Becali nu vinde Steaua dintr-un motiv banal: fără ea e un nimeni. El are mai mare nevoie de Steaua decât Steaua de el. Orele de publicitate la TV l-ar costa cu siguranţă mai mult decât cei 600.000 de euro pe care mărturiseşte că îi cheltuie lunar pe echipă. Problema e că nu ajunge să-ţi faci reclamă ca să te şi „cumpere” omul.

Comportamentul lui Becali ca patron al Stelei a fost o vreme interesant. Apoi a devenit chiar amuzant. Cu timpul s-a transformat în enervant, pentru ca în ultima vreme să fie insuportabil. Drumul înapoi e mult mai lung şi mai greu. Becali va fi în continuare înjurat pentru că are grijă să distrugă în minutele de „publicitate” toate lucrurile bune pe care le face la Steaua. Nu goneşti fanii de pe stadion cu Zmărăndescu. Nu bagi frica în ei şantajându-i că nu mai iei jucători. Poate tactica merge cu interlopii care trebuie să-şi recupereze maşina furată. Dar pe cei care iubesc Steaua degeaba îi ameninţi ca pe hoţi. Nu sperii pe nimeni scoţând clubul pe tarabă zi de zi, fie şi în glumă. Doar Becali şi aghiotanţii lui înţeleg glumele astea de doi lei, pentru restul e bătaie de joc! E regretabil, dar Becali va rămâne la Steaua şi publicul îl va trata exact aşa cum tratează el clubul în public: în batjocură! Practic, Becali îşi bate joc de el însuşi…

După o îndelungă aşteptare, am văzut şi primul meci din campionatul Arabiei Saudite.

Stadionul e mai mare şi mai modern. Gazonul e prost doar din cauza căldurii. Spectatori sunt mai mulţi. Viteza jocului e cel puţin aceeaşi. Transmisia televizată e evident mai bună. Până şi Rădoi dă gol mai frumos acolo! Aşa că cine a zis că e mai slab campionatul din Arabia Saudită decât Liga lui Mitică? Şi, mai ales, de ce? Ok, e atât de departe de noi încât nici nu ne interesează cine sunt ceilalţi 20 de fotbalişti de pe teren în afară de Rădoi şi Elton.

De acord şi că, deşi e un “el clasico” local, nu mi s-a părut că are amploarea unui derby mioritic. Dar sunt multe meciuri pe la noi la care am căscat mai des decât la “echipa lu’ Rădoi” cu “echipa lu’ Elton”. Muuuulte! Poate părea amatorist să mă pronunţ la modul general după un singur meci văzut. Dar cum alţii au făcut-o fără să vadă nici măcar atât şi cum foarte probabil eu n-am să mai văd altul, risc să trag o concluzie: campionatul lor este cel puţin la fel de bun ca al nostru! Sau, mă rog, la fel de prost…

Taher a băgat în Rapid milioane de euro şi s-a trezit – cam târziu, dacă e să mă întrebaţi pe mine – că nu s-a ales cu nimic. După ce iordanianul a mai fost prostit de 250.000, a venit rândul altora. Într‑un moment lacrimogen, conducătorii – care-or mai fi şi ei – fac apel ca suporterii să cumpere obligaţiuni! Trec peste faptul că acestea nu există fizic, e doar încă un „broiect” precum cel din vară cu Peseiro. Ignorăm şi faptul că multele proiecte similare de la noi au fost sortite unui eşec lamentabil. Unii s-au ales cu banii, fanii şi clubul cu nimic.

De fapt, ce naiba sunt alea obligaţiuni? Pe scurt, sunt folosite (în general) de instituţii publice pentru a atrage bani de la populaţie, urmând a fi returnaţi cu dobândă. Finalul e partea interesantă. Ce să returneze Rapidul când n-are bani nici să descuie uşa la autocar? Nu e corect. E folosit cuvântul „obligaţiuni” pentru că sună mai bine. În realitate, păcăleala e mai mare ca „dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine”. E un fel de „dormi liniştit, Copos lucrează pentru tine!”, adică mult mai înfricoşător. Dacă tot e să se facă apel la fani, măcar să se facă unul corect, care ar suna cam aşa: „Proştilor, am cheltuit aiurea milioane fără să facem mai nimic, nu mai avem pe cine să jecmănim, aşa că veniţi voi şi daţi, chiar şi 10 lei, de la zeci de mii de fraieri e ceva”! Şi dacă e să promită ceva în schimb, decât dobânzi, acţiuni sau alte iluzii de la un club fără nicio perspectivă la ora actuală, mai bine şi-ar asuma cei de acolo un lucru mai simplu: nu ne mai batem joc de Rapid…

I-auzi drăcie! Dinamo nu poate face un transfer pentru că nu se ştie cine plăteşte TVA-ul, clubul care dă jucătorul sau cel care-l ia. Uau! Grija „câinilor” pentru bugetul ţării este impresionantă. Adicătelea nu facem tranzacţia până nu e clar cine dă 19% statului! Nu contează că ani de zile am trimis 99% din banii luaţi pe jucători în tot felul de Insule Virgine, prin tot felul de societăţi fictive cu nume imposibil de pronunţat. Atunci era o altă cauză nobilă: trebuiau construite vile gigantice în Pipera, trebuiau cumpărate „gipane”. Acum, că le au pe toate, patronii se gândesc la bugetul de stat. Ce frumos!

Pentru ca lumea să fie cu tot fundul în sus, cică Dinamo a decis să plătească ea TVA-ul, cerându-le în schimb nu ştiu ce procente ruşilor pentru Ropotan! Asta e deja şocant. Mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred, visez! Îl şi văd pe Vasile Turcu la coadă la Administraţia Financiară cu valiza, pardon, asta-i la alţii, cu sacul cu 19% din Ropotan. „Dom’le, am venit aicea, deşi aveam emenangită. Şi nu oricum, ci în tandem cu Borcea şi cu Badea, pe care nici faptul că are ligamentele încrucişate nu l-a putut opri, dom’le, să deie banii la stat”, zise el la ghişeu. Guvernul a trimis o scrisoare de mulţumire, preşedintele a inventat special „Ordinul Dinamo în grad de câine”, iar lumea a făcut cozi pentru a ajuta statul la ananghie. Şi-am încălecăt pe-o şa şi v-am spus povestea aşa…