Nu cred că Mutu s-a dopat din greşeală! Nu cred că a încercat medicamentele mamei! Nu cred că a vrut doar să slăbească! Nu-l cred nici măcar prost pe Mutu să ia o pastilă după cum îl duce capul, fie ea şi de slăbit! Şi nu oricum, ci de două ori. Refuz să-i mai caut măcar o circumstanţă atenuantă, nu mă interesează nici ce spun cei care-l judecă! În faţa mea, după atâtea şi atâtea episoade, nu mai contează. După ce a fost ridicat de-atâtea ori în slăvi, după ce am scris şi citit despre tot ce se putea din viaţa lui, făcându-l celebru, m-am săturat! Mă rog, mă săturasem mai demult, dar acum e momentul perfect să spunem STOP! Doamne, Dumnezeule, cum am ajuns să-l alintăm „Briliant”? Mai trebuie să treacă doar câteva zile de nebunie, apoi vor mai fi câteva răbufniri pe la tribunale, dar în curând vine ziua cea mare, în care nu ne mai interesează ce face Mutu! N-o să mai aibă ocazia să dea gol decât vreun pahar prin cine ştie ce bodegă, nu vom mai avea ce (ne)convocare să dezbatem, decât poate una la tribunal, aşa că vom putea trăi liniştiţi - vine ziua fără Mutu fotbalist, e inevitabil! Eu sunt suporterul român care am uitat o vreme că s-a drogat cu cocaină de dragul talentului de pe teren. Acum nu mă mai interesează nici dacă a ajuns dopat doar respirând. Din punctul meu de vedere, pilula de slăbit chiar funcţionează. M-a scăpat de greţurile de a-mi mai păsa de Mutu. Dacă nu era substanţa asta, oricum apărea alta şi, mai devreme sau mai târziu, tot aici ajungeam.

Fapt: niciun site nu a primit acreditare pentru Adunarea Generală a FRF. Nu faptul că între cele care au solicitat şi au fost respinse se află şi www.prosport.ro este relevant. Şi gsp.ro e în aceeaşi situaţie.

Neincluderea unor site-uri cu peste un milion de viziatori în fiecare lună între cele peste 30 de instituţii acreditate este o decizie elocventă pentru şansele de modernizare ale fotbalului românesc. Nu internetul ne va duce la Euro 2012, dar desconsiderarea crasă – “Nu avem locuri!” – are sens doar într-o instituţie ignorantă, a secolului trecut. Şi totuşi, pracă nu surprinde, câtă vreme site-ul Federaţiei este de fapt blogul personal al lui Mircea Sandu. Acolo, printre altele, este batjocorit contracandidatul său, Constantin Iacov, oferindu-i-se o funcţie de portar la FRF! Imaginaţi-vă o ştire similară pe site-ul UEFA cu Platini oferindu-i la alegerile din 2007 lui Lennart Johansson funcţia de portar la sediul de la Nyon. Site-ul UEFA fiind cel pe care semnează, în calitate de colaborator permanent, Paul Zaharia, exact ofiţerul de presă al FRF care n-a acreditat reprezentanţii niciunui site la Adunarea Generală de luni.

Îmi place să cred că este o simplă coincidenţă faptul că am fost refuzat exact după ce am promovat evenimentul de luni de pe www.prosport.ro. Nu pot crede că Mircea Sandu s-a speriat de show-ul ce-l pregătim, chiar dacă mi s-a transmis indirect că trebuia să contactez Federaţia înainte să pun la cale ceva. Ei bine, nu trebuia! Nu trebuie să cer nimănui voie ca să relatez un eveniment de interes public, fie şi pe Internet, fie şi într-un stil mai destins, jovial, ironic! Iar dacă stilul era problema, exista un argument. Discutabil, dar exista. Motivaţia că nu e loc în sală e însă ridicolă. Vă aştept luni pe site să numărăm locurile goale! Şi, apropo, soluţii se găsesc. Se putea transmite video ceea ce se întâmplă la şedinţă pentru jurnaliştii care n-aveam loc, într-o sală alăturată. Aşa cum se întâmplă la orice eveniment civilizat, la care altfel federalii se înghesuie, pesemne degeaba.

În general, în structurile ei conducătorii sunt aleşi. E adevărat că uneori alegerile sunt o formalitate, doar o legitimare a celui stabilit oricum dinainte şi care, în general, este de fapt reales. Membrii nu pot vota real întotdeauna, deoarece se intră greu acolo, iar admiterea presupune acceptarea fără crâcnire a regulilor. Obedienţa oarbă e esenţială. Cine o încalcă, e scos din joc. Onoarea e considerată o virtute, chiar dacă e folosită ilegal, iar legea tăcerii stă la baza organizaţiei.

Orice asemănare, oricât de izbitoare, cu Federaţia Română de Fotbal e pur întâmplătoare. Sunt de fapt idei extrase aleatoriu din publicaţiile cercetătoarei italiene Letizia Paoli despre Mafie. Nu e vine mea că realitatea din Cosa Nostra e similară celei din Cosa Fotbalului Nostru. La fel cum nu e vina lui Mircea Sandu că ‘jde structuri din ţară nu sunt în stare să inventeze un contracandidat serios la şefia FRF. Sau nu vor să o facă. Nu e vina lui Mircea Sandu, dar e opera lui. Cum deja ştie că va obţine 200 şi ceva – ce mai contează câte, oricum sute – de voturi, îşi permite să facă mişto si să-l propună pe Mutu la marketingul Federaţiei! Culmea e că miştoul ăsta e realitatea majorităţii anilor de domnie a lui Sandu la marketing – a fost atât de prost încât parcă s-a ocupat Mutu!

“Am respectat statutul, la revedere!”, a spus ieri Naşu’. De data asta cel de la FRF, nu de la Mafie. Iar are dreptate, chiar dacă statutul e doar o anexă a intereselor lui Mircea Sandu şi e unul la tribunal oficial, altul pe masa de lucru. La revedere, de ce i-ar păsa? Tot Letizia Paoli, întrebată dacă nu-i este frică de Mafie după ce a scris, a răspuns că n-are de ce: mafioţii nu se sperie de cărţi, ci de dosare. De procurori, poliţişti, politicieni şi, mai ales, trădători, dar nu de cei care scriu. Nu se sinchiseşte de ditamai preşedintele de ce scriu eu aici sau ce urlă vreun alt anonim pe la TV. Sănătate să fie, şi aici chiar nu e nicio ironie. Restul vine de la sine. Inclusiv noul mandat.