Urziceniul şi-a furat-o rău de la Elche, CFR bate ca Miliţia pe vremuri, Steaua se pregăteşte de stagiul al doilea şi şi-a mai inaugurat un butic, iar la Dinamo, Claudiu Niculescu ne arată din nou că pentru el orice lovitură liberă din afara careului e cam acelaşi lucru cu un penalty. Rapidul? A fugit în munţi, în Poiana lui Copos, jucătorii au ieşit la ocazie fiindcă se rătăcise cheia de la autocar, nămeţi, în fine, tot felul de poveşti. Mai nou, umblă să vândă jucători, dar afacerile cad una după alta. Toate ştirile despre Rapid se reduc la partea financiară, de parcă n-ar fi echipă de fotbal, ci firmă de contabilitate.

Şi totul e pe minus. Marian Iancu, revenit între timp printre bogaţii Ligii lui Mitică, tot încearcă să bage cărbuni în patima tinereţii, dar degeaba. Herea, Mardare, Lazăr… Apropo de Herea. Mare lovitură a dat băiatul ăsta nesemnând cu Timişoara! S-a vorbit de el zile în şir mai mult decât s-a făcut în toată cariera, altfel discutabilă şi inexistentă pe alocuri. Dar dacă la Rapid e criză, fotbalul românesc sărbătoreşte pomana venită de la UEFA. Să salutăm aşadar găzduirea finalei Europa League din 2012 şi realegerea lui Mircea Sandu ca preşedinte al FRF la scrutinul din 2010!

În weekend, câteva sute de rapidişti au strigat împotriva lui George Copos. Manifestarea a atins şi cote periculoase, prin violenţa limbajului şi prin lozincile spoite pe gardul vilei patronului de cofetării, agenţii loto, hoteluri, teleferice, pârtii de schi şi echipă de fotbal. Copos n-a înţeles mare lucru sau se preface. El crede că fanii s-au răsculat pentru haosul ultimelor luni. Eroare! Disperarea a venit după un stil de lucru brevetat din greu de Copos în ultimii ani. E drept, bossul savarinelor a pus frişca la prăjitura Rapidului modern, a scos şi a băgat bani în buzunar, dar la plusul din contabilitate nu trebuie uitate milioanele de dolari vărsate de fani din banii pe bilete. Milioane? Da. Înmulţiţi câteva mii de bilete cu câteva sute de meciuri jucate în Giuleşti de-a lungul ultimilor 15 ani. Rezultă sute de mii de bilete, sau mai mult, înmulţite cu măcar o medie de 3 dolari pe bilet. Epilogul e hazliu. Reporterii de la Evenimentul Zilei l-au sunat zilele acestea pe Copos. În loc să le răspundă, patronul rapidist a preferat să comunice cu jurnaliştii prin sms. Ciudatul domn Copos. Răspunzând, ar fi vorbit pe banii redacţiei. Aşa, prin sms, a băgat mâna în propriul buzunar. Tocmai acum, în vreme de criză!

Fotografie mare în ProSport-ul de acum două zile. Patru coloane, format pe lat, Mitea cu un vraf de reviste în poală. Toate mondene, de genul „să văd cine cu cine şi-o mai pune”. Afirmaţia îi aparţine lui Sorin Cîrţu şi e de anul trecut. Sigur, nu ne‑am fi aşteptat ca Miteasă aibă în braţe Dilema veche sau Ziarul Financiar, dar, Nicky, măcar un ProSport sau o Gazeta tot ar fi mers! Povestea avea loc în ziua plecării lui Dinamo în Turcia, la braţ cu Craiova. Apropo de olteni, în aceeaşi zi, patronul Mititelu proclama: actualul lot al Universităţii e cel mai valoros de la Craiova Maxima încoace. Bună! Gică Popescu, Săndoi, Badea, Adrian Popescu, Stângă, Craioveanu, Chivu şi atâţia alţii, plus generațiile lor, au fost daţi uitării. Între Craiova lui Balaci şi Cămătaru şi cea de azi dăinuie cel puţin eventul din 1991 şi Cupa din 1993. Costea&Co. au în dreptul lor rezultate modeste plus, e drept, laudele patronului. Atât deocamdată. Şi, din 2005 încoace, nici măcar o victorie în faţa granzilor Bucureştiului. Acelaşi patron al Craiovei crede că va urma cel mai corect sezon de până acum. Nu vă faceţi iluzii, domnule Mititelu! Anii de aur ai Cooperativei s-au bifat în vremurile în care nu existau telefoane mobile. E drept că nici DNA!

Dumitru Dragomir i-a spus tiran, dar Ghionea l-a contrazis imediat pe mai-marele LPF. În plus, suna şi rău, fiindcă ultimul tiran pe care l-au avut românii era cel pe care minutul 90 l-a prins la Târgovişte. Mirel Rădoi a fost ceea ce se cheamă un lider. Poate că mai reprezenta pe deasupra ochiul şi timpanul lui Gigi Becali în vestiarul Stelei, dar pe teren calitatea de şef s-a dovedit incontestabilă. Odată cu plecarea sa în împărăţia petrodolarilor, echipa din Ghencea se trezeşte şi fără căpitan, dar şi fără un lider veritabil. E o dublă problemă, fiindcă de banderolă nu s-ar prea atinge nimeni, iar de calitatea de şef cum să se atingă cineva, când nici aceea de căpitan nu atrage. Uite unde a ajuns Steaua! Tăvăliţi unul câte unul de Gigi Becali, jucătorii au şi uitat definiţia unui fotbalist cu personalitate. Noroc că în faţa lor există un tip care, ca jucător, a avut atâta personalitate câtă n-ar încăpea azi în tot vestiarul din Ghencea. Stă pe banca tehnică şi se numeşte Marius Lăcătuş. E cazul ca fostul şeptar să caute, să încurajeze şi să impună un tip capabil să calce pe căile bătătorite şi de el şi de Rădoi. Eventual, fără să ţină cont de toanele şi impresiile baciului din Pipera.

„George Copos ne sprijină sufleteşte. Financiar nu ne poate ajuta, fiindcă trece printr-o perioadă mai dificilă”, afirma Nicolae Manea ieri în ProSport. Ciudat. De la George Copos te-ai fi aşteptat să treacă mai uşor peste criză. La cum s-a purtat el de-a lungul anilor, ai fi zis că era mereu în pană financiară, deşi, slavă Domnului, milioanele curgeau din buzunarele statului în cele proprii. Acum, Copos a abandonat „farmecul vieţii” în braţele angajaţilor. Sichitiu, Manea, Rada şi Cristi Costache trebuie să bage cărbuni. Copos îi va sprijini sufleteşte. Deocamdată. Dacă treaba va merge, fiţi convinşi că patronul etern îşi va face apariţia. Dar în haosul de azi, tot e şi ceva bun. Echipa a ajuns, totuşi, pe mâinile rapidiştilor. Cu excepţia lui Grigore Sichitiu, ceferist prin adopţie, ceilalţi trei chiar suferă pentru Rapid. Rămâne să vedem cum se vor descurca pe inima goală, într-o misiune a naibii de grea. Fiindcă, la ce se vede în curtea giuleştenilor, Rapidul e mai aproape de faliment decât de cupele europene.

În vremuri de criză, mai sunt oameni în fotbalul românesc cărora pare că nu le pasă. Unul dintre ei e Dumitru Dragomir. Rămas pe dinafara Parlamentului, ba şi ruşinat pe coclaurile de la Scorniceşti de un juvete şmecher care a candidat sub numele de cod „Bulă”, Oracolul de la Bălceşti şi-a tras ieri un salariu de vreo 15.000 de euroi lunar. Le-a făcut cu ochiul, precum şarpele Ka din „Cartea junglei”, vătafilor de la cluburi şi s-a aranjat. Acum, da, merită să te jertfeşti după programul 9 - 17 pentru binefacerea Ligii şi a supuşilor ei. Alţi încăpăţânaţi ni se arată dinspre Cluj. Boierii de la CFR, deşi aflaţi la Dubai în vremea piftiilor şi a sarmalelor, tot s-au învârtit de câteva transferuri plus antrenor şi consilier! Bine, antrenorul Jindra are salariu de călăuză, iar consilierul Uhrin bate topul tehnicienilor din toată Liga I. Simplu de dedus care-i Uhrin şi care-i Jindra. Deşi, socotind că vine din patria lui Rumburak, lui Dusan nu-i va fi greu să se transforme în Jindra. Returul se anunţă o cursă în doi, Dinamo - CFR. La Steaua prea bântuie duhul „Valiza”, prea e vraişte, prea-s probleme pe capul lui Gigi. Timişoara ar mai putea veni pe turnantă, dar asta ţine mai mult de TAS. Rapidul? Maftei zicea că nu e nici echipa lui Copos, nici a lui Taher. Are dreptate. E echipa nimănui.

De când a înflorit vestea că noul antrenor al Timişoarei va fi Gabi Balint, cârcotaşii cu carte de muncă şi cititorii în stele verzi au început să numere bilele negre ale celui care a pus o toartă Cupei Campionilor cucerită de Steaua la Sevilla. Ba că n-a antrenat măcar o Mlada Boleslav, ba că a stat mai mult în umbra unor anonimi precum Iordănescu, Ienei, Lucescu şi Hagi, ba că vine de la televizor, ba că-i place cam prea mult muzica. E clar, Balint va trebui să lupte nu doar cu adversarii din campionat ai bănăţenilor, ci şi cu destule principii strâmbe. Slavă Domnului, răbdare are! S-a văzut asta şi la sosirea la Timişoara, dar şi ieri, la conferinţa de presă. Aşa e. Balint a fost secundul celor amintiţi mai sus - şi ce nume! – a fost comentator tv, îi place muzica. Unde e buba? Oamenii din studiourile PRO TV şi Sport.ro şi-l amintesc cum venea la emisiuni cu file pline de scheme şi însemnări, de parcă nu păşea spre un pupitru, ci spre banca tehnică. Un om care pune pasiune într-un lucru, pune pasiune în toate. Balint e azi antrenor la Poli. Poate că umbra lui Uhrin îl va urmări o vreme. Poate că tribuna de pe Bega va mai murmura. Dar un tip sigur pe el, cum a apărut Balint, nu poate naşte insuccese. Noroc, Gabi!