibă la bază un scandal și un dialog constructiv pe aceeași temă, în care fiecare își spune părerea civilizat.

Eu sunt un neadaptat din punctul ăsta de vedere. Dar, cât timp mă voi ocupa de acest videochat, așa vor sta lucrurile. La fel procedez peste tot in activitatea mea, i-am răspuns eu. Un pas mic dar… yes we can!

Mă găsiți și aici.

Am citit acest dialog. Din păcate face parte dintr-o serie ce  parcă nu se mai oprește. Cât de iresponsabili pot fi acești oameni? Cât de nepăsători să fie? Oare nu văd că de la ei pleacă totul?

În anul 2009 nu ne mai permitem să răspundem cu violență la violență. Câțiva dintre cei care lăudau acțiunea dinamoviștilor de la finalul meciului cu Slovan asemănau acele momente cu Revoluția de la ‘89. Penibil? Nu. Dramatic. Da.

Pentru că forța exemplului funcționează indiferent de anul în care trăim, cred că primul lucru ce ar trebui făcut ar fi ca oamenii ce se află în fruntea fotbalului românesc să se autocenzureze. Nu vreau să mai aud ironii ieftine de la Mihai Stoica. Nici vorbe pline de inteligență fadă marca Marian Iancu. Nici glume de grădiniță de la Vasile Turcu. Și exemplele pot continua…

Înainte de a arăta cu degetul în rândul tribunei cred că toate aceste personaje ar trebui, în primul rând, să vorbească mai puțin. Și mai civilizat. Cred că doar o revoluție a vorbelor poate scoate Liga 1 de sub semnul violenței.

Mă găsiți și aici.

Scriam înainte de începerea campionatului că, după două titluri ce au mers în Provincie, cred că anul acesta Bucureștiul are șansa să-și ia revanșa. Au trecut doar 3 etape și calculele mele se dau puțin peste cap. Iar asta e de bine.

Așa cum stau lucrurile acum elimin din această ecuație pe Dinamo și pe Rapid. Haosul alb-roșu și instabilitatea financiară a giuleștenilor mi se par în acest moment piedici ce nu vor putea fi depășite pe parcursul acestui sezon. Din grupul Capitalei rămâne însă Steaua, echipă ce trebuie să profite la maxim de numele și culorile de pe tricou. Asta și Bergodi țin în viață un lot de jucători ce deocamdată nu formează o echipă. Dar sunt pe drumul cel bun.

Victoria Vasluiului în fața celor de la AEK Atena m-a convins că, de multe ori, privesc prea puțin spre locuri/ echipe care ar merita mai multă atenție. Timișoara, Cluj, Brașov, Craiova, Vaslui și Urziceni (ordinea e dată doar de harta virtuală din capul meu) sunt orașele de unde poate veni salvarea fotbalului românesc. Pentru că da, e nevoie să fie salvat.

Toate titlurile lui Dinamo și istoria rapidiștilor nu mai contează în fața prezentului: dacă nu investești într-un club de fotbal, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să plătești ceva ce poate fi sinonim cu falimentul. Greu de crezut, dar nu imposibil după cum văd că aceia care se ocupă de aceste cluburi gândesc să o facă.

Când au luat meciul celor de la Dinamo, cei de la Antena 1 probabil au spus: e bine, e una dintre echipele cu mulți suporteri. Se vor uita mult mai mulți decât la un Vaslui - AEK. Ei bine, s-au uitat. Cel puțin la final. Dar cred că de azi înainte echipele enumerate mai sus se vor bucura de mai multă atenție pur și simplu pentru faptul că joacă fotbal. E tot ce îmi doresc atunci când mă decid să văd un meci. Și mulți asemeni mie.  Că e Urziceni, Vaslui sau Timișoara mi-e totuna. Prefer să văd o înfrângere precum cea a lui Poli decât rușinea de ieri seară de pe stadionul Dinamo.

Psihologia mulțimilor de Gustave Le Bon. Citiți-o și poate o să înțelegeți ce s-a petrecut aseară pe stadionul Dinamo.

Chiar și așa, eu nu o să-i pot înțelege niciodată pe acești oameni… Văzându-i cu câtă lejeritate intrau pe teren, cum rupeau acel gard și câtă nervozitate degaja acea zonă n-am putut să nu mă întreb, încă o dată, ce naiba caut eu în lumea asta? Cine m-a pus să intru în presa sportivă? Și de ce?

Răspunsul e simplu. Îmi place sportul. Cel adevărat. Cel pentru care merită să lupt. Cu armele mele, bineînțeles.

Nu știu cum am putea vindeca tribuna din moment ce întreaga societate românească este într-o criză acută din cauza lipsei de bun simț. Mie îmi e rușine de ceea ce s-a petrecut în “Ștefan cel Mare”. Rușine pentru că acei oameni sunt români. Rușine pentru că și ei spun că iubesc sportul. Așa o fi?