Cum a fost rezolvată problema suporterilor interzişi care-şi luau bilete online şi intrau totuşi la meciurile Stelei? A fost tăiat internetul! Genială idee! Pe acelaşi principiu, ca să evite să mai aducă jucători de pe DVD‑uri, Becali ar putea interzice, de exemplu, televizoarele. Dacă nu te mai uiţi, nici nu poţi să vezi rebuturi, nu? Ca să fim 100% siguri, aş tăia totuşi şi radioul, cine ştie ce mai aude Virgil pe acolo. Mai rămân totuşi câteva probleme, dar în lumina noii strategii manageriale se întrevăd şi soluţiile. Doar să nu stingeţi lumina!

Dincolo de tragicomicul situaţiei, remarc cu plăcere că există totuşi în Ghencea şi un alt tip de angajat decât cel servil, incompetent sau pur și simplu rudă a patronului. Am avut de-a lungul timpului contre cu Basarab Panduru, dar asta nu mă împiedică să-i remarc în primul rând coloana vertebrală într-un moment în care la Steaua ea lipseşte tot mai mult. Cel care s-a remarcat în trecut făcând „bou mondial” un ziarist după ce pierduse cu 1-8 cu Steaua este acum paradoxal oaza de normalitate, cu un discurs direct, la un club din ce în ce mai nebun. Poate şi speranţa steliştilor că totuşi lucrurile se pot îndrepta, deşi nu pare: cu coloana vertebrală e greu de tot.

Sunt bănăţean, deci îmi asum din start subiectivismul. Nu pot uita vremurile când era interzis să înjuri în tribunele stadionului „Dan Păltinişanu”. Şi la celebrul meci cu Dinamo din 1997, în peluză, singura scandare dură permisă era „Să moară Dinamo!”.Când cineva scăpa vreun „M…e”, era certat de fani! Liderii galeriei opreau orice manifestare necivilizată.

La 12 ani distanţă, tot la un meci cu Dinamo, o hoardă de puştani sare la bătaie cu jandarmii, sub ochii unui stadion şocat! Un stadion care trăieşte prea des torţe aruncate pe teren, scandări nerecomandate minorilor şi manifestări huliganice.

E adevărat, ale unei minorităţi, dar o minoritate din ce în ce mai vizibilă. Doar că acum, timişorenii le-au strigat „Ruşine!” huliganilor, chiar dacă aceştia erau îmbrăcaţi tot în alb-violet. După lecţia de la 1-8 a venit încă una, mai grea, pentru că e adresată propriilor copii. O victorie a bunului-simţ cel puţin la fel de mare precum cea de pe teren cu Dinamo. Şi un motiv pentru care locul lui Sabău e la Timişoara!

Tot cu această ocazie am primit şi o explicaţie pentru cum e primită Dinamo la Timişoara. Lumea n-are nimic cu Pulhac sau cu Dinu, ba chiar Florentin Petre a fost aplaudat cândva. Nici măcar episodul 1987 nu este decisiv. Dinamo, clubul cu atâtea performanţe, şi oamenii valoroşi de acolo nu-şi vor schimba imaginea până nu se vor debarasa de cei care atunci când au probleme cu transportul sechestrează un autobuz RATB şi merg cu el la restaurant. Iar în problema lor se implică ministrul Transporturilor şi se ia în calcul folosirea unui avion militar! Spuneţi-mi frustrat, dar eu sigur nu pot „închiria” un expres nici dacă am bilet, Gaz Metan n-are linie directă cu ministrul dacă îi întârzie avionul, iar Poli Iaşi nu va vedea vreodată o aeronavă militară. E nevoie de o revoluţie.

În general, după ce te “umflă” Dumitru Dragomir se alege praful. Goian e martor: şeful Ligii îl evaluase la 20 de milioane de euro, după care fundaşul abia a reuşit să se transfere pe o sumă de zece ori mai mică. Şi nu la Manchester United, ci la Palermo. Ieri, “Oracolul” a decretat: Pantilimon e “între cei mai buni patru portari din lume!”. Ce blestem! Seara, portarul a reuşit să producă un gol într-un moment în care tacticizatul – pardon, plicticizatul derby al etapei – nu consemnase nicio ocazie! Din păcate pentru el, l-a produs în propria poartă, cu o “pasă decisivă” pentru Surdu.

Paradoxal, e posibil să-i fi făcut un bine Timişoarei. Poate Sabău a realizat că e momentul să mai “umble” şi la construcţie, altfel se va trezi cu stadionul gol chiar dacă Iancu lasă intrarea liberă. De altfel, a fost nevoie ca bănăţenii să ia gol pentru ca Sabău să mute ofensiv. Abia atunci – prea târziu – au apărut primele ocazii. Unde ar fi fost Timişoara acum dacă îndrăznea mai mult? Greu de spus, dar cu siguranţă chiar la 0-1 cu Steaua nu s-ar fi aşternut liniştea în tribunele care au cântat şi la 1-8. Pesemne că bănăţenii realizaseră însă că în stilul acela nu avea fansă nici în faţa unei echipe care n-a strălucit chiar dacă rămâne neînvinsă în deplasare în acest sezon. Victoria, a cincea din şase meciuri afară, pune Steaua între cei patru “lideri”, dar consfiinţeşte şi o realitate tristă pentru fanii roş-albaştri: echipa se simte mai bine oriunde altundeva decât în Ghencea. Unde ar fi fost acum dacă suporterii nu erau goniţi şi încurajau echipa acasă? Câte puncte a pierdut Steaua din cauza unui conflict stupid nu poate spune nimeni. Dar la cât de strânsă e lupta pentru titlu, important e că a pierdut…