George Copos e mai singur decât era Scarlett O’Hara, părăsită de Rhett şi prăbuşită pe scările vilei din Tara, la finalul din „Pe aripile vântului”. Toată iarna, Copos a căutat un fraier căruia să-i vândă o echipă ale cărei acţiuni sunt puse sub sechestru după combinaţiile făcute de patron prin Dosarul Loteria. A încercat până şi cu Taher, pe care-l mai fraierise o dată. Clienţii s-au perindat unul câte unul ca la bazar. Sau ca la Luvru, prin faţa Giocondei. Ionuţ Negoiţă, Valvis, grecul Kokkalis, Tampiza, Dan Ostahie, ultimul pe listă. Se mai zvonise ceva şi de Hrebenciuc. Ăsta mai lipsea! Dar n-a muşcat niciunul. Bine, primii doi muşterii fac parte din rândul celor care ar da câteva sute de mii pe o expunere de câteva milioane. Fraierii din Vest fac invers. La ei expunerea o dau performanţele. Acum, corecţi să fim, ce farmec al vieţii ar mai avea Liga lui Mitică fără George Copos? Cine s-ar mai tângui despre cât de greu e să ţii o echipă, ba încă una ca Rapid? Cine ne-ar mai povesti aşa duios despre criză? Nu plecaţi, domnule Copos! Chiar de-ar fi să rămâneţi, vorba sloganului, singur împotriva tuturor.

Nici prăbuşirea pieţei imobiliare nu l-a băgat pe Gigi Becali într-o ceaţă aşa de mare cum l-a învăluit şedinţa Comitetului Executiv de ieri. Organismul FRF a decis că scandalul „Valiza” se va întoarce la judecata Comisiei de Disciplină. Latifundiarul a năvălit pe TV: „Fugiţi, bă, sunteţi informaţi greşit!”. Cică aşa îl „informase” pe el Valeriu Argăseală. Decizia federală merită salutată. Astă-vară, Steaua a fost scoasă basma curată după un şir de hotărâri schimbate peste noapte. Cazul va fi redeschis, dar nu e sigur că va fi şi judecat cum trebuie. Metehnele comisiilor federale sunt aceleaşi din anii ‘90. Acolo nu e stăpână legea, nici logica măcar. Brambureala, şmecheria, falsul, cumetria joacă ţonţoroiul pe mesele comisiilor FRF.

Aşa a fost posibil ca jucătorul Iodi să evolueze deceniul trecut în aceeaşi etapă şi la Bistriţa, şi la Dinamo! Un fotbalist de la FC Naţional a fost amendat pe vremea domniei lui Gino Iorgulescu cu câteva zeci de mii de dolari pentru că nu predase echipamentul şi costumul de prezentare. Exact suma pe care i-o datora clubul. Au mai fost cazuri în care un complet a dat două decizii diferite pe acelaşi caz! E în plină vâlvătaie „cazul Iordache”, în care Pandurii reclamă că Dinamo a încheiat contractul de transfer pe 28 şi l-a înregistrat la LPF pe 24! Sau că în cazul banilor pe Vranjkovici, dinamoviştii au „vopsit” un act prin care anunţau în 2008 ratele pe care le vor achita în 2007! Ce creduli suntem! La ce fotbal şi ce şefi avem, ce pretenţii să mai ai la comisii?

A fost afectat pentru înfrângerea în faţa Croaţiei”, a spus Cristi Borcea după ce Tamaş s-a dezlănţuit în cantonamentul dinamoviştilor din Antalya. Ce fotbalişti patrioţi are Dinamo! N-a rezistat tristeţii pricinuite de dispariţia lui Marian Cozma, ar fi şoptit apropiaţii fundaşului dinamovist. Explicaţii s-ar mai găsi. Adevărata explicaţie e, totuşi, aceea că lui Tamaş îi place şpriţul. Un om care sparge geamurile discotecilor, primind şi interdicţie de a le mai călca pragul, ori care-şi sună şefii la două noaptea să-i anunţe că se lasă de fotbal şi trece la K1, e unul căruia-i place, cam prea mult, viaţa. Dacă ar fi avut mai multă minte, Tamaş era bun de Milan, grăia acelaşi Borcea. Dacă. Sau dacă măcar s-ar fi găsit cineva să-i explice că e timp de manele şi şpriţ după meciul de retragere. Deocamdată, apropiaţii lui Tamaş caută scuze. În urmă cu ceva vreme, bravul Gabi a făcut-o lată fiindcă antrenorul nu i-a dat voie la nunta fratelui. Prin 1985, Universitatea Craiova a jucat cu Dinamo Kiev în Cupa Cupelor. În lotul oltenilor, un tânăr fotbalist. Gică Popescu. Cu câteva zile înainte de meci i se căsătorea sora. „Gică a ţinut morţiş să rămână la echipă. L-am aşteptat cu Nuţi la toate trenurile care veneau în gara din Calafat. El n-a venit”, povestea Popescu senior. Uite încă un motiv pentru care Tamaş nu va fi niciodată căpitan la Barcelona. Şi probabil că nici nu va ajunge la AC Milan.

Se spune că marile echipe, marii antrenori şi marii fotbalişti tratează şi meciurile amicale cu aceeaşi seriozitate ca şi cele oficiale. Echipa României a pus osul contra Croaţiei timp de o jumătate de repriză, prima. Oaspeţii au câştigat fără să forţeze, au avut şi noroc, are dreptate Mircea Sandu, dar poate că e mai bine aşa. O victorie şchioapă cu jucători proveniţi din campionatul intern l-ar fi făcut pe Dragomir să răguşească explicând cât de tare e Liga lui Mitică. Aşa, rămânem cu beculeţul aprins şi cu speranţa că Mutu plus Chivu plus ambiţia vor aduce succesul contra Serbiei. Apropo de competiţia internă, craioveanul Costea a dezamăgit din nou. În ritmul ăsta, cele 12 milioane visate de patronul oltenilor vor rămâne ceea ce sunt acum, vise, iar starul din Bănie va intra în rândurile celor plecaţi ba spre zările fostei URSS, ba prin nisipurile arabe. La seara cenuşie a contribuit şi publicul. Vreo 5.000 de fani, majoritatea stelişti, s-au încumetat să vină la stadion, preocuparea de bază fiind huiduielile, iar clienţii lor, Becali, Dragomir şi Lobonţ. Ultimul, din considerente de Dinamo. Ionuţ Lupescu se laudă, pe bună dreptate, cu fondurile atrase din marketing, dar amicalul de miercuri s-a bucurat de o nonpopularizare totală. N-am văzut vreun afiş în Bucureşti, n-a existat vreun apel al federalilor către public. Şi ne mai mirăm că nu vine lumea.

Patronul Stelei e tot mai neliniştit în ultima vreme. A şi anunţat o dată la care speră el că va afla cine-i poartă sâmbetele pe la DNA, 11 februarie, un fel de 11 septembrie pentru fotbalul românesc sau cel puţin pentru Gigi Becali. ProSport a adresat ieri şapte întrebări pentru instituţia condusă de Daniel Morar, la care procurorii probabil că nu vor răspunde vreodată. Ca să fim naivi sau glumeţi, ne închipuim că se ocupă, să zicem, cu scandalul concesionărilor de la Marea Neagră, date pe şest şi pe cumetrie. Un fleac de câteva zeci de miliarde de euro. Cel puţin, latifundiarul învârtea banii lui.

De ce a căzut Gigi Becali? Nici măcar n-a fost complicat. Din momentul interceptărilor telefonice, bossul Stelei avea grijă să pună procurorii pe urmele sale. Aşa a fost posibil „episodul UTA”, când anchetatorii au scotocit după valiză prin măruntaiele Bătrânei Doamne. În stenograme apare convorbirea lui Becali cu Lăcătuş, în care cei doi coseau strategia. Dar ce naiv era patronul din Ghencea, închipuindu-şi că o echipă din care mai atârnau doar zdrenţele, UTA, ar fi putut încurca CFR-ul, învingătoare până la urmă cu scor de neprezentare! Gigi Becali răsare în toate stenogramele fiindcă el a declanşat operaţiunea, vorbind mereu despre „butoane” şi „premieri”. Tot el şi oamenii lui au fost prinşi cu valiza-n vine la locul faptei. Poate că, informaţi despre anchetă, cei de la CFR au stat cuminţi. Nu ştiu dacă au fost mai corecţi, dar au fost în mod sigur mai şmecheri.

Dinamo numără etapele care mai sunt până la finalul campionatului mai ceva ca soldaţii pe vremuri zilele rămase până să se lase la vatră. Şaptesprezece etape îi despart pe „câini” de visul istoric numit grupele Ligii Campionilor. Până la împlinirea acestui vis, care dacă nici acum nu devine realitate, chiar că devine comedie, Vasile Turcu a fost lovit în amorul propriu de convorbirile dintre Becali şi Gigi Neţoiu, parte a celebrelor stenograme. Apropo de stenograme, casa de producţie Gigi Becali & DNA a pus în scenă un asemenea film interminabil de parcă s-ar fi luat la întrecere cu regizorii indieni de la Bollywood. Mai alaltăieri, pe Sport.ro, Cristi Borcea dădea să-l îmbuneze pe colegul de acţionariat. „Nu renunţa Vasile, stai să auzim împreună imnul Champions League!”. Aha, asta era, imnul! Bine, Borcea anunţa şi el ceva asemănător prin toamnă, „gata, mă retrag”, dar se înmuia pe loc cu gândul la imnul şi, mai ales, la caşcavalul Ligii. Staţi liniştiţi, nu va pleca nimeni. Prea le curge sânge dinamovist, prea şi-au făcut injecţii letale, prea le place publicitatea! Sigur că nu-i uşor să fii în locul lui Vasile Turcu şi să auzi că te-au făcut „papagal“ sau că Nicolae Badea, mai-marele „câinilor”, te-a luat la ochi. Răbdaţi, domnule Turcu! Mai sunt 17 etape, o nimica toată.

„Lui Becali i se trage de la Băsescu”, a proclamat în ProSport patronul Farului, Bosânceanu. Varianta nu trebuie exclusă, de vreme ce primul marinar al ţării pare să fie şi preşedinte, şi prim-ministru, şi şef de partid aflat la guvernare, şi jupân la DNA, şi barosan al serviciilor, şi câte şi mai câte. Gheorghe Bosânceanu greşeşte, totuşi. Lui Gigi Becali i se trage chiar de la Gigi Becali. Umblă vorba că dosarul-mamă a fost deschis de procurori imediat după ce latifundiarul din Pipera alerga jucătorii Bistriţei cu teancul de euroi înaintea unui meci Rapid – Gloria. Scena, celebră, a curs în cascadă pe televiziuni.

Lui Becali şi, de fapt, Stelei de acolo i s-a tras. Au urmat înjurături la liber, promisiuni non-stop, butoane la greu, valize. Păcat! Păcat pentru ideea de competiţie, pentru magazinele inaugurate de club şi care rivalizează cu cele păstorite de firme mari ale Europei, pentru o revistă demnă de laude şi pentru anunţatul canal tv, condus de o redutabilă jurnalistă de investigaţii, Nicoleta Savin, poate chiar garanţia faptului că postul nu va fi o tribună de osanale, spovedanii şi ameninţări. Cu trei calificări consecutive în Champions League, Gigi Becali avea motive de laudă. Alaltăieri după-amiază, la palat, a ieşit încă o dată pe tv să se smiorcăie. Păcat, războinice!