E la modă să remarci cât de prost merge tot în România. Fie că vorbeşti despre fotbal sau drumuri, toată lumea ştie că sunt varză. Fie că te referi la politică sau la apărarea Stelei, e clar că sunt praf. Spitalele sunt sub-finanţate, transferurile la fel. Politica e o bălăcăreală continuă. Inclusiv în fotbal. Arbitrii fură, judecătorii nu se lasă mai prejos.

Poliţiştii sunt corupţi, fotbaliştii sunt blătuiţi. În general, totul e maro.
Ei bine, eu m-am săturat de asta şi m-am uitat la meciul de aseară cu ochelarii care îmi arată paharul pe jumătate plin. Am preferat să văd driblingul lui Stancu, nu împleticeala lui Cadu. Am remarcat intervenţiile lui Nuno Claro, nu ratările incredibile ale aceluiaşi Stancu. Iar golul lui Cadu mi s-a părut mai important decât gafele fundaşului. Am admirat stadionul civilizat din Cluj şi atmosfera frumoasă din tribune, uitând huliganii care vin uneori în loje sau peluze. I-am ignorat pe arbitri. Am descoperit ambiţia apărării Stelei, mai presus de valoarea ei teoretică. E mai important acum că Tudose a făcut totul pentru a fi la nivelul unei echipe care trage la titlu, decât că în locul lui a fost, ar fi putut fi sau ar fi trebuit să fie altul mai bun. Am observat dorinţa de revanşă a lui Dică mai uşor decât lipsa inspiraţiei lui Ovidiu Petre. Realizările lui Szekely au făcut uitate meciurile şterse din trecut. Am descoperit agresivitatea lui Traore mai repede decât pasivitatea lui Pleşan. Şi e mai importantă venirea lui Karamyan decât ratarea lui Ouon.

Stoichiţă şi Mandorlini nu pot fi, probabil, mulţumiţi cu un egal. Fiecare ştie acum unde a greşit, dar eu am văzut ce au făcut bine. Spuneţi-mi naiv sau nepriceput, dar am rămas în minte cu un meci frumos, deschis, aprig, în viteză. Am văzut jumătatea plină a fotbalului. Şi mi-a plăcut, sper să ne revedem curând.

Fapt: niciun site nu a primit acreditare pentru Adunarea Generală a FRF. Nu faptul că între cele care au solicitat şi au fost respinse se află şi www.prosport.ro este relevant. Şi gsp.ro e în aceeaşi situaţie.

Neincluderea unor site-uri cu peste un milion de viziatori în fiecare lună între cele peste 30 de instituţii acreditate este o decizie elocventă pentru şansele de modernizare ale fotbalului românesc. Nu internetul ne va duce la Euro 2012, dar desconsiderarea crasă – “Nu avem locuri!” – are sens doar într-o instituţie ignorantă, a secolului trecut. Şi totuşi, pracă nu surprinde, câtă vreme site-ul Federaţiei este de fapt blogul personal al lui Mircea Sandu. Acolo, printre altele, este batjocorit contracandidatul său, Constantin Iacov, oferindu-i-se o funcţie de portar la FRF! Imaginaţi-vă o ştire similară pe site-ul UEFA cu Platini oferindu-i la alegerile din 2007 lui Lennart Johansson funcţia de portar la sediul de la Nyon. Site-ul UEFA fiind cel pe care semnează, în calitate de colaborator permanent, Paul Zaharia, exact ofiţerul de presă al FRF care n-a acreditat reprezentanţii niciunui site la Adunarea Generală de luni.

Îmi place să cred că este o simplă coincidenţă faptul că am fost refuzat exact după ce am promovat evenimentul de luni de pe www.prosport.ro. Nu pot crede că Mircea Sandu s-a speriat de show-ul ce-l pregătim, chiar dacă mi s-a transmis indirect că trebuia să contactez Federaţia înainte să pun la cale ceva. Ei bine, nu trebuia! Nu trebuie să cer nimănui voie ca să relatez un eveniment de interes public, fie şi pe Internet, fie şi într-un stil mai destins, jovial, ironic! Iar dacă stilul era problema, exista un argument. Discutabil, dar exista. Motivaţia că nu e loc în sală e însă ridicolă. Vă aştept luni pe site să numărăm locurile goale! Şi, apropo, soluţii se găsesc. Se putea transmite video ceea ce se întâmplă la şedinţă pentru jurnaliştii care n-aveam loc, într-o sală alăturată. Aşa cum se întâmplă la orice eveniment civilizat, la care altfel federalii se înghesuie, pesemne degeaba.

Cum a fost rezolvată problema suporterilor interzişi care-şi luau bilete online şi intrau totuşi la meciurile Stelei? A fost tăiat internetul! Genială idee! Pe acelaşi principiu, ca să evite să mai aducă jucători de pe DVD‑uri, Becali ar putea interzice, de exemplu, televizoarele. Dacă nu te mai uiţi, nici nu poţi să vezi rebuturi, nu? Ca să fim 100% siguri, aş tăia totuşi şi radioul, cine ştie ce mai aude Virgil pe acolo. Mai rămân totuşi câteva probleme, dar în lumina noii strategii manageriale se întrevăd şi soluţiile. Doar să nu stingeţi lumina!

Dincolo de tragicomicul situaţiei, remarc cu plăcere că există totuşi în Ghencea şi un alt tip de angajat decât cel servil, incompetent sau pur și simplu rudă a patronului. Am avut de-a lungul timpului contre cu Basarab Panduru, dar asta nu mă împiedică să-i remarc în primul rând coloana vertebrală într-un moment în care la Steaua ea lipseşte tot mai mult. Cel care s-a remarcat în trecut făcând „bou mondial” un ziarist după ce pierduse cu 1-8 cu Steaua este acum paradoxal oaza de normalitate, cu un discurs direct, la un club din ce în ce mai nebun. Poate şi speranţa steliştilor că totuşi lucrurile se pot îndrepta, deşi nu pare: cu coloana vertebrală e greu de tot.

În general, după ce te “umflă” Dumitru Dragomir se alege praful. Goian e martor: şeful Ligii îl evaluase la 20 de milioane de euro, după care fundaşul abia a reuşit să se transfere pe o sumă de zece ori mai mică. Şi nu la Manchester United, ci la Palermo. Ieri, “Oracolul” a decretat: Pantilimon e “între cei mai buni patru portari din lume!”. Ce blestem! Seara, portarul a reuşit să producă un gol într-un moment în care tacticizatul – pardon, plicticizatul derby al etapei – nu consemnase nicio ocazie! Din păcate pentru el, l-a produs în propria poartă, cu o “pasă decisivă” pentru Surdu.

Paradoxal, e posibil să-i fi făcut un bine Timişoarei. Poate Sabău a realizat că e momentul să mai “umble” şi la construcţie, altfel se va trezi cu stadionul gol chiar dacă Iancu lasă intrarea liberă. De altfel, a fost nevoie ca bănăţenii să ia gol pentru ca Sabău să mute ofensiv. Abia atunci – prea târziu – au apărut primele ocazii. Unde ar fi fost Timişoara acum dacă îndrăznea mai mult? Greu de spus, dar cu siguranţă chiar la 0-1 cu Steaua nu s-ar fi aşternut liniştea în tribunele care au cântat şi la 1-8. Pesemne că bănăţenii realizaseră însă că în stilul acela nu avea fansă nici în faţa unei echipe care n-a strălucit chiar dacă rămâne neînvinsă în deplasare în acest sezon. Victoria, a cincea din şase meciuri afară, pune Steaua între cei patru “lideri”, dar consfiinţeşte şi o realitate tristă pentru fanii roş-albaştri: echipa se simte mai bine oriunde altundeva decât în Ghencea. Unde ar fi fost acum dacă suporterii nu erau goniţi şi încurajau echipa acasă? Câte puncte a pierdut Steaua din cauza unui conflict stupid nu poate spune nimeni. Dar la cât de strânsă e lupta pentru titlu, important e că a pierdut…

O fi de lemn, dar e adevărat: cine n-are bătrâni să-şi cumpere. Emerich Ienei a reuşit aseară, la GSP TV, un lucru pe care stadioane întregi nu l-ar putea obţine: l-a făcut pe Becali să se simtă prost! Trăim într-o societate (fotbalistică) în care asta – din păcate – înseamnă enorm! Ienei a avut puterea să spună “Îmi cer scuze faţă de domnul Becali”, deşi n-avea niciun motiv să o facă. Răspunsese dur, dar justificat la un atac fără sens al patronului la adresa celor care au făcut din Steaua clubul care l-a transformat pe el în ceea ce este acum. Când Becali a replicat din nou, abject, Ienei a răspuns altfel. Inteligent. Deşi credeam că golăniilor li se poate răspunde doar cu golănii, iată că nu e adevărat. Câtă nevoie aveam de acest energizant. “Poate va fi un exemplu”, a explicat Ienei. Exemplul este însă de fapt el, la cei 72 de ani la care e mai tânăr în suflet ca mulţi dintre noi!

“Nea Imi” este omul pe care ziariştii îl sună aproape la fel de des ca pe Becali. Întotdeauna când e nevoie de părere de specialist, în redacţii se aude “încearcă la Ienei”. Uneori, neutralitatea lui proverbială stârneşte zâmbete. Dar vin momente ca aseară, în care ne dăm seama cât de mult valorează un strop de normalitate într-un ocean de răutate. Atât de mult, încât Becali a spus “mă simt prost”! Dacă patronul Stelei chiar a înţeles ceva din acest episod – deşi mă îndoiesc –, Ienei ar merita o statuie, fără să mai luăm în calcul Cupa Campionilor.

După ce s-a dus la Monte Carlo pentru tragerea la sorţi a Europa League care avea loc la Nyon, prima veste bună pentru CFR a fost aseară că a nimerit chiar Ghencea. A doua veste bună a clujenilor a fost că a găsit-o pe Steaua fără Goian. Preocupată de frizura şi numărul de pe tricoul lui Grzelak, “latifundiarii” l-au vândut fără rezerve pe Goian, deşi nu exista un înlocuitor pe măsură. Nici măcar un chelios. În locul lui Goian a ajuns om de bază Baciu.

 N-am nimic cu el, dar diferenţa e evidentă. Iar CFR s-a orientat din nou perfect şi a găsit fix locul din care lipsea Goian pentru a marca de două ori. Steaua are însă o viteză bună de joc, un flux de pase ok şi un cuplu de atac Stancu – Surdu care funcţionează tot mai bine. În plus, ca de obicei, îl are la momentul potrivit pe Kapetanos. Deja nu mai poate fi vorba de noroc, grecul chiar e om de gol. Problema e că are un început de chelie…

Că politica e o curvă ştie toată lumea. Implicit, politicienii se simt şi ei inspiraţi de cea mai veche meserie. Le-o trag adversarilor electorali cu orice ocazie, iar nouă, oamenilor de rând, permanent.

Ce-a gândit când a aflat de această oportunitate proaspătul europarlamentar Becali? Zis şi făcut! N-a ratat nicio ocazie să le-o tragă fanilor Stelei, pentru simplul motiv că aceştia îndrăznesc să-l conteste fără încetare.
Dar acum George Becali e de-a dreptul disperat. Simte că ameninţă în van de luni întregi că inchide peluzele. Poate să închidă şi tribunele, şi oficiala, ba chiar şi tunelul de acces pe gazon că tot va fi huiduit la el “acasă”. Îi poate confirma Mitică Dragomir. Aşa că intră tot mai bine în pielea politicianului.

Zilele acestea se foloseşte de incidentul de la meciul cu Ujpest pentru a demonstra că toţi suporterii, care întâmplător îl contestă şi pe el, sunt nişte huligani. Greşit! Sub-oamenii există pretutindeni, în toate galeriile şi ei trebuie pedepsiţi. Dar acţiunea de defăimare a tuturor fanilor Stelei, pe care Becali o duce în chip de Robin Hood, este disproporţionată faţă de incidente şi, astfel, o simplă răzbunare de prost gust. Pe latifundiar îl doare fix în fund de cât de jigniţi s-au simţit ungurii, pe care i-a jignit el infinit mai mult de-a lungul timpului. Şi probabil nici măcar acolo nu-l mai doare de sancţiunile dictate împotriva Stelei câtă vreme de-a lungul timpului el a generat mai multe.

Steaua nu va fi exclusă din Europa din cauza unui banner grobian, la fel cum n-a fost exclusă nici când patronul ei s-a manifestat grobian. Din fericire asemenea cazuri sunt judecate de oameni care ştiu că răzbunarea este arma prostului. Singurul care exclude Steaua – deocamdată doar din rândul echipelor cu patroni normali – e chiar Becali.

Au trecut 20 de ani de când un chinez înfrunta o coloană de tancuri în Piaţa Tienanmen. Cu două plase în mână şi un curaj incredibil. Nici în ziua de astăzi nu ştie nimeni cine era. Sau dacă a fost arestat, dacă mai e viu sau dacă mai e în China. Despre unul dintre eroii contemporani nu ştim practic nimic!

Păstrând proproţiile şi schimbând domeniul, nici despre Unirea Urziceni nu ştim mai nimic. Patronul e invizibil, managerul n-are acoperire TV, antrenorul e în prim-plan doar pe bancă, iar jucătorii sunt nişte anonimi. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că în majoritatea timpului nici nu ne interesează cine sunt ei. Ne atrag atenţia doar când joacă fotbal!

Fotbalul românesc e însă mai degrabă plin de tipul opus de om. Cel pentru care e mai important să se ştie cine e el decât ce a făcut el, iar curajul e înlocuit de laşitate. Turcu a fugit cu taxiul de la stadion la meciul cu Braşov după care a străbătut toate televiziunile, posibil inclusiv Animal Planet. Becali se crede tot în vremea în care avea motive să se urce pe Maybach în Piaţa Universităţii. Iancu e curajos la televizor, dar în vestiar sau pe stadion n-are tupeu să apară. Dirijează de la 600 de km. Oficial, e vorba de strategie. Neoficial, e o prostie.

Nu există dovadă mai bună că e haos în fotbalul românesc: nu mai puţin de şase echipe îşi joacă finalul de sezon pe la diferite comisii, tribunale, oricum, nu doar pe teren. Şi astea sunt doar jocurile de culise oficiale, legale. Dacă toate nebuniile de la TAS până la Palat s-ar pune în aplicare, Liga I ar rămâne cu 15 echipe şi ar mai retrograda doar una. Iată cum ctitoria începută în epoca “Pinalti” este pe cale de a se înfăptui, cu acte în regulă: campionatul în care nu retrogradează nimeni!

Pe acest sistem s-ar putea gândi soluţii pentru mai multe probleme, astfel încât să tindem spre perfecţiune. Bineînţeles în interesul fotbalului, vorba lui Mitică. De exemplu s-ar putea descoperi o variantă ca într-o partidă, de comun acord, ambele echipe să câştige! Sau am putea inventa ca meciurile să aibă doi arbitri în paralel, câte unul pentru fiecare echipă. Şi chiar să şi-l aleagă fiecare. În cazul în care scorul diferă, fiecăruia i se va contabiliza ăla care-i convine. O altă propunere genială ar fi ca echipele să-şi anunţe obiectivul şi, la finalul sezonului, în funcţie de clasament să se producă diverse fuziuni, prin absorbţie sau desorbţie, oricum, doar să fie satisfăcuţi toţi. Cireaşa de pe tort ar fi că în acest fel s-ar termina şi bălăcărelile între cluburi, toată lumea ar fi mulţumită.

Deocamdată să ne rugăm însă ca până în 2014 să aflăm adevărata campioana de acum, cine va juca în Europa şi sub ce nume.

Becali a mărit salariile nejustificat, pentru ca acum să-i certe pe jucători ca au salarii prea mari. A adus te miri ce jucători recomandaţi de Virgil, Mirgil - ca să-l citez -, iar acum se miră cât sunt de slabi. A instalat un preşedinte slugarnic, a decretat însă că este unicul şi cel mai bun totodată, pentru ca apoi să caute prin parcări, vămi şi te miri unde altul. S-a certat aiurea cu suporterii făcând ca echipa să se simtă în Ghencea de multe ori ca-n deplasare. În fine, într-un singur sezon, a reuşit performanţa de a-l aduce pe Lăcătuş cu surle şi trâmbiţe, apoi l-a dat afară că era prea slab, după care în scurt timp l-a adus înapoi ca salvator, iar acum se pregăteşte să-l dea din nou afară. Halucinant!
Lăcătuş poate fi criticat pentru multe lucruri, dar principalul vinovat pentru declinul Stelei e cu siguranţă altul.

Becali doar sper să profite acum de greşelile antrenorului pentru a masca eşecul personal. Adică exact cum a sperat să profite de numele antrenorului ca să se împace cu suporterii. Ambele tentative au eşuat lamentabil, Becali se păcăleşte doar pe el însuşi.