La ce s-a întâmplat aseară în Ghencea, Gigi Becali nu va stinge reacţia tribunei nici măcar cu cei o mie de pumnaci pe care ameninţă că-i va planta în stadion. Mai sunt totuşi câteva soluţii: Arnold, Bruce Lee, Van Damme, Jackie Chan… Se spune că la fotbal mergi ca la un spectacol. Din păcate, arena Stelei a ieşit din cauză. Când ţi se cer actele la un kilometru de stadion, nu mai poate fi vorba de aşa ceva. Plus că, la două decenii după căderea lui Ceauşescu, Becali readuce la viaţă programul „omul şi buletinul” pus în practică de nea Nicu atunci când se-mpărţeau raţiile de zahăr şi ulei. În condiţiile astea nici nu e de mirare că Fenerbahce s-a simţit în largul său pe arena pe care, tot acum două decenii, Galatasaray răsufla uşurată că a scăpat cu 4-0!

Din stadionul lui „Notre respect Anderlecht” s-a evaporat fotbalul. A rămas ura suporterilor şi încercările de răzbunare ale unui patron care visează încă să subjuge mulţimea. Lucru pe care nu l-a reuşit nici chiar individul amintit mai înainte şi care odihneşte ceva mai departe de peluza golită cu bastonul. Ar mai fi o speranţă. Peste două săptămâni, în Ghencea va veni Urziceniul pentru returul cu Rangers. Probabil că oamenii care au lipsit aseară vor umple stadionul la meciul în care Dan Petrescu şi Mihai Stoica se vor întoarce, fie şi pentru o zi, acasă. Vor aduce cu ei nu doar mirajul Ligii Campionilor, nu doar speranţa calificării în primăvară, ci şi simplitatea noţiunii de fotbal. Cândva, toate acestea existau şi la Steaua.

Merită să veniţi pe 4 noiembrie în Ghencea la un meci pentru care nu vi se va cere buletinul şi unde nu veţi avea temerea că nimeriţi lângă vreun Bruce Lee de Pipera. Ce-i drept, nici nu vi se va oferi varianta ca, în cazul în care veţi vota patronul echipei, să nimeriţi într-o „Românie ca soarele sfânt de pe cer”!

Ionuţ Lupescu a fost alaltăieri seară la „Naşul”, pe B1. A făcut pe „Croitoraşul cel viteaz”. Nu şapte, doar doi dintr-o lovitură. „Hagi nu putea fi selecţioner, fiindcă n-a antrenat pe nimeni de vreo doi ani. Iar Dan Petrescu, e drept, face treabă bună la Urziceni, dar n-a demonstrat încă la o echipă mare, sub presiune. Oricum, eu urmăresc mai departe activitatea de antrenori a foştilor mei colegi”, a spus, de la înălţimea sa, Kaiserul. Partea finală e hazlie. Ca să analizezi antrenori, ar trebui să ai o minimă autoritate. Or, din punctul ăsta de vedere, deşi s-a încăpăţânat să fie o vreme antrenor, Lupescu e zero. Dar să-l lăsăm pe Hagi în pace cu academia de copii în care va investi o sumă pe care domnia lui Mathusalem Mircea Sandu n-o va egala vreodată şi să trecem la Dan Petrescu. Nu înainte de a observa altă ciudăţenie a lui Lupescu. După considerentul „n-a antrenat o echipă mare”, Mircea Lucescu n-ar fi ajuns la echipa naţională în 1981. Să zicem că azi pretenţiile sunt altele. Caz în care Dan Petrescu ar trebui să lase, cu tot cu regrete, Urziceniul. Dacă îşi doreşte Steaua, Dan ar trebui să ştie şi că un tren ca ăsta nu trece de prea multe ori prin gara ta. Sau că de la Bucşaru la Abramovici saltul e imposibil. Dan se fereşte de relaţia cu latifundiarul din Pipera. Destinul unui mare antrenor stă însă şi în a face să meargă relaţia cu patronul echipei. În cazul în care nici Dan Petrescu nu izbuteşte asta, atunci St

Când Mirel Rădoi a lăsat Steaua pentru Al-Hilal, fotbalul românesc a rămas cu gura căscată. Şi-a revenit repede, îmbălsămat de asigurări că Arabia Saudită nu mai e ce-a fost, că povestea cu Neaga izgonit fiindcă n-a pupat mâna şeicului e pură fantasmagorie şi alte bla-bla-uri de conjunctură. După ce Olăroiu a dat cu tricoul stăpânilor în fasole, a ieşit la suprafaţă toată mândreţea de Arabia Saudită. „Kuzmin” a comis-o, uitând că ţâfna afişată în spaţiul delimitat de Liga lui Mitică şi Palatul lui Gigi Becali trebuia abandonată pe aeroportul din Riad, locul unde vii dacă-ţi asumi pericolul şi pleci dacă te lasă ei. Într-adevăr, în Arabia Saudită e libertate. Cu puţin timp în urmă, o femeie violată de doi arabi a fost pedepsită fiindcă i-ar fi ademenit pe nemernici. A primit niscaiva închisoare plus una sută de lovituri de bici. Ce lume modernă! După tărăşenia cu tricoul azvârlit de Olăroiu, presa de la Riad a primit o indicaţie: numele românului nu mai poate fi pomenit nici măcar de rău. Asta da libertate de exprimare! Uite, la FRF e democraţie. Marian Iancu îl atacă pe Mircea Sandu după ce şeicul federal îi poartă sâmbetele pe la FIFA, UEFA şi TAS. I s-a interzis lui Iancu dreptul la cuvânt? Nici vorbă. A primit într-un an amenzi de vreo 10 miliarde, iar mitraliera de vot se pregăteşte să-l declare persona non grata. Naşule, e puţin! Legaţi-l la stâlpul caznelor şi ardeţi-i măcar 50 de lovituri de bici!