Dacă eram moi şi adormiţi ca pe vremea lui Daum...

11 sep 2018 573 afişări Comentează şi tu Blog

Luptă, România! Luptă până la capăt, până în ultima secundă, până la ultima picătură de enregie! Să fim mai sârbi decât sârbii! Asta ne-am dorit dintotdeauna şi asta avem!

Nu vreau să mă entuziasmez, nu vreau să vă entuziasmaţi, dar mie îmi place. Îmi place naţionala lui Contra, chiar dacă e una limitată din punct de vedere tehnic şi relaţional. La sârbi, de exemplu, se simte clasa unor jucători care evoluează în marile campionate ale lumii. Ei joacă mai mult din talent, noi muncim şi luptăm, pentru că atât putem acum.

Dar dacă eram moi şi adormiţi, ca pe vremea lui Daum, ne băgam picioarele în el de fotbal, nu mai  speram la nimic. Acum sperăm. La o execuţie a lui Stanciu, la o acţiune în viteză a lui Mitriţă, la un gol al distrugătorului de defensive Ţucudean, la zvâcul lui Chipciu, renăscut parcă după retrogradarea în Cehia.

Pe mine, unul, m-a surprins evoluţia lui Chipciu. Îmi aduce aminte de primul lui an la Steaua. Incisiv, vitezist, mereu cu privirea înainte, pericol permanent pentru defensiva adversă, era asemănat cu Lăcătuş. Poate că a venit din nou momentul lui. Sau vremea lui.

Şi am mare încredere în Drăguş! Mi-au plăcut nervul, zbaterea, curajul acestuia. Pot face chiar un pariu: actualul atacant al Viitorului va fi unul dintre golgheterii României în următorii 10 ani şi va juca în campionate puternice ale Europei!

Îl mai avem pe singurul român care joacă în Franţa, pe Tătăruşanu, apoi surpriza Bălaşa, despre care spuneam că e jucător de naţională acum un an, pentru ca apoi, după câteva meciuri mai slabe la FCSB, să-l considerăm modest. Îl avem pe Stanciu, de la care vrem mereu mai mult şi mai mult, pentru că are calităţi de decar, pe Răzvan Marin – un excelent recuperator, cu o viziune foarte bună a jocului şi un alergător de cursă lungă.

România nu e senzaţională în acest moment ca echipă, dar putem vorbi despre nişte fotbalişti dedicaţi, cu bun simţ, cu mândria că joacă sub tricolor. Iar eu, ca suporter, asta vreau. Să-i văd pe băieţi luptând pe toată durata meciului, revenind când nimeni nu mai crede, când adversarul pare mai bun, mai puternic.

Luptă, România! Hai România!

Versiune selectata: mobil / standard