Pentru prima dată de când fotbalul românesc a început meciul cu F.C. DNA, Mircea Sandu a pus ghetele, pardon, a pus prezumţia de nevinovăţie în cui. Pe scurt, preşedintele FRF a declarat că Penescu vinde kilogramul de zahăr la 900 de grame. Cum ar veni, microbişti, ridicaţi-vă! Intră onorabilul judecător Sandu! Inculpat Penescu, eşti găsit vinovat pentru evaziune la pungă, adică ai pus botul la mierea poporului, băi acesta care ai întinat imaginea şi idealurile fotbalului românesc.

Din păcate, cuiul lui Sandu e destul de firav. Îl ţine priponit doar pe patronul Argeşului, care a dat, şi nu-i suportă pe ăia care au luat. De exemplu, Prunea e exact în aceeaşi situaţie, fiind trimis şi el în judecată. Sandu putea să spună şi că Florin Prunea apăra făcând salturi prin careu la 90 la sută din capacitate. Dar, nu. Sandu speră ca angajatul său să-şi demonstreze nevinovăţia. Până atunci va fi suspendat „cu acordul părţilor”.

Practic, Naşul i-a dat una lui Penescu, că tot era căzut, şi a lansat programul „Primul corupt” din fotbalul românesc. Programul are obiective similare cu „Prima casă”, lansat de Guvern. Se urmăreşte relansarea economiei fotbalului românesc prin relansarea creditării arbitrilor şi a boşilor din federaţie şi din Liga lui Mitică. Pentru asta, cei care se holbează la primul corupt şi uită de fundaţia corupţiei primesc facilităţi, cum ar fi declaraţii zaharoase. Există până şi ceva similar cu garanţiile guvernamentale. Ştiţi ce garanţie avem că Sandu n-a făcut jumi-juma o şpagă de 10.000 de euro cu Prunea? Şeful FRF ar fi refuzat o şpagă de 400.000 de euro. Corect. Dar, înainte să-i semnăm creditul de încredere lui Sandu, mai e o mică întrebare. Care-i „banca creditoare” a Naşului, de ce n-a spus nimic atunci şi ce trebuia să facă, dom’le, de banii ăştia?

Dom’ Becali a împlinit 51 de ani, „La mulţi ani!”, nea Gigi, să-ţi dea Dumnezeu, medicul de familie şi avocaţii putere de muncă, de investiţii la Maglavit, la Muntele Athos, în Pipera, în transferuri pentru Bergodi, unde vrei matale. Acu’ toţi se întreabă ce ţi-ai dorit când ai suflat în lumânările tortului titular. Ce ţi-ai dorit când ai preluat pe farfurie tortul de rezervă, ăla de la Copos, deja se ştie. Ai vrut un Copos mai bun, adică un Copos care să trimită torturi mai mari, împachetate cu hârtie mai scumpă, da’ asta nu se poate, ce ai putea să-ţi doreşti, că matale l-ai putea lăsa şomer şi pe celebrul peştişor de aur. Palat ai, munţi de bani ai, echipă ai, procurori pe capul tău aşijderea, başca valize, stadion şi fani nervoşi. Secretul stă în toate aceste lucruri, luate în combinaţii câte două. OK, e bine să fii patron la echipa roş-albastră, dar n-ar fi mai bine patron la o echipă negru-neagră de magistraţi? Gândiţi-vă doar ce i-ar auzi urechile procurorului din cazul furtului Mercedesului, ăla de se crede un Hagi al justiţiei din sectorul 1? La fel, o combinaţie reuşită între stadion şi fani ar fi nişte peluze cu telecomandă, retractabile în spatele stadionului. Cum te huiduie unii, pac-pac, galeria la cutie, adică în câmp, să se răcorească. Combinaţia alianţă în stil chinezesc, de fani la valize, chiar nu-ţi stă în caracter, de asta s-au lămurit şi hoţii, şi duşmanii. Da’ nişte milioane la valiză au mers şi mai merg, că viaţa-i frumoasă când faci aroganţe, măcar din gură dacă nu se poate altfel. Da’ dom’ Becali, ştii ce-ar fi frumos cu adevărat? Valiza cu aroganţe închisă în pod şi nişte ziarişti întrebându-se ce naiba să scrie în ziua aia când domnu’ Becali împlineşte 52 de ani.

La tragerea la sorţi pentru turul II preliminar al Europa League s-a întâmplat o minune: Michel Platini, Dumnezeul fotbalului european, a înmulţit pâinile pentru Steaua. A băgat mâna în urnă, a scos o singură bilă cu „Ujpest“, dar doi adversari, unul pentru Steaua şi unul pentru finanţatorul Stelei. Pentru echipa de fotbal, vicecampioana Ungariei e un adversar aşa şi aşa.

Putea fi şi mai rău, să ajungem prin Sarajevo, dar putea fi şi mai bine, că am ratat Malta sau Andorra. Ujpest e ca salariul mediu pe economie pentru echipa din Ghencea: poţi trăi cu el dacă n-ai „rate“ de plătit prin apărare şi nu visezi la credite cu dobândă zero în atac. În schimb, pentru politicianul Becali, ungurii de la Ujpest sunt mai buni ca Barcelona, Chelsea sau Manchester la un loc, reprezintă o mină de aur.

Gigi e membru PRM, aşa că poate scanda oricând: „Afară, afară, afară cu ungurii din ţară!“. Fireşte, Europa Mare League e un fel de ţară fotbalistică, dar tot ţară e. Gândiţi-vă ce ar fi fost dacă Steaua ar fi picat cu Dacia Chişinău. Din punct de vedere fotbalistic era bine, făceam un pod de flori spre careul advers, dar din punct de vedere politic era nasol.

Cum să te bucuri în momentul când le dai gol fraţilor de peste Prut, că şi aşa le-a dat Voronin destule goluri în viaţă? Aşa, Ujpest e perfect, nu e pâine, e o friptură politică preparată cu Delikat, ce poate fi servită la orice masă luată împreună cu Vadim Tudor. Una peste alta, Gigi mai are doar o singură problemă politico-fotbalistică: Ce e, dom’le, Dayro Moreno ăsta, turc sau chiar ungur, de nu vrea să se revitalizeze odată?

România a intrat în Uniunea Europeană, cluburile româneşti sunt pe cale să iasă din Europa mare a fotbalului, unde e şi Albania. „De ce?”, se întreabă suporterii. Simplu. Pentru că niciun club din România nu vorbeşte limba contabililor europeni. Dacă citeşti raportul inspectorului disciplinar al UEFA, ai senzaţia că eşti în judeţeană, cu foi completate pe spatele portarului. La Dinamo informaţiile financiare prezintă „numeroase greşeli de aritmetică”.

Asta nu contează prea mult pentru că, la transferuri, trei jucători nici nu apar pe tabel. La Rapid e mai bine, bilanţurile sunt mai bune. E doar o problemă. O situaţie financiară a fost realizată pentru F.C. Rapid S.A., deşi acţionarul principal e asociaţia F.C. Rapid. Timişoara e un oraş cosmopolit şi, după cum ţipă Iancu, mereu nedreptăţit. De nervi, nici n-a mai respectat reglementările contabile naţionale, a găsit nişte standarde internaţionale. Unirea Urziceni bagă o creştere grasă a veniturilor la rubrica „contul previzionat”, dar lipsesc documente justificative. Patronul Bucşaru a confundat puţin UEFA cu escrocul Necolaiciuc, cu ajutorul căruia vindea CFR-ului şuruburi la preţul de 3,6 milioane lei bucata. La fel, Steaua şi CFR-ul au pierdut şi au încurcat hârtii în prostie.

Craiova a avut noroc că nu s-a calificat, pentru că atât a pasat datoriile între firme încât nici fostul ospătar Mititelu nu mai ştie care e nota, care e data şi care e totalul. În România hârtiile astea au mers, deşi pe şeful Comisiei de Licenţiere îl cheamă Duru. Omul n-a avut timp să se uite pe dosare, aşa că a aplicat principiul „asta are, asta n-are, asta-i de la Baia Mare”. La hotărârea finală toţi au câştigat. Hârtiile nu le putem schimba, pentru că nu putem să-l schimbăm pe Mircea Sandu cu unul chiar dur care să-i facă pe băieţi să schimbe hârtiile. Şi, dacă nu ne putem schimba, soluţia e să schimbăm Europa. De aceea europarlamentarul Becali ar trebui să propună interzicerea cifrelor arabe pe continentul ăsta şi înlocuirea lor cu cifre locale, adică romane. Aşa ar ajunge 1 lângă 1 să facă 20 şi să ne iasă şi nouă bilanţurile contabile.

Gigi Becali a descoperit, după o analiză tehnico-tactică atentă, ce-i lipseşte Stelei. E la mintea cocoşului, fie el galinacee din Pipera. Stelei nu-i lipsesc vreo doi fundaşi, trei mijlocaşi, toţi atacanţii şi un antrenor. Stelei îi lipseşte un imn oficial, cu marca clubului pe el.

Cel mai bine se vede asta când te uiţi la clasament, în vârful căruia e cocoţată Unirea Urziceni. Echipa lui Dan Petrescu are un imn de fix 40 de secunde, cântat de artişti necunoscuţi, precum balada Mioriţa. Dacă asculţi cu atenţie, observi că imnul tip „Unirea Valahorum Urziceni / Te luptă şi învinge pentru noi” seamănă cu o reclamă la detergent, poţi zice uşor „Unirea Valahorum Urziceni / Fă spumă şi spală pentru noi”, dar nu contează.

E imn oficial, nene. Din acest motiv, Gigi Becali i-a comandat lui Horia Moculescu un imn adevărat, dar i-a pus o condiţie: să apară Dumnezeu în imn, dacă se poate la refren. Săracu’ compozitor şi-a făcut cruce, de parcă şi-ar fi văzut iar nevasta începând meciuri la OTV, dar are dreptate. Închipuiţi-vă un imn cântat de Corul Athos, Gaz pe Foc şi Scooter, la grămadă, exact cum joacă şi echipa. Deci o chitară electrică, o talangă duioasă, toba şi începem.

„Oo, forţa Steaua
Cine se roagă, armata Ultra e, hei
Oo, forţa Steaua
Cu noi este Dumnezeu
Înţelegeţi team-uri şi vă plecaţi
Căci cu noi este Dumnezeu
Galeria ce umbla în întuneric
A văzut brichetă mare
Căci cu noi e Dumnezeu”

Sau în caz de înfrângere sau de probleme în consiliile de disciplină ale Ligii lui Mitică:

„Tap, tap, tarap, tap, tap, Dumnezeul meu
Skibadi, Skibadi
Dragomirul Meu, De ce M-ai părăsit?”

În acest fel s-a rezolvat totul, de la tactică până la pregătirea fizică şi psihologică. O singură problemă mai rămâne de rezolvat: Dan Petrescu, turcu ăsta de antrenor, va fi musulman şi la anu’?

Meciul cu Braşovul s-a soldat cu câteva accidentări grave în rândul acţionarilor lui Dinamo. Aceştia au constatat brusc că au o problemă mare cu uşile, ferestrele şi geamurile aferente. De nervi, în loc să danseze precum Shakira, Cristi Borcea a tras un şut într-un geam şi s-a tăiat rău. Vasile Turcu a vrut să-l dea afară pe uşă, urgent, pe antrenorul Rednic. Apoi, pe Turcu era să-l lase inima când „Puriul“ a intrat înapoi pe fereastră, declarând senin că are contract până în 2010. Acum, dacă sunt buni oameni de afaceri, Borcea şi Turcu ar trebui să înceapă operaţiunea de minimizare a pierderilor şi chiar de exploatare a înfrângerii. De exemplu, vă daţi seama ce bine s-ar vinde acum nişte geamuri securizate tip „Shakira“, făcute să reziste, să reziste, să reziste… în timp ce Borcea le ia la şuturi în spoturi TV? La fel, pastilele calmante „Adio Champions League“ ar avea succes monstru, mai ales că în caz de complicaţii trebuie consultat doctorul, farmacistul sau clasamentul tratat de Tribunalul de Arbitraj Sportiv. O altă opţiune, mai logică, ar fi ca acţionarii lui Dinamo să lase geamurile în pace şi să „închidă ferestrele“ clubului cu contracte de management făcute pe termen lung, cu gled, chit, criterii de performanţă şi termene clare, precum o vopsea fosforescentă. Dar e greu. Asta ar însemna ca finanţatorii să stea în silenzio stampa jumătate de campionat sau tot campionatul şi doar la sfârşit să schimbe sau, după caz, să premieze tehnicianul. În situaţia asta, Gigi Becali, Iancu şi ăilalţi ca ei şi-ar pierde bucuria de a trăi, că ei mănâncă fotbal pe pâine condimentat cu aroganţe. Cum, să nu-i mai zică nimic Gigi lui Lăcătuş II, Turcu lui Borcea sau să scape Balint nepedepsit? Imposibil, pentru că toţi trăiesc după principiul „plătesc, critic, înjur, deci exist“. De aia avem finanţatori care se implică, se implică, se implică… până fac echipa praf, că totul are o limită, şi-n fotbal, şi-n rezistenţa materialelor.