N-am crezut vreodată că steliştii vor lua atât de în serios mesajul “Pe ei, pe Motherwell!” şi îi vor călări pe scoţieni în halul ăla. O echipă mai slabă şi mai disperată ca Motherwell n-aş putea spune când am mai văzut. “Mother” a fost mai degrabă “not well” aseară, în timp ce Steaua - asta e noutatea - a fost mai degrabă “not bad”. Adică n-a jucat rău deloc, ba chiar foarte bine. Ok, un adversar atât de modest încât Grzelak a părut Cristiano Ronaldo, iar Bănel Nicoliţă nici mai mult, nici mai puţin decât Kaka. Ceea ce e evident exagerat faţă de realitate.

Şi totuşi, Grzelak e evident pe plus până acum: a marcat la prima atingere în returul cu Ujpest şi a dat două pase decisive ieri, una mai frumoasă decât cealaltă. Iar Nicoliţă s-a remarcat, după multă vreme, nu doar pentru maraton, ci şi pentru efectele fotbalistice ale acestuia.

Mai puţin evidentă, dar cu atât mai importantă, este însă contribuţia lui Bergodi la ceea ce am văzut aseară. Şi nu vorbesc doar de titularizarea inspirată a lui Bănel sau de introducerea dovedită la fel de oportună a lui Grzelak la nevoie. Când Steaua pasează în viteză, presează permanent adversarul, încearcă artificii şi îi şi reuşesc, e clar că atmosfera în Ghencea e alta. În rândul jucătorilor nu putea să o schimbe decât Bergodi.

Iar împăcarea cu suporterii, într-un moment de luciditate pe cât de rar al patronului, pe atât de bogda-proste-că-a-fost-făcut, a picat la ţanc. După jocul mai degrabă modest cu Ujpest, evoluţia de aseară, mai presus de scor, prevesteşte un trend ascendent la Steaua. Dacă nu e vorba doar de o eroare a graficului cauzată de nişte scoţieni ma zgârciţi cu fotbalul decât în cele mai bune bancuri.

Că politica e o curvă ştie toată lumea. Implicit, politicienii se simt şi ei inspiraţi de cea mai veche meserie. Le-o trag adversarilor electorali cu orice ocazie, iar nouă, oamenilor de rând, permanent.

Ce-a gândit când a aflat de această oportunitate proaspătul europarlamentar Becali? Zis şi făcut! N-a ratat nicio ocazie să le-o tragă fanilor Stelei, pentru simplul motiv că aceştia îndrăznesc să-l conteste fără încetare.
Dar acum George Becali e de-a dreptul disperat. Simte că ameninţă în van de luni întregi că inchide peluzele. Poate să închidă şi tribunele, şi oficiala, ba chiar şi tunelul de acces pe gazon că tot va fi huiduit la el “acasă”. Îi poate confirma Mitică Dragomir. Aşa că intră tot mai bine în pielea politicianului.

Zilele acestea se foloseşte de incidentul de la meciul cu Ujpest pentru a demonstra că toţi suporterii, care întâmplător îl contestă şi pe el, sunt nişte huligani. Greşit! Sub-oamenii există pretutindeni, în toate galeriile şi ei trebuie pedepsiţi. Dar acţiunea de defăimare a tuturor fanilor Stelei, pe care Becali o duce în chip de Robin Hood, este disproporţionată faţă de incidente şi, astfel, o simplă răzbunare de prost gust. Pe latifundiar îl doare fix în fund de cât de jigniţi s-au simţit ungurii, pe care i-a jignit el infinit mai mult de-a lungul timpului. Şi probabil nici măcar acolo nu-l mai doare de sancţiunile dictate împotriva Stelei câtă vreme de-a lungul timpului el a generat mai multe.

Steaua nu va fi exclusă din Europa din cauza unui banner grobian, la fel cum n-a fost exclusă nici când patronul ei s-a manifestat grobian. Din fericire asemenea cazuri sunt judecate de oameni care ştiu că răzbunarea este arma prostului. Singurul care exclude Steaua – deocamdată doar din rândul echipelor cu patroni normali – e chiar Becali.

Viaţa e de fapt simplă, cei care o complică sunt oamenii. Românii şi ungurii s-au războit aiurea două meciuri şi ceva, s-au împroşcat cu rahat prin bannere şi scandări, s-au ameninţat cu bombe, cu UEFA, cu bătăi. Dar realitatea e alta: calificarea românilor în faţa ungurilor a fost pecetluită de golul românului Janos Szekely. Vorba bancului: “Cum te cheamă pui de dac? Janos!” Aşa că acum ce-ar trebui să facem? Cei câţiva idioţi dintre fanii Stelei ar putea să-l înjure pe Szekely. Iar ungurii să-l ameninţe cu vreo bombă. Stupid.

Am pierdut zile întregi comentând mai mult incidentele dimprejur decât meciul în sine. Ce-i drept, nici fotbalul – adesea plictisitor – n-a ajutat. 4-1 într-o dublă cu Ujpest poate fi un scor înşelător pentru Steaua, care a fost prea puţin mai bună decât o echipă sub-mediocră. Da, e început de sezon şi jocul se mai reglează evident, iar faptul că steliştii au dat patru goluri şi au încasat doar unul e un prim semn bun. Dar atât. Nu e rost de nuntă în Ghencea pentru că vine campionatul pe cap şi mai sunt patru meciuri până în grupele Europa League. Or fi adversarii proşti, dar sunt mulţi. În plus, scoţian n-are Steaua în lot, iar fanii lui Motherwell n-au de ce să fie înjuraţi că nu vor să anexeze Ardealul. Deci poate vom fi obligaţi să ne preocupăm mai mult de fotbal în curând.

După loviturile date cu Grzelak şi Tiago, Argăseală şi-a luat DVD şi fax ca să fie şi mai pe fază la transferuri! Florentino Perez tremură deja la gândul că l-ar putea rata la Real Madrid pe David Silva dacă se implică şi şeful Stelei, fost arbitru metamorfozat în impresar. Lăsând gluma la o parte şi impresia bună făcută de stelişti în primul amical, jumătatea goală a paharului mi-e mai pregnantă.

Amicalul în faţa unei echipe mediocre şi într-un moment nesemnificativ al pregătirii este absolut irelevant. Care e plusul faţă de echipa care a plictisit teribil în campionat în urmă cu nicio lună? Grzelak? Hai să fim serioşi! Tiago? Nimic nou, a fost şi în sezonul trecut, ba mai mult cei care duc acum lupte grele să-l readucă nu-l mai doreau.

Tătăruşanu, Ochiroşii, Andrei Ionescu, Onicaş, Filip, Bicfalvi, Ninu, Surdu? Sigur, ei pot urca Steaua. De pe şase pe patru. Cu sprijinul lui Bălan, Rada, Baciu şi Surdu. Şi asta dacă Bergodi reuşeşte să-i introducă în circuitul performanţei reale, nu doar cea din viziunea patronului.
E acea perioadă din an în care orice face Steaua trezeşte interes mediatic, provoacă entuziasm şi generează gândire pozitivă. Pe mulţi îi îmbată cu apă rece. Altădată însă a făcut mai mult decât acum şi efectul a fost catastrofal. Viitorul nu pare a da speranţe la titlu acum steliştilor decât dacă Bergodi e vreun magician. Atmosfera de la pregătiri a schimbat-o evident, dar să reinventezi atâţia jucători pare miraculos. Iar italianul numai ce a spus că n-are vreun iepure în pălărie.