Copil, Bombardierul din Arad

28 oct 2018 332 afişări Comentează şi tu Blog

Când joci cu marele Federer şi eşti pe locul 93 mondial, îţi cam tremură picioarele de la vestiare, iar când intri pe teren şi vezi sala aia plină care parcă se prăbuşeşte peste tine, emoţiile sunt, cu siguranţă, şi mai mari. Mă întreb ce pregătire mentală trebuie să ai ca să treci peste toate acestea, peste imensitatea lui Federer, peste diferenţa de locuri, peste prăpastia de experienţă la nivel înalt, peste cele 98 de titluri câştigate de elveţian (l-a luat acum pe al 99-lea!), peste publicul care ţine, normal, cu al lor, şi pentru că e elveţian şi joacă la el acasă, dar şi pentru că e o legendă a tenisului.

Şi, totuşi, Marius Copil din Arad, România, a rezistat presiunii imense, i-a făcut break Regelui la el în curte încă de la începutul primului set şi, chiar dacă nu a reuşit să ţină diferenţa până la final, a ajuns în tie-break, unde a cedat greu.

La 1-0 la seturi pentru fostul număr 1 mondial, foarte mulţi jucători din afara Top 20 ar fi căzut, ar fi cedat psihic şi, probabil, ar fi pierdut la scor setul doi. Dar iată că Marius al nostru a rezistat din nou şi i-a făcut iar break elveţianului. Iar asta arată nu numai acel echilibru mental despre care vorbeam, ci şi faptul că are valoare.

De altfel, Copilul nostru a arătat în timpul finalei de la Basel, în afara serviciului excepţional, şi alte calităţi. Un rever ucigător, un slice foarte înţepat, lovituri grele, pe fundul terenului advers, pe care Federer le-a returnat de multe ori în fileu.

Tipul ăsta de jucător-bombardier la serviciu, gen Anderson, Raonic, Karlovic, nu mă impresiona deloc. Loveşti mingea cât poţi de tare şi, dacă intră în teren, ai câştigat punctul. O dată, de două ori, de zeci de ori. Dar Marius are şi altceva, nu numai lovitura de măciucă de la serviciu, ci şi calităţile  despre care am vorbit mai sus.

Marius Copil a jucat un tenis spectaculos cu Roger Federer şi de aceea cred în ascensiunea lui până spre top 20. Dacă sud-africanul Anderson e pe locul 8 mondial, nu văd de ce Marius n-ar ajunge pe 18, să zicem. Se află într-un moment în care se poate gândi şi la astfel de sfere, mai înalte.

Şi, nu în ultimul rând, trebuie să spunem că ascensiunea lui în joc i se datorează şi lui Andrei Pavel. Marius joacă altceva de când Cneazul îi este antrenor, iar colaborarea dintre cei doi e abia la început.

Bravo, Marius! Bravo, Andrei! Vă mulţumim că ne-aţi oferit acest regal împotriva lui Federer!

 

 

Versiune selectata: mobil / standard