Timişoara a părăsit Champions League cu fruntea sus, e concluzia generală. Dar dincolo de felicitările pentru asta şi pentru calificarea în grupele Europa League, nu strică o analiză serioasă, la rece, fără patimă sau subiectivitate. Asta încerc şi eu acum, la miezul nopţii.

1. Adversarul. A fost prea puternic. Stuttgart e câteva clase peste Timişoara. Iar dacă n-ai nici noroc, cum a fost cu Şahtior, e aproape imposibil să-i “păcăleşti” pe adversari. Mai ales dacă e “neamţ”, la figurat.

2. Valoarea. Nu doar Stuttgart e peste Timişoara, ci şi Timişoara sub nivelul Champions League. Puţini jucători au arătat ceva în dubla cu nemţii. Unii parcă nici voinţă, majoritatea putinţă. Puţini au sclipit, şi aceia au făcut-o doar sporadic.

3. Problemele de lot. Ţinând cont de punctele 1 şi 2, dacă adaugi numeroşii absenţi e evident că echipa a slăbit şi mai mult. Probabil e o premieră ca o echipă să aibă doar cinci jucători pe banca de rezerve în cea mai importantă competiţie europeană.

4. Experienţa. Mai exact, lipsa ei. E greu cu jucători care acum câteva luni erau la Mediaş, Buzău sau prin ligile inferioare să câştigi la Stuttgart.

5. Arbitrajul. Pare aiurea să te iei de arbitraj după dubla asta, dar a contat şi el. Cred în continuare că n-a fost penalty în tur la Marica. Sau n-a fost mai clar decât cel la Bucur din retur.

6. Neatenţia. Ca să nu-i spun prostia. Al doilea gol luat la Timişoara cred că a fost mai întâi prostia fundaşilor timişoreni şi abia apoi valoarea lui Hleb.

După ce s-a dus la Monte Carlo pentru tragerea la sorţi a Europa League care avea loc la Nyon, prima veste bună pentru CFR a fost aseară că a nimerit chiar Ghencea. A doua veste bună a clujenilor a fost că a găsit-o pe Steaua fără Goian. Preocupată de frizura şi numărul de pe tricoul lui Grzelak, “latifundiarii” l-au vândut fără rezerve pe Goian, deşi nu exista un înlocuitor pe măsură. Nici măcar un chelios. În locul lui Goian a ajuns om de bază Baciu.

 N-am nimic cu el, dar diferenţa e evidentă. Iar CFR s-a orientat din nou perfect şi a găsit fix locul din care lipsea Goian pentru a marca de două ori. Steaua are însă o viteză bună de joc, un flux de pase ok şi un cuplu de atac Stancu – Surdu care funcţionează tot mai bine. În plus, ca de obicei, îl are la momentul potrivit pe Kapetanos. Deja nu mai poate fi vorba de noroc, grecul chiar e om de gol. Problema e că are un început de chelie…

Într-un interviu pentru Pro TV, întrebat cum crede că va fi primit Mircea Sandu de publicul din Timişoara dacă va veni azi la meci, Marian Iancu răspunde: “Dacă ar fi să dau un sfat, fără să judec cu sufletul, cred că ar trebui să ne ridicăm în picioare, să-l aplaudăm. Poate va înţelege ce înseamnă diferenţa de calitate, am arăta ce înseamnă Banatul alb-violet!” Corect. Întrebarea e însă dacă înţelege Iancu “ce înseamnă Banatul alb-violet”? Pentru că – o fi un şoc pentru patronul Timişoarei – nu înseamnă să fii şmecher. “Banatul alb-violet” nu porcăie pe cine-apucă pe la televizor.

“Banatul alb-violet” nu interzice accesul nimănui la stadion pentru că a avut o opinie care nu i-a fost pe plac. “Banatul alb-violet” nu ameninţă că distruge oameni în presă. “Banatul alb-violet” nu îşi stabileşte relaţiile în funcţie de banii încasaţi. Toate astea sunt faptele lui Iancu. “Banatul alb-violet” e cel care vine astăzi pe stadion, plătindu-i 600.000 de euro patronului, ca să susţină echipa. Iancu a investit cei mai mulţi bani în fotbal din istoria Timişoarei şi a obţinut cele mai bune rezultate interne şi, dacă are noroc astăzi, externe. Fără el, foarte probabil fotbalul bănăţean ar fi dispărut. Dar de la sfaturile financiare, chiar şi fotbalistice, până la cele de bun-simţ e o cale lungă pe care Iancu n-a parcurs-o.

Din fericire, astăzi nu e el subiectul, ci un om aflat la polul opus. Ioan Ovidiu Sabău are şansa să răsplătească Timişoara pentru ataşament. Nu prin lecţii de comportament de ochii lumii, ci pe teren. A demonstrat că poate şi că ştie. Ca să o facă îi mai trebuie noroc şi implicare din partea jucătorilor. Să sperăm că nu le-a epuizat în tur.