Ce doreşte Vasile Şiman În primul rând, patronul din Regie nu agrează ideea unui nou împrumut şi vrea să rezolve definitiv situaţia celor doi jucători. De asemenea, ar prefera ca Varga şi Bălan să se transfere la aceeaşi echipă, iar suma aferentă să fie plătită într-un interval de timp cât mai scurt.

Ce doresc jucătorii După aventura cu Unirea Urziceni în Champions League, Varga şi Bălan vor un contract cel puţin egal cu cel avut la echipa ialomiţeană, adică 10.000 de euro lunar, plus bonusuri.

Ce oferă FC Timişoara Marian Iancu a făcut în urmă cu un an o ofertă care rămâne şi azi în picioare: 2 milioane de euro pentru un transfer “la pachet”, însă acestă sumă ar urma să fie achitată în rate, eşalonate pe o perioadă lungă de timp, mult prea lungă pentru a fi pe gustul bossului din Regie.

Ce oferă Rapid Giuleştenii par în poll-position, mai ales după ce au reuşit transferul lui Ioniţă la FC Koln. George Copos îl ştie foarte bine pe Vasile Şiman şi până acum nu s-a păcălit cu jucătorii transferaţi din Regie, ieşind de fiecare dată în profit. Oferta Rapidului cuprinde pe lângă bani cash, procente dintr-un viitor transfer, dar şi cederea a doi tineri fotbalişti.

Ce oferă Steaua Gigi Becali a lansat către Regie o tentativă de ofertă, mai mult de ochii lumii. Latifundiarul din Pipera îl vrea pe Varga împrumut până în vară, iar dacă jucătorul va confirma şi Steaua va câştiga campionatul va plăti pentru transferul definitiv 1,5 milioane de euro.

În concluzie, foarte probabil, în câteva zile, îi vom vedea pe Varga şi Bălan în cantonamentul Rapidului din Antalya, unde se află începând de joi şi Sportul Studenţesc. Pentru a schimba hotelul e suficient un telefon de la Vasile Şiman.

Născut în zodia Săgetătărului, pe 28 noiembrie 2008, site-ul www.liga2.ro şi-a urmărit cu consecvenţă obiectivele iniţiale şi pe parcursul primului an de existenţă şi-a fixat altele noi.

La început ne-am propus să acordăm atenţia cuvenită Ligii a 2-a pentru ca suporterii echipelor cu tradiţie, şi nu numai, care activează în cele două serii să dispună de cât mai multe informaţii despre cluburile lor favorite. Ulterior ne-am diversificat aria de interes, ajungând în acest moment să acoperim tot ceea ce înseamnă fotbal în România, cu excepţia primului eşalon.

De departe, transmisia de sâmbătă dimineaţă în sistem LIVE-TEXT a meciurilor fiecărei etape stârneşte cel mai mare interes în rândul iubitorilor de fotbal care accesează site-ul, articolele respective având peste 30.000 de vizualizări. Astfel, în această zi, liga2.ro ocupă constant locul al 4-lea în topul vizitatorilor unici realizat de SATI. Dacă tot am ajus la cifrele de trafic, trebuie să menţionez că sâmbăta trecută, am stabilit un nou record, depăşind cu bataie pragul de 30.000 de vizitatori unici. Mai exact, pe 21 noiembrie s-au înregistrat 32.223  de unici, 48.174 de vizite şi 177.307 de afişări. De asemenea, în ultima lună, în octombrie, ne-am îmbunătăţit recordul ajungând la 183.951 de unici, 657.704 de vizite şi 2.325.910 de afişări, ceea ce demonstrează că tot mai mulţi microbişti îşi îndreaptă atenţia către ligile inferioare.

Revenind la ce am realizat în acest prim an, pot spune că se remarcă în mod deosebit comentariile live ale meciurilor din cele trei ligi (2, 3, 4), anchetele, investigaţiile, reportajele şi galeriile foto, precum şi informaţiile inedite din fotbalul nostru care de multe ori ne oferă motive să zâmbim, dar, din păcate, să şi plângem.

La această primă bornă nu vom sta prea mult să sărbătorim. Vom analiza cu atenţie ceea ce nu a mers cum ar fi trebuit şi greşelile comise, pentru semnalarea cărora vă mulţumim. În următorul an, cu siguranţă, nu vor fi eliminate toate neajunsurile, însă vom încerca să le reducem pe cât posibil.

Unul dintre obiectivele importante pentru anul care urmează este acela de a vă oferi cu promptitudine rezultatele şi clasamentele din toate cele 42 de campionate din Liga a 4-a. De asemenea, vom permanentiza analizele meciurilor din al treilea eşalon şi vom încerca să comentăm în timp real cât mai multe partide, oficiale sau amicale. În pauzele competiţionale, vă vom ţine la curent cu pregătirile echipelor şi transferurile de jucători. Pentru a nu lungi prea mult vorba, într-o singură frază, dorim să vă ţinem la curent cam cu tot ce se întâmplă în fotbalul aşa-zis mic.

Sportul Studenţesc a profitat de rezultatele contracandidatelor şi a urcat pe locul 2 în clasament, cea mai bună poziţie ocupată de alb-negri în liga secundă de la retrogradarea din 2006.

“Gaşca Nebună” a dat semne că îşi revine încă din returul campionatului trecut, sub comanda lui Florin Motroc, când a reuşit câteva meciuri foarte bune, însă fără a menţine o constanţă a rezultatelor.

Cu Tibor Selymes “studenţii” par să îşi fi regăsit pofta şi plăcerea de a juca fotbal şi chiar dacă mai alternează jocurile excelente cu unele mai puţin bune, reuşesc să obţină rezultate pozitive în serie. Tehnicianul are un nucleu de jucători redus numeric pe care se poate baza, dar acesta este format din jucători talentaţi cu destul de multă experienţă, mulţi dintre ei componenţi ai echipei care în urmă cu patru ani făcea Liga 1 să tremure (VEZI la final o comparaţie în funcţie de minutele jucate)

Începutul de campionat nu le-a fost favorabil, în primele trei etape Curelea &Co obţinând doar un singur punct. Doar prin prisma acestor rezultate se putea crede că Sportul va avea un nou sezon mediocru, însă jocul prestat spunea cu totul altceva. Au urmat două victorii clare pe teren propriu,  o înfrângere la limită la Constanţa şi o nouă victorie la scor în Regie. Eşecul, la scor de forfait, de la Suceava, în faţa unei echipe aflată într-o situaţie nu tocmai roză, a ridicat semne de întrebare cu privire la capacitatea Sportului de a se implica în lupta pentru promovare.

În Regie, “Gaşca Nebună” a bătut tot, cu excepţia meciului din etapa a doua, dar în deplasare punctele câştigate puteau fi numărare pe degetele de la o mână. Achitarea restanţelor financiare şi noua înţelegere dintre patron şi fotbalişti are cu siguranţă un rol important în traseul realizat în ultimele şase etape: cinci victorii şi un egal pe terenul contracandidatei Delta Tulcea.

Ajunşi pe poziţia secundă, studenţii nu mai depind decât de rezultatele lor pentru a se menţine pe podium până la finalul turului. Trupa lui Selymes mai are trei teste de trecut, de dificultate medie: două meciuri în Regie cu Steaua II şi Dunărea Giurgiu şi unul în deplasare cu Gloria Buzău.

Problemele cele mai mari cu care se confruntă încă formaţia din Regie sunt legate de eficienţa redusă. Poate părea paradoxal din moment ce Curelea şi Ferfelea au marcat împreună nu mai puţin de 19 goluri, iar Sportul a realizat cu CSM Râmnicu Sărat scorul campionatului, 8-0. Însă, dacă raportăm cele 29 de reuşite la numărul de ocazii clare de gol create în cele 14 meciuri de până acum, rezultă că Sportul nu este tocmai o echipă eficientă.

În concluzie pot spune că, faţă de campionatele precedente, în Regie ceva s-a îmbunătăţit radical şi anume atitudinea jucătorilor faţă de meseria lor. Dacă nu vor apărea derapaje importante, Sportul va fi una dintre principalele candidate la promovare, poate chiar de pe primul loc.

______

COMPARAŢIE

Sportul Studenţesc 2006: Stăncioiu - Stancu (Oae), Raţiu (Patrichi, G. Toma), Secăreanu (Dedu), Rusu (Cistean, Maxim) - Bălan (Costin Gheorghe), Cruceru (Ferfelea), Lazăr (Nicola Vasile), Varga (Mladin) - Mazilu (Nae), Ferfelea (Curelea). Antrenor: Dan Petrescu (tur) / Gheorghe Mulţescu (retur)

Sportul Studenţesc noiembrie 2009: Viciu (Popescu) - Ciupe, Patrichi (Secăreanu), Ghinga (Lung), Farmache (Cazan) - Costin Gheorghe, Irimia (Lungu), Cruceru (Nicola Vasile), Ferfelea (Cheţan, Târnăcop) - Postolache (Truţă), Curelea (Nae, Dobre). Antrenor: Tibor Selymes

(Farmache şi Irimia erau titulari pînă la transferul de la Sportul înainte de 2006, iar Ciupe în acel an nu a jucat pentru că suferise o dublă fractură. În paranteză sunt trecuţi componenţii lotului cu un număr mai mic de minute jucate)

Turul campionatului se apropie de final. Au mai rămas 4 etape de disputat şi lupta pentru primele locuri se încinge. Faţă de campionatul precedent niciuna dintre formaţiile din Liga 2 nu s-a detaşat decisiv. Cine va primi titlul onorific de campioană de toamnă şi se va porni din pole-position în partea a doua a sezonului rămâne încă o necunoscută.

Azi voi analiza situaţia din serie 1, în care Victoria Brăneşti are un avantaj fragil în faţa ocupantei locului 2. Ilfovenii au un program dificil şi dacă aş risca un pronostic aş spune că iarna nu îi va prinde pe primul loc. Două partide grele în deplasare cu Dunărea Giurgiu şi Petrolul Ploieşti şi alte două pe teren propriu cu Săgeata Stejaru şi Concordia Chiajna, cu ultima urmând să dispute un adevărat derby al seriei. Dacă echipa lui Ilie Stan va obţine mai mult de patru puncte, probabil va petrece iarna pe primul loc.

Ceilalţi ilfoveni din fruntea clasamentului, cei de la Concordia Chiajna, nu îşi ascund intenţia de a promova după actualul sezon în Liga 1. Echipa se află într-o creştere de formă după ce a trecut sub conducerea lui Liţă Dumitru şi va avea un program aproape identic cu al liderului. Aceasta urmează să primească vizita Săgeţii Stejaru şi a Petrolului Ploieşti. Deplasările le va face în judeţ, la Brăneşti şi Snagov, având cele mai mari şanse să detroneze Victoria.

Dobrogea are şi ea două pretendente seriose la şefia seriei. Delta Tulcea şi Farul Constanţa se află la mică distanţă de primele două clasate şi nu ar fi exclus ca una dintre ele să producă o surpriză în timpul scurt rămas până se va trage cortina peste prima parte a campionatului.

Tulcenii au cel mai uşor program dacă privim clasamentul. Pe propriul teren vor întâlni pe FC Botoşani şi Dinamo II, iar în deplasare Cetatea Suceava şi FCM Bacău, în timp ce rechinii lui Şumudică au două partide uşoare, cu CSM Râmnicu Sărat (d)  şi Tricolorul Breaza (a), dar alte două mult mai dificile cu Gloria Buzău (a) şi Steaua II (d).

Singura echipă din Bucureşti care emite pretenţii la primele locuri, Sportul Studenţesc, are un program asemănător cu al constănţenilor. În Regie, unde se simte foarte bine, având victorii pe linie, cu excepţia partidei din etapa a 2-a, “Gaşca Nebună” va juca cu Steaua II şi Dunărea Giurgiu. Echipa lui Selymes va trebui să demonstreze şi în deplasare că are forţa de a lupta până la capăt pentru primele poziţii, iar ocaziile cele mai bune le va avea la Breaza şi Buzău.

Ultima echipă care are argumente solide pentru a spera la o clasare în fruntea ierarhie e Petrolul lui Vivi Răchită, dar găzarii au de dat un adevărat tur de forţă pentru că vor avea numai confruntări grele în ultimele patru runde. Gloria Buzău, Dunărea Giurgiu, Concordia Chiajna şi Victoria Brăneşti sunt adversarii de care Petrolul va trebei să treacă pentru a putea spera la o plasare cât mai bună pentru abordarea cu şanse a returului.

În concluzie, finalul turului ne rezervă meciuri tari, adevărate derby-uri, dar şi partide care pot produce surprize cu consecinţe importante în zona podiumului. Însă rezultatele care vor influenţa cel mai mult ierarhia finală vor fi remizele între contracandidate şi acestea nu vor fi puţine.

PS. În sondajul de pe www.liga2.ro puteţi să vă exprimaţi opţiunea în privinţa echipei cu cele mai puternice argumente pentru a spera la promovare

Responsabili din cadrul FRF, întruniţi luni într-o şedinţă specială, au rămas buimăciţi în faţa unei situaţii fără precedent pentru fotbalul românesc, mai ales că nu pot lua nici o decizie, întrunirea lor fiind mai mult o şezătoare.

În timp ce situaţia scapă de sub control, mai marii federaţiei şi-au făcut de drum. Cu toate că meciul naţionalei cu Ungaria va avea loc miercuri, Mircea Sandu, însoţit de Adalbert Kassai şi Ionuţ Lupescu, s-a deplasat încă de azi la Budapesta. Mâine va fi convocată o şedinţă de urgenţă a Comitetului Executiv, însă râmâne de văzut câţi membri ai forului de conducere vor fi prezenţi pentru a rezolva această situaţie critică.

Singura vinovată pentru ceea ce se întâmplă acum este federaţia, mai precis conducerea instituţiei, deoarece ţine cu dinţii de un sistem competiţional anacronic, ce trebuia de mult reformat. Discuţii pe această temă există de ani buni, dar momentul zero pentru reducerea numărului de echipe din ligile doi şi trei a fost permanent amânat, fiind stabilit la începutul acestui an pentru 2014. FRF a greşit şi atunci când a pus carul înaintea boilor, stabilind programul meciurilor din sezonul 2009-2010 înainte de a finaliza înscrierea echipelor în competiţie.

Sinteza informaţiilor apărute astăzi conturează următorul tablou:

- Gloria Buzău - desfiinţată

- CS Otopeni - cel mai probabil va lua locul Gloriei în Seria I

- Liberty Salonta - renunţă la loc şi va continua în liga 4

- FC Bihor - renunţă la loc şi se va înscrie în liga 3

-  ca urmare, trei echipe speră să revină în liga 2:  ACU Arad, CFR Timişoara şi FCM Târgovişte

- dezastru în liga 3, unde aproximativ 20 de echipe renunţă la loc sau s-au desfiinţat

Toate acestea impun cât mai curând măsuri radicale, altfel campionatele ligiilor 2 şi 3 vor fi compromise total. Să nu uităm precedentul nedorit stabilit sezonul trecut: din Seria I nu a retrogradat nicio echipă, deoarece patru formaţii nu au putut să rămână în competiţie până la capăt.

Am asistat timp de cinci zile la antrenamentele conduse de italienii de la Academia de Fotbal a lui AC Milan şi pot spune că mi-am făcut o idee sau două despre ceea ce înseamnă Milan Junior Camp.

Proiectul, adus în România de Intesa Sanpaolo Bank, partener oficial al lui AC Milan, se adresează nu numai copiilor, dar şi părinţilor, având două componente majore. În primul rând, este vorba despre o acţiune socială prin care se încearcă atragerea copiilor către fotbal, pentru a-i încuraja să facă mişcare. Deşi numărul de participanţi este limitat, se doreşte transmiterea unui mesaj cu privire la importanţa educaţiei fizice pentru o dezvoltare armonioasă. Tocmai din acest motiv, selecţia celor 200 de participanţi din cele 1200 de înscrieri nu a fost făcută prin probe de joc, ci prin tragere la sorţi.  Obictivul a fost acela de a acorda şanse egale copiilor pentru a trăi o experienţă deosebită.

Cea de-a doua componentă a proiectului o reprezintă promovarea imaginii clubului italian şi a băncii care finanţează evenimentul. Vreme de aproape două luni s-a lucrat intens din acest punct de vedere. Campania publicitară desfăşurată în mass-media nu a fost una de neglijat şi a implicat costuri importante, însă efectele produse nu sunt 100% cele scontate, pentru că nu a avut un target clar şi nu s-a ţinut cont de particularităţile publicului român. Spun asta pentru că 1200 de înscrieri reprezintă un număr mult prea mic, chiar şi dacă luăm în calcul numai potenţialul Capitalei. Dacă se avea în vedere cui se adresează programul organizatorii ar fi cheltuit mult mai puţini bani cu un randament mult superior. Măcar o mică parte din buget ar fi trebuit alocat promovării în şcoli şi în centrele de copii şi juniori.

De asemenea, Intesa Sanpaolo Bank, dacă doreşte într-adevăr să îşi asocieze numele cu fotbalul, în special cu sectorul juvenil, pentru a-şi promova imaginea, nu trebuie să cadă în capcana de a crede că e suficient să aducă brandul AC Milan în România. Implicarea sa de durată în susţinerea juniorilor ar reprezenta un pas important şi benefic.

Referitor la antrenamentele propriu-zise m-a impresionat modul în care cei 8 italieni au reuşit într-un timp foarte scurt să impună disciplină şi seriozitate pe parcursul celor 3 ore zilnice de pregătire. Dacă la festivitatea de deschidere am văzut o gloată gălăgioasă şi dezordonată, la cea de închidere, pe stadionul Sportul Studenţesc, au intrat 8 plutoane de “soldăţei”. La capitolul dezamăgiri pot trece numărul mic de antrenori prezenţi la eveniment, mai ales al celor care se ocupă de creşterea şi formarea viitorilor fotbalişti români. Poate greşesc, poate nu i-am observat. Însă, în afară de Ion Motroc, Răzvan Lucescu şi Cornel Jurcă, plus antrenorii de la centrul de copii şi juniori ai Sportului Studenţesc,  care i-au asistat pe italieni, nu îmi amintesc al tehnician care să fi fost dornic să observe cum se lucrează la acest nivel. Să nu fiu prost înţeles. Nu spun că metodele folosite de cei de la Milan Academy sunt cele mai bune sau că aduc ceva în plus faţă de cele folosite pe la noi. Dar absenţa unei minime curiozităţi profesionale e îngrijorătoare.

Răzvan Lucescu, selecţionerul României, a fost în Regie două zile la rând, cu toate că are programul destul de încărcat chiar şi în această pauză competiţională. Dar a considerat că este important să tragă un semnal de alarmă şi să transmită un mesaj clar cu privire la lipsa unei strategii unitare în ceea ce priveşte viitorul fotbalului românesc.

Autorităţile publice, mai ales cele locale, în loc să arunce cu bani pe salariile unor jucători profesionişti, mai bine s-ar preocupa de îmbunătăţirea infrastructurii sportive a centrelor de copii şi juniori şi susţinerea acestora.

Câteva cuvinte şi despre Cristian Gheorghe, persoana care a crezut poate cel mai mult în acest proiect. Directorul executiv al Sportului Studenţesc a ţinut cu dinţii ca prima ediţie a Milan Junior Camp să fie organizată pe terenurile din Regie. Asocierea cu clubul italian a adus fără îndoilă un important capital de imagine, însă alb-negrii nu se află la prima acţiune de mare anvergură dedicată copiilor. La începutul acestui an, tot în Regie, a fost organizată Cupa “ISMB - Alege-ţi jucăria!”, cea mai mare competiţie şcolară la care au participat peste 1100 de elevi. Tot în acest an va mai avea loc o acţiune importantă prin care “studenţii” vor deschide un nou drum. Dacă pe lângă astfel de evenimente, Sportul Studenţesc ar reuşi să atragă o serie de sponsori tehnici pentru centrul de copii şi juniori, care să susţină măcar costurile echipamentului sportiv şi al cheltuielilor legate de pregătirea juniorilor, atunci am putea spune că lucrurile se îndreptă într-o direcţie corectă.

În final, trebuie subliniat faptul că participarea la Milan Junior Camp nu înseamnă că drumul spre marele club din Peninsulă este deschis. Nici măcar pentru copiii remarcaţi  de italieni. Performanţa înseamnă, pe lângă talent, şi multă muncă. Această precizare este adresată în primul rând părinţilor, care de multe ori visează cu ochii deschişi şi, prin atitudinea şi aşteptările lor, fac de cele mai multe ori rău copiilor care îşi pierd “busola”. Cunosc destule exemple concrete de părinţi care văd pentru odraslele lor, încă de la vârste fragede, un viitor la cele mai mari cluburi din lume, iar până la terminarea junioratului săracii copii sunt plafonaţi complet. Păstrarea echilibrului pe tot parcursul pregătirii ca junior, dar şi după saltul la seniori, este esenţială pentru atingerea performanţei, în cazul în care există argumente solide pentru a aspira la ea.

Instituţia ce se ocupă cu lupta împotriva corupţiei a răspuns solicitării şi a început curăţenia chiar în curtea doamnei Onu. În mod ironic, prima partidă din eşalonul secund intrată în atenţia DNA este cea dintre ACU Arad şi FC Bihor.

Ieri au fost reţinuţi pentru declaraţii, Geta Onu şi Sorin Cigan, fost fotbalist la FC Bihor, principalul şi, momentan, singurul suspect în tentativa de mituire a jucătorilor echipei orădene. După câteva ore de anchetă, Geta Onu a fost eliberată şi se pare că procurorii nu îi vor aduce nicio învinuire.

Se ridică întrebarea dacă Cigan a acţionat de unul singur sau a fost doar un intermediar. În cazul în care iniţiativa i-a aparţinut singura motivaţie care ar explica gestul lui ar putea fi pariurile, ţinând cont de suma oferită orădenilor, 40000 de euro. În cealaltă variantă, în care ar fi avut rol de intermediar se ridică altă întrebare: cine  se află în spatele ofertei? Doar două variante de răspuns sunt posibile. Prima ar fi ACU Arad, dar în condiţiile în care Geta Onu pare ieşită din calcule, este puţin probabil, iar a două ar fi mafia pariurilor, un grup de influenţă care era interesat de un anumit rezultat al partidei respective.

Totuşi, mai există o explicaţie plauzibilă. Cigan ar fi putut să joace la cacialma, banii promişi fotbaliştilor lui FC Bihor să nu existe. Însă, oricare ar fi adevărul, un lucru este cert: Cigan s-a jucat cu libertatea sa şi poate să rămână fără ea pentru mult timp.

PS. Dacă nu au existat indicii solide care să o incrimineze pe Geta Onu, de ce a fost nevoie ca preşedintele clubului ACU Arad să fie târât de DNA din Oltenia până la Oradea?

În urma scandalului de la Piteşti, în care sunt implicaţi arbitri şi membri din conducerea CCA, tot mai multe voci cer ca Direcţia Naţională Anticorupţie să arunce o privire şi către Liga a II-a. Motivele sunt împărţite. Unele dintre aceste voci vor să se facă un pic de curăţenie şi în eşalonul secund, iar altele doresc ca bănuielile ce planează asupra unor meciuri să fie, după caz, confirmate sau infirmate.

Fără îndoială, doar deschiderea unei investigaţii va duce la  reducerea elanului celor care influenţează rezultatele meciurilor. Identitatea lor nu o poate stabili presa, aceasta nefiind organ de anchetă. Mass-media pot însă atrage atenţia asupra unor situaţii “ciudate”.

Dar multe dintre aceste situaţii nu sunt de competenţa DNA. Instituţia poate interveni doar în cazul în care există probe că s-a săvârşit o faptă penală. Dacă s-a dat şi/sau s-a primit mită, dar şi atunci când un anumit rezultat a adus câştiguri din pariuri unor persoane direct implicate în desfăşurarea jocului. Deoarece nu numai conducătorii şi arbitrii sunt responsabili de vicierea competiţiei. Fotbalişti şi antrenori, dar şi apropiaţi ai lor, “licitează” etapă de etapă, de multe ori la sigur. Astfel, un jucător poate să câştige la un singur meci, aceeaşi sumă pe care o primeşte într-un an de contract. Tentaţia e mare şi, în această privinţă, DNA trebuie să producă probele necesare demascării unui sistem, cunoscut şi incriminat declarativ, inclusiv de conducerea federaţiei, care, într-adevăr, nu are cum să intervină.

Totuşi, FRF poate să judece şi să dea pedepse pe linie sportivă, prin intermediul comisiilor, mai ales în ceea ce îi priveşte pe arbitri. Nu de puţine ori aceştia influenţează ostilităţile din teren, nu pentru că ar primi un “bonus”, ci doar pentru că simpatizează sau antipatizeză o echipă, un conducător de club, un jucător sau din dorinţa de a ieşi în evidenţă. Rapoartele de observare ale partidelor de la toate nivelurile ar trebui să conţină mai multe elemente în ceea ce priveşte maniera în care s-a împărţit dreptatea în teren şi ar trebui comparate cu raportele de la precedentele meciuri la care a fost delegat cel în cauză.

Regulamentul este unul singur, dar fiecare cavaler al fluierului îl aplică într-un mod caracteristic. Acesta nu are cum să se modifice radical într-un interval scurt de timp, decât dacă intervin elemente ce nu au nimic în comun cu statutul de arbitru.  Folosirea măsurilor diferite în aprecierea unor faze identice se impune descurajată şi sancţionată, deoarece contribuie la apariţia suspiciunilor cu privire la corectitudinea arbitrajului.

Retragerea din campionat a formaţiilor Forex Braşov şi Prefab Modelu, precum şi sancţionarea cu retrogradarea în cazul Progresului, ca urmare a două neprogramări, a condus la situaţia unică în istoria Ligii a II-a ca la finalul sezonului să nu mai retrogradeze decât o singură echipă din seria I. Aceasta în cazul “fericit” în care, până se va trage cortina, nicio altă echipă nu va renunţa la luptă.

Cele două mari “favorite” pentru ocuparea singurului loc retrogradabil sunt, fără îndoială, Ştiinţa Bacău (Luceafărul Lotus Băile Felix) şi Cetatea Suceava, însă în ecuaţie se pot implica şi alte candidate, cele mai expuse fiind Dinamo II şi Sportul Studenţesc. Următoarele patru etape pot limpezi situaţia, dar în funcţie de rezultate o pot şi complica.

Ştiinţa Bacău Această echipă lipsită de o identitate clară, plimbată prin ţară în funcţie de interese, pare că nu va avea suflu pentru a duce competiţia până la capăt. După dezintegrarea Progresului, conducerea clubului a reuşit să înregimenteze cinci foşti bancari pentru un ultim asalt spre îndeplinirea obiectivului. Programul nu o avantajează având de disputat două meciuri în deplasare, în etapa 29 va sta, iar singurul meci de acasă va fi în compania principalei contracandidate, Cetatea Suceava. Obţinerea a mai mult de trei puncte din aceste confruntări va putea fi considerată o performanţă.

Etapa 26: FC Snagov - Ştiinţa Bacău

Etapa 27: Ştiinţa Bacău - Cetatea Suceava

Etapa 28: Dunărea Giurgiu - Ştiinţa Bacău

Etapa 29: Ştiinţa Bacău - stă

Cetatea Suceava Pentru bucovineni rezultatele următoarelor două partide pot fi izbăvitoare. Două succese cu Dinamo II, pe Areni, şi cu Ştiinţa Bacău, la Roman, rerprezintă pasul necesar spre salvarea de la retrogradare.Orice ezitare poate fi fatală, în condiţiile în care vor juca apoi cu Dunărea Galaţi şi Ceahlăul Piatra Neamţ.

Etapa 26: Cetatea Suceava - Dinamo II

Etapa 27: Ştiinţa Bacău - Cetatea Suceava

Etapa 28: Cetatea Suceava - Dunărea Galaţi

Etapa 29: Ceahlăul Piatra Neamţ - Cetatea Suceava

Sportul Studenţesc “Gaşca Nebună” pare lipsită de griji, însă urmează patru meciuri grele, al căror deznodământ e dificil de anticipat, acestea putând aduna nori de furtună deasupra Regiei.Porniţi în competiţie ca favoriţi la promovare, studenţii şi-a autocreat probleme de-a lungul sezonului , uitând de multe ori să joace fotbal şi au ajuns în situaţia de a face calcule peste calcule în privinţa şanselor de evitare a zonei periculoase. Totuşi, se pot considera norocoşi, deoarece în acest an doar una “e cu ghinion”.Dacă nu vor reuşi să adune niciun punct în confruntările din cele patru partide, la finalul campionatului vor ocupa cu siguranţă cea mai ruşinoasă şi umilitoare poziţie din ultima jumătate de secol, chiar dacă nu vor ajunge în Liga a III-a.

Etapa 26: Sportul Studenţesc - Dunărea Galaţi

Etapa 27: Ceahlăul Piatra Neamţ - Sportul Studenţesc

Etapa 28: Sportul Studenţesc - Delta Tulcea

Etapa 29: Concordia Chiajna - Sportul Studenţesc

Dinamo II Ca şi Ştiinţa Bacău, roş-albii vor juca doar trei partide în cele patru etape care urmează, meciuri care par la prima vedere accesibile, mai ales că două dintre acestea se vor desfăşura pe teren propriu.Şase puncte sunt suficiente pentru alungarea grijilor, dar obţinerea lor nu va fi facilă.

Etapa 26: Cetatea Suceava - Dinamo II

Etapa 27: Dinamo II - Dunărea Giurgiu

Etapa 28: Dinamo II - stă

Etapa 29: Dinamo II - CS Buftea

În concluzie, chiar dacă a rămas numai un loc retrogradabil, lupta din subsolul clasamentului se anunţă interesantă, cel puţin pentru următoarele patru etape. Aceasta s-ar putea transforma  într-un adevărat război dacă Dinamo II şi Sportul nu vor aduna niciun punct, iar Cetatea şi Ştiinţa îşi vor depăşi condiţia şi vor obţine mai mult de 5 puncte fiecare.

Ne uităm cu invidie la campionatele din celelalte ţări europene şi suntem nemulţumiţi că nu ne ridicăm la acelaşi nivel. Şi avem de ce să fim. România face parte din Uniunea Europeană doar cu numele. Situaţia de fapt ne poziţionează încă în Evul Mediu. În loc să intrăm în normalitatea şi să reducem diferenţele uriaşe faţă de Occident, şi nu numai, de la Revoluţie încoace am regresat permanent. Rezultate bune au mai fost obţinute, dar acestea au fost excepţii, fără o bază solidă. Politicianismul, lăcomia, dezinteresul şi indiferenţa au făcut ca sportul să nu mai reprezinte decât un instrument pentru diverşi indivizi cu ajutorul căruia să îşi clădească imaginea publică. Bazele şi terenurile sportive au fost în parte desfiinţate, celelalte fiind lăsate în paragină. Fotbalul, în ligile inferioare, se practică pe tăpşane fără utilitaţi, în condiţii inimaginabile pentru o ţară civilizată. Primăriile uită, printre multe altele, că sunt obligate de lege să se preocupe şi de asigurarea unui cadru adecvat pentru practicarea sportului, nu neapărat de performanţă. Interesul aleşilor faţă de bunăstarea cetăţenilor se manifestă doar prin pomenile electorale din preajma alegerilor.

Evident că nu avem cu ce. Dar avem cu cine? În lipsa infrastructuri şi baza de selecţie se restrânge din ce în ce mai mult. Dar nu numai absenţa terenurilor se face vinovată de reducerea interesului copiilor pentru practicarea unui sport. O mare responsabilitate o poartă chiar părinţii, dar şi şcoala. Sistemul social este bolnav. Prea puţini sunt cei care mai înţeleg că o dezvoltare normală nu se poate realiza fără mişcare şi fără o alimentaţie adecvată. Sedentarismul şi fast-foodul transformă România într-o ţară populată de handicapaţi. Am asistat săptămâna trecută la o competiţie şcolară la care au participat peste 1100 de elevi din Bucureşti. Iniţiativa clubului organizator este lăudabilă, însă trebuie spus că din toată această masă, doar foarte puţini copii ştiau să alerge. Mulţi dintre ei probabil că nici nu ştiu să treacă strada, iar altora le vine mai uşor să se rostogolească decât să meargă. Părinţii preferă să scape de plod lăsându-l în faţa televizorului cu o pungă de hamburgeri, chipsuri sau mai te miri ce, decât să îl scoată din casă să alerge câteva zeci de minute prin puţinele parcuri rămase. Această situaţie e valabilă pentru oraşe. În mediul rural, lucrurile stau bine din punct de vedere al activităţii fizice, dar educaţia e la pământ, la propriu şi la figurat. Copii sunt, pur şi simplu, exploataţi, începând să muncească de la vârste fragede, un procent din ce în ce mai mic fiind şcolarizat.

Acestea sunt doar câteva aspecte pe care le ştim, le întâlnim în fiecare zi, dar, paradoxal, nu ne scandalizează, pentru că le considerăm deja normale. O situaţie de fapt pe care nu avem cum să o schimbăm, nici măcar nu suntem interesaţi să o schimbăm. Ne-am obişnuit cu ea pentru că aceasta e ţara în care trăim. Dar şi “ştirile de la ora 5″ sunt tot din România reală. Cu timpul ne vom obişnui cu ele şi nu ne vor mai scandaliza. De fapt, ceea ce ne deranjează acum e că aflăm despre mizeria ce ne înconjoară şi ameninţă să ne îngroape. Şi nu facem nimic să scăpăm de ea pentru că suntem doar o populaţie formată din milioane de cioburi izolate, fără psihic colectiv, fără conştiinţa apartenenţei la un grup, la o comunitate, la o naţiune, o masă eterogenă lipsită de reacţie.