30
October
Doliu pentru Agassi
Dopajul in sport e o problema ce nu va disparea vreodata. Un coleg spunea la un moment dat ca ar face o Liga a dopatilor. Sa-i lasam sa se dopeze pana plesnesc, spunea el, si atunci vom sti ca acolo nu e niciun trisor. Macabru, dar acest gand ascunde ceva adevar.
Din pacate, cei care lupta sa combata dopajul in sport sunt mai mereu cu un pas in urma. Industria care sta in spatele acestui fenomen pare de neoprit. Banii investiti pentru a gasi “leacul” ce nu poate fi descoperit sunt tot mai multi. Si de asta ne trezim acum, la ani distanta, cu marturii gen Agassi.
M-am obisnuit cu gandul ca trisorii se pot ascunde sub diferite fete. Cu toate astea, vorbele lui Agassi le asociez cu o zi de doliu. Tocmai pentru ca americanul nu era un oarecare. Nici pentru tenis, nici pentru sportul mondial. Nici pentru mine.
29
October
Falsă problemă la Dinamo
Ca si cum toate ar merge ca pe roate, la Dinamo se inventeaza probleme. Mai nou vad ca unii sunt de parere ca stadionul e cauza faptului ca roș-albii doar se antreneaza pentru Liga Campionilor.
E drept, stadionul din “Stefan cel Mare” e o epava. O zice toata lumea. Insa, de aici si pana la a spune ca asta sta in calea succesului lui Dinamo e drum lung.
La Dinamo, cea mai mare problema sunt banii. Badea si Borcea nu pot duce la infinit in spate acest club… cel putin nu la pretentiile emise de ei si de suporteri.
Dinamo nu are in momentul de fata un antrenor pe masura pretentiilor acestui club. Il respect pe Talnar dar nu cred ca are taria de a duce la bun sfarsit calculele sefilor.
Dinamo are un lot cu potential. E o zicala buna aici: te-ai nascut talent si ai murit speranta. Se potriveste multora dintre cei care imbraca acum tricoul lui Dinamo. Si asta pentru ca nu se munceste indeajuns de mult.
La Dinamo e si o problema legata de suporteri. Nu poti sa spui mereu ca ai un numar mare de fani dar sa joci cu doua mii de oameni in tribuna. Si nu, nu e legat de stadion, pentru ca iubirea fata de o echipa nu se masoara in calitatea arenei pe care iti poti arata atasamentul.
22
October
“Galactici” versus “bătrănei”
Asa cum dupa etapa a doua ii inmormantam practic pe “batraneii” Milanului, tot asa e normal ca acum, dupa succesul de pe Bernabeu, sa spunem ca italienii traiesc bine-merci. Si se reinventeaza de fiecare data, chiar daca presa, adversarii si chiar unii dintre propriii fani nu mai cred in asa ceva.
In meciul de aseara s-a vazut clar forta anilor in care AC Milan a cladit aceasta echipa. Si, la polul opus, desi valoros, neexperimentatul Real, ca forta de grup. A fost momentul in care, dupa esecul cu Sevilia, s-a vazut foarte clar ce inseamna Ronaldo pentru aceasta formatie.
Asta e un motiv pentru care imi place Liga Campionilor: inainte de meci am fost aproape convins ca Realul va castiga, prin minutul 30 era o certitudine, la mijlocul reprizei secunde aveam indoieli, dupa golul lui Drenthe puteam sa bag mana in foc pentru revenirea gazdelor iar la final am ajuns sa-i aplaud pe milanezi. In seara asta am fost “batranel” 
21
October
Atitudinea lui Dan
Nici nu m-am asezat bine in fotoliu si deja era 1-0 pentru Rangers. Ma uit pe livescore: Fiorentina, Barcelona si Inter luasera de asemenea goluri. Era primul semn ca vom avea parte de fotbal adevarat.
M-am inselat crezand ca spaniolii si italienii vor castiga aceste meciuri in ciuda startului dezastruos. Nu a fost asa. Ma bucur insa pentru Mutu, e ceea ce are nevoie atacantul nostru in momentul de fata.
Jocul trupei lui Dan Petrescu eclipseaza insa celelalte partide si, treptat, imi castiga atentia. Posesie, presiune, atac, ratari: da, o echipa romaneasca joaca bine in Liga si asta nu trebuie ratat.
Fara a spune cuvinte mari, Unirea a mai spart doua “mituri” aseara: o echipa romaneasca a revenit pe tabela in fata a peste 40 de mii de fani adversi. Da, se poate! Da, asta inseamna o alta atitudine! Da, toti cei care intra in vederile lui Razvan Lucescu ar trebui sa priveasca acest meci pana la epuizare. Au multe de invatat.
PS: trebuie sa recunoastem insa si faptul ca Rangers nu e tocmai “Serbia” Ligii Campionilor.
20
October
Mircea Sandu președinte!
Dupa meciul cu Serbia, Mircea Sandu a facut o declaratie ce a intors cu 180 de grade sensul altor cuvinte pe care, de data aceasta, mi le-a spus in fata. Aceste preliminarii sunt ratate dar mai mult ca sigur vom obtine calificarea la turneul din 2012, spunea, sigur pe el, actualul sef FRF la videochatul ProSport, dupa meciul din Franta. Pentru ca, imediat dupa esecul de la Belgrad sa dea un alt verdict: nu ne vom mai califica la niciun turneu final 6 ani de aici inainte!
Intr-o oarecare limba de lemn, ce se potriveste perfect in cazul de fata, as spune ca, asa cum nu trebuie sa ne entuziasmam dupa un rezultat bun (cum a fost meciul de la Paris) tot asa nu trebuie sa fim prapastiosi dupa o infrangere precum cea din Serbia.
E drept, a fost o campanie ratata. E corect, nu prea avem de ce sa privim cu incredere in viitor. Dar, domnule presedinte, dar tot asa era si dupa meciul cu Franta. Situatia nu s-a schimbat dupa un 0 la 5 cu Serbia. Suntem pe acest drum de ani buni!
Si tocmai de aceea, nu pot intelege cum un presedinte poate sa dea verdicte atat de schimbatoare aproape de la o zi la alta. Ma intreb, daca numarul 1 din fotbalul romanesc spune ca nu ne mai calificam, ce sa creada “amaratii” aia care vor trebui sa intre pe teren? Ca nu mai au niciun obiectiv timp de 6 ani?
Nu, domnule Mircea Sandu! Din pozitia dumneavoastra, trebuie sa dati tonul, sa ridicati moralul, sa veniti cu idei, cu proiecte, astfel incat a doua zi dupa umilitorul meci de la Belgrad tot microbistul roman sa creada ca avem o sansa mai buna in viitoarele preliminarii. Sunteti presedinte, mai vreti o sansa, veniti cu idei! Critica pe la colturi poate sa faca oricine! Nu pentru asta insa va numiti presedinte FRF!
17
October
Covaliu și Drăgulescu
Degeaba cerem implicare politica pentru a ajuta sportul din Romania. Parlamentari, ministri, secretari de stat sau presedinti… cu totii sunt “alaturi” de performerii romani doar atunci cand au un interes: mediatizarea.
Nu politica salveaza sportul din Romania. Nu promisiunile tin de foame campionilor nostri. Doar talentul combinat cu foarte multa munca te poate salva din mediocritate.
Astazi am fost invitat la Sport Center, la Telesport. Vestea medaliei lui Dragulescu am primit-o pe coridor, alaturi de Mihai Covaliu. Nu va pot spune cat de bucuros era antrenorul echipei de sabie, un sportiv care stie, la randul lui, ce inseamna sa fii cel mai bun din lume.
Ambii extrem de talentati. Ambii cu nenumarate ore de antrenamente. Ambii aducatori de glorie Romaniei… ambii sprijiniti prea putin.
16
October
Cat de “terminat” e Mitea?
Mitea spune azi ca nu e “terminat”. Ok, propun sa-l credem pe cuvant. Sau nu…
Un jurnalist cu cateva decenii de experienta in spate, de la RRA, ii spunea unui mai tanar coleg ce tocmai anunta ca se retrage din aceasta meserie: pai, ca sa te retragi, trebuie mai intai sa te apuci!
Cu o foarte mica nuanta, cam acelasi lucru se aplica si in cazul lui Nicolae Mitea. Junior talentat ce a avut norocul sa faca pasul spre cea mai buna scoala de fotbal din lume: Ajax Amsterdam. De acolo insa nici impresarii si nici talentul nu au mai putut sa-i fie alaturi pentru ca doar munca e cea care te tine la un nivel ridicat.
Asadar, draga Mitea, inainte sa ne demonstrezi ca nu esti “terminat”, ce ai spune daca ne-ai demonstra ca esti fotbalist?
15
October
Drama lui Mutu
Mutu duce in acest moment un razboi pe trei fronturi: lupta sa ajunga la o intelegere cat de cat rezonabila in disputa cu Chelsea, incearca din rasputeri sa ne convinga de faptul ca nationala mai inseamna ceva pentru el si, cel mai important din punctul meu de vedere, incearca sa faca pe teren ceea ce asteapta fanii de la el.
Drama lui Mutu nu are legatura cu Chelsea sau cu Razvan Lucescu. Drama lui Mutu e ca nu mai joaca fotbal. Daca la echipa nationala a devenit o obisnuinta sa nu ne mai putem baza pe cel mai promitator jucator din ultimii ani (ofensiv), problema lui Mutu e ca nici la echipa de club nu mai straluceste. Ba dimpotriva.
Cand TAS a anuntat verdictul conform caruia Mutu trebuia sa plateasca cele 17 milioane lui Chelsea, spuneam ca Adrian ar trebui sa se concentreze pe fotbal, sa joace cat mai bine, pentru ca doar fotbalul il poate salva. Mi-e teama ca va iesi cu bine din cosmarul Chelsea dar va pierde razboiul cu fotbalul.
12
October
Ne-am lămurit. Next?
Multi contesta atat primul 11 introdus de Razvan Lucescu la Belgrad dar si faptul ca selectionerul ar fi adus la lot jucatori prin prisma afinitatilor sale. Mai bine spus, jucatori care au fost convocati din alte motive decat valoarea aratata in teren.
Vorbim aici despre un Maftei sau Cristea, de partea cealalta a baricadei aflandu-se nume ca Stefan Radu sau Costea.
Spun mai intai ca nici eu nu sunt un fan al lui Maftei. Cat despre Cristea, am vorbit de atatea ori despre indolenta lui incat nu mai trebuie sa spun nimic. Dar, atunci cand vine vorba despre convocarea celor 2, ma gandesc la un singur lucru: e Razvan Lucescu atat de inconstient incat sa-si riste postul de la nationala pentru asa ceva?
Eu spun ca nu. Pentru el, un antrenor tanar, a fi selectioner e cel mai de pret lucru din cariera. Un om care a muncit pentru asa ceva, nu cred ca poate sa dea cu piciorul la o asemenea sansa, doar pentru a aduce la lot jucatori… mai apropiati, sa le zic.
Cred ca era momentul sa trecem de la lotul inchis de 25 de jucatori pe care il rula Victor Piturca la ceva mai mult. Sa vedem si alti jucatori. Cred insa ca in privinta catorva nume ne-am lamurit, trebuie sa mergem mai departe. Sper ca Razvan Lucescu sa-si fi dat seama de acest lucru.
10
October
Ne merităm soarta!
Nimic despre partida in sine. Cred ca situatia din teren a fost cat se poate de clara.
Vazand insa atmosfera dinaintea meciului mi-am adus aminte de partidele de pe fostul “23 august”. La fel, o tribuna mare, imensa, populata de suporteri entuziasti.
Se pare ca si pe un stadion urat, la standardele actuale, se poate face performanta, nu? Suporterii pot face si din tribunele indepartate spectacol, ca sa nu mai vorbim despre presiunea asupra adversarilor.
Da, se poate, pentru ca inainte sa te gandesti pe ce stadion joci trebuie sa te ingrijesti de felul in care joci. Trebuie sa te ocupi de copii si juniori. Trebuie sa-ti cresti viitorul si sa oferi prezentului cele mai bune conditii. Si aici ma refer in special la o competitie interna sanatoasa. Plus, nu trebuie sa iei tot felul de decizii care sa alunge lumea de la stadion.
Spre deosebire de sarbi, nu avem aproape nimic din toate astea. Si pana nu vom schimba sistemul, de la zero, trebuie sa spunem cu mana pe inima ca nu meritam mai mult. Felicitari Serbia!
