În ultimele sezoane, Dinamo a chemat la bază mai mulţi jucători plecaţi tot din “Ştefan cel Mare”. Dintre aceste reveniri, cea a lui Marius Niculae poate fi considerată a fi una dintre cele mai reuşite. Deşi la început a fost mai greu, atacantul a fost apoi în prim planul echipei, dacă nu prin golurile marcate, atunci cu siguranţă prin devotament. Şi, pentru o formaţie cu probleme disciplinare, atitudinea lui Niculae ar trebui premiată.

Niculae e acum ca şi transferat la Terek Groznîi. O echipă ce pare să plătească salarii mari pentru jucători de mâna a doua.

Să fie clar! Nu judec pe nimeni. E normal să te gândeşti la viitorul tău şi la banii care ţi-l pot asigura. Însă Terek Groznîi mi se pare o fundătură în cariera unui jucător. Una e să mergi acolo la 32 de ani, pentru a-ţi asigura banii de pensie. Alta la 28, când se presupune că ai mai avea ceva de spus într-un fotbal ceva mai prost plătit dar mult mai vizibil.

PS: mă gândesc… dacă aş avea ocazia să lucrez ca jurnalist la Groznîi. Iar asta să aducă triplarea veniturilor mele. Nu, mai bine să înmulţim cu 10. O spun cu mâna pe inimă că aş refuza fără să clipesc.

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

Nu mi-a plăcut de la început ideea cu Octavian Bellu secretar de stat în MTS. Nu pentru că cel mai medaliat antrenor nu ar avea potenţialul pentru un astfel de post. Dimpotrivă. Dar cred că locul lui nu era acolo, ci în sală. Antrenând campioane.

Octavian Bellu şi-a construit propriul sistem. Unul câştigător, cu siguranţă. Acolo, printre gimnaste, el era şeful şi totul mergea ca pe roate pentru că munca îi era respectată. Pentru că toţi din jur îi recunoşteau valoarea.

Politica e însă o altă lume. Aici Bellu şi-a pierdut din autoritate, relaţiile nu au mai fost aceleaşi iar interesele mărunte au luat locul interesului general. În aceste condiţii cred că era doar o chestiune de timp până să consemnăm demisia lui Bellu.

Pentru a supravieţui unui astfel de sistem trebuie fie să te dai pe brazdă, şi să accepţi jocul celorlalţi,  fie să ai cu un gram mai multă nesimţire decât “partenerii” de discuţii.  Din păcate pentru noi, Octavian Bellu nu se încadrează în niciuna dintre cele două variante. Iar înfrângerea lui Bellu e de fapt înfrângerea noastră. Şi victoria lor. A celorlalţi.

Din primele apariții tv puteai să-ți dai seama că stimabilul domn Penescu are ceva aparte. Se diferenția puțin de ceilalți patroni din Liga 1, părea picat într-o lume pe care nu o cunoaște foarte bine. Gura mare și acuzațiile fără număr la adresa arbitrilor treceau însă în plan secund atunci când vedeai că echipa piteșteană chiar joacă fotbal. Badea m-a surprins plăcut iar Tănase poate fi unul dintre jucătorii pe care îi aștept de ceva vreme.

Văzând comentariile lui Penescu de după fiecare meci mă gândeam la două variante: omul e curat și se simte nedreptățit; are pe cineva în spate sau știe ceva care îi dă siguranța acestor acuzații. Din păcate pentru echipa care între timp muncea pe teren, varianta a doua a devenit mai aproape de realitate.

Sumele care intră în discuție atunci când vorbim despre aceste cazuri de corupție în fotbal variază de la câteva mii de euro până spre aproximativ 15 mii. Ok, însumate putem vorbi despre un 50 de mii? Pentru un om obișnuit poate fi o sumă mare dar nu pot să nu mă gândesc ce înseamnă banii aceștia pentru un multimilionar în euro, așa cum e Penescu. E mărunțiș!

Să ai în cont peste 150 de milioane de euro și să faci pușcărie pentru 50 de mii mi se pare un act de o prostie rară. Nu știu cum a făcut Cornel Penescu această avere. Poate a muncit din greu. Corect. Poate a dat mici șpăgi care i-au umflat contul. Contează doar că toate acele milioane nu-l pot salva de rușinea la care e supus de câteva luni. Și, ca bonus, pe lângă faptul că e foarte probabil să-și fi distrus viața, a năruit visele unui oraș care iubește fotbalul și a îngropat o echipă frumoasă, care nu avea nevoie de așa ceva. Săracul om bogat!

Patronul Stelei poate părăsi România pentru a-și exercita funcția de europarlamentar. Am urmărit discursul lui Gigi Becali de pe Realitatea TV, imediat după ce Tribunalul a luat această decizie. Parcă m-am întors în timp, cumințenia limbajului de după marea eliberare de Paște fiind de domeniul trecutului. Dar aici nu m-a surprins nimic.

Apoi am ascultat-o și pe avocata europarlamentarului. Domnul Becali a primit permisiunea de a părăsi țara pentru că, în noua lui calitate politică, are OBLIGAȚII față de cetățenii care l-au ales, spunea aceasta.

Nu contest corectitudinea acestei decizii. Nu dețin argumentele juridice în acest sens. Însă nu pot să nu spun că motivarea, dacă e legată de ceea ce a spus avocata mai sus, mi se pare ruptă dintr-o piesă de Caragiale. Maestrul ar avea de unde să-și tragă inspirația chiar și în 2009.

Timișoara merita cele 6 puncte de la TAS. Am mai spus-o, ce a fost câștigat (corect) pe teren nu ar trebui luat de niciun for european, mondial sau planetar.  Clasamentul se reașează și arată mai realist față de ceea ce am văzut în acest sezon.

Unirea e o campioană meritorie. Nu îmi amintesc în ultimii ani de vreo echipă care să fi câștigat titlul și să nu intre în niciun fel de scandal de “prietenie” cu vreo altă echipă. Chiar și CFR-ul a avut astfel de probleme anul trecut.

Timișoara a dat mereu senzația că poate mai mult. Nu mi-a plăcut felul în care Marian Iancu a gestionat relația cu antrenorii și cred că asta și-a pus amprenta asupra rezultatului final.

Dinamo putea să câștige acest titlu. Doar că de data asta și-au săpat singuri groapa. S-au alimentat cu atâta încredere încât aceasta s-a transformat în îngâmfare. Iar viața pedepsește astfel de ieșiri.

CFR Cluj nu a mai luptat la fel ca și în sezonul trecut. Demoralizați după un sezon excelent, au părut că au renunțat prea repede la titlu. Nu și-au mai propus mult… și au obținut mai puțin.

FC Vaslui are meritul că a crezut în șansa ei până în ultima clipă. Și acesta e meritul lui Adrian Porumboiu. Dacă el era patron la Timișoara înclin să cred că titlul era acum pe Bega.

Steaua a suferit enorm în acest sezon iar participarea în Europa League poate fi considerată o adevărată victorie. Nu mi-au plăcut niciodată Dayro Moreno, Toja sau Tiago. Și da, nu-mi place nici cum finanțatorul gestionează situația de acolo.

Craiova nu m-a surprins absolut deloc în acest sezon. Mă așteptam ca cei jucători frumoși să explodeze la fel cum mă așteptam să piardă totul în ultima etapă. Are și Adrian Mititelu partea lui de vină.

Rapid a jucat în perfuzii un întreg sezon. George Copos s-a jucat cu soarta acestui club și nu cred că se putea obține mai mult decât acest loc 8.

FC Brașov se alătură celor din Urziceni. Lupta lor s-a dat pe teren iar jucătorii antrenați de Răzvan Lucescu pot fi mândri de această performanță. Pentru că și corectitudinea a ajuns o performanță.

FC Argeș e o dilemă. Nu știu exact cât din jocul frumos prestat în prima parte a campionatului i se datorează ofensivei lui Penescu.

Pandurii m-au surprins plăcut. Organizarea lui Cârțu a dat roade și nu de puține ori am vazut un fotbal plăcut ochiului.

Oțelul și Gloria Bistrița sunt două dezamăgiri. Cred că cei de acolo ar trebui să-și propună mai mult altfel ar putea să se trezească în postura celor de la Constanța.

Poli Iași are meritul că a crezut. Și că a investit într-un antrenor care se vede că știe jocul.

Gaz Metan putea mai mult de atât. Dacă e să-mi placă ceva de acolo e faptul că știu cât se investește în viitor. Am încredere că vor reveni curând cu forțe proaspete.

Farul Constanța a fost una dintre cele mai triste echipe ale acestui sezon. Fără să iasă cu nimic în evidență, nu cred că e (acum) o pierdere pentru primul eșalon.

CS Otopeni și Gloria Buzău, deși erau de mult retrogradate, m-au surprins plăcut. Am văzut dorință în jocul lor și cred că mai mulți jucători de la cele două formații nu vor merge cu echipa în Liga 2.

Mă găsiţi şi aici: danielmarton.ro

A trecut aproape un an de când am auzit prima oară că “ni se pregăteşte” o criză. Americanii tremurau la începutul lui 2008, vest europenii pregăteau soluţii salvatoare iar românii… românii au ţinut privirea în pământ şi au refuzat să creadă că tocmai lor li se poate întâmpla aşa ceva.

La un an distanţă, în România, pentru orice măsură (more…)

… sunt Daniel Marton, ziarist la ProSport. Printre multe alte lucruri, încerc să facilitez puţin comunicarea dintre colegii mei/ ziarişti şi cititorii lor. Acesta este şi motivul pentru care am hotărât ca în fiecare zi (în afara liberelor) să ţin un chat. Pare simplu, nu?

Ei bine, nu e chiar aşa! Azi am propus ca subiect de discuţie “Ronaldo sau Messi? Cine-i mai bun?“, o consecinţă a articolului cu premiul acordat de ProSport lui Cristiano Ronaldo.

A fost şi o (foarte) scurtă discuţie la subiect, dialogul a deviat spre fotbalul intern, am dat şi câteva ban-uri pentru înjurături însă totul a culminat cu întrebarea: unde e Cristiano Ronaldo? L-aţi adus aici pe chat?, şi nu, nu era o glumă! Omul acela chiar asta a înţeles. Şi nu pentru că aşa reieşea din promo-ul respectiv ci pentru că el nici nu a citit ce înseamnă acest chat.

Pentru că se întâmplă foarte des, asta cred că e o “calitate” a cititorului prosport.ro - nu citeşte, de fapt nici nu-l prea interesează ceea ce vrea autorul articolului. Superficial, cred că e cuvântul potrivit pentru că altfel nu-mi explic cum se poate ca un cititor să intre pe acest blog şi singurul lui comentariu să fie “cine este acest Daniel Marton?”

Nu ţin acest blog pentru a aduna în el tot traficul de pe prosport.ro. Dacă vroiam asta scriam zilnic 5 articole despre Gigi Becali. Nu, prefer ca aici să intre puţini oameni, să lase un comentariu de bun simţ, să mă facă să înţeleg faptul că greşesc şi viceversa - să dialogăm. Blogging, mai simplu. Puteţi face asta pentru mine?

PS: pentru cei care citesc doar finalul articolelor, cel care a scris polologhia de mai sus se numeşte Daniel Marton

PS1: bineînţeles, există şi excepţii de la regula de mai sus, cine a mai trecut pe blogul acesta ştie că nu-mi plac generalizările

Mă găsiţi şi aici!

Cu bune şi rele a mai trecut un an. Dar acum nu mai e timp de privit în urmă. Ci înainte, spre 2009. Aşadar, vă doresc un sincer la mulţi ani! Să ne “vedem” sănătoşi pentru că avem multe de vorbit. Cum unde? Aici, pe blog

Mă găsiţi şi aici!

MÍTĂ, mite, s.f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios; şperţ, şpagă1, – Din sl. mito.
Sursa: DEX ‘98

În momentul în care au apărut imaginile cu Piţurcă trişând în cazino s-a spulberat un mit. Cu toţii ştiam că selecţionerul e un obisnuit al jocurilor de noroc însă, poate din naivitate, poate dintr-un patriotism absurd, am refuzat să vedem ceea ce pare a fi adevărata faţă a antrenorului ce poartă pe umeri destinele echipei naţionale.

Piţurcă şi alte persoane cu nume importante din lumea lui au râs ironic atunci. Pentru ei era doar unul dintre momentele în care “au fentat” viaţa. Şi erau mândri (more…)