Adrian Mutu a aflat că are viaţa în leasing. Nu maşina Ferrari, ci toate maşinile, plus casele, iahtul şi toate câştigurile din fotbal pe mulţi ani de acum încolo. Tribunalul de Arbitraj Sportiv a decis că Mutu trebuie să plătească echipei Chelsea fix 17.173.990 de euro.

Doar ultimele patru cifre din şirul ăsta zornăitor ar băga în sperieţi un om obişnuit. Mutu nu e un om obişnuit, dar nici măcar el nu poate dribla opt cifre la rând. Speranţa şi recursul recursului mor ultimele, dar până atunci ar trebui să se pregătească să trăiască pe credit. Nu prea e vorba de credit financiar, ci mai mult de credit moral.

Dar ce sprijin moral îi oferă oamenii de fotbal din România? Gigi Becali zice că nu-i dă un euro, dar îi oferă o şmecherie ieftină: în contractul său nu scria că n-are voie să consume cocaină. Nici în contractul cu Fiorentina nu scrie că n-are voie să le dea una în cap celor care îi dau astfel de sfaturi, dar, probabil, Mutu n-o va face.

Victor, vărul lui Gigi, spune că, dacă i-ar fi rămas impresar, Mutu n-o păţea. Cu alte cuvinte, îmi pare bine că ai luat ţeapă. Mircea Sandu, probabil, în calitate de preşedinte al Federaţiei, îl învaţă o mică evaziune fiscală – totul trecut pe numele soţiei, verilor, cui s-o găsi, bilanţul aranjat în acte şi o rată de 1.000 de euro pe lună, ca să plătească naibii datoria în 2000 de ani.

Alţii se vaită că Mutu, la banii ăştia, a cumpărat cea mai scumpă liniuţă de praf alb din istorie şi îi înjură pe englezi. Aşa o fi, dar ce vină are Chelsea că a putut să-l prindă de nas?

În acest scandal, nu discutăm dacă Mutu e vinovat sau nu, ci preţul pe care trebuie să-l plătească. Şi, fără să scoată un ban din buzunar, decarul Naţionalei a achitat deja prima rată: vede şi el câţi „prieteni“ din România nu dau un eurocent pe necazurile sale.

După meciul Unirea – CFR Cluj, Dan Petrescu a declarat că nu o să-l mai vedem mult prin ţară din cauza acestor arbitri. Cum ar veni, în curând am putea spune „Dan Petrescu has left the building“, „Bursucul” plecând, probabil, pe la anglo-saxoni, de unde vine şi vorba. Expresia originală i se datorează lui Elvis.

Ca să nu se calce în picioare admiratorii disperaţi să-l vadă, organizatorii concertelor regelui pop???? anunţau la un moment dat că Elvis a părăsit clădirea. După ce a câştigat campionatul cu Unirea, Dan Petrescu s-a ales cu mulţi admiratori care i-au apreciat munca de la Urziceni. Petrescu n-are organizatori de conferinţe de presă, aşa că s-a apucat singur să scape de admiratori prin declaraţii cântate. Să declari că luai Supercupa dacă erai arbitrat de arbitri străini, să zicem că merge în fotbalul nostru plin de vorbe belicoase. Să spui că adversarul a fost iertat de „două cartonaşe roşii cât casa“ şi că merita chiar trei-patru, e mult. Totuşi, e greu să stai pe banca tehnicienilor cu inimi sfărâmate care au pierdut un trofeu, aşa că, in extremis, spectatorii neutri pot înghiţi şi declaraţia asta. Dar să declari că vei câştiga iarăşi titlul dacă eşti fluierat numai de arbitri străini, e deja prea mult. Aici nu e vorba de faptul că îi consideri pe toţi arbitrii români corupţi.

 Poate o fi aşa, poate nu. E vorba că îi desconsideri total pe adversarii din campionat, care nu mai contează. Contează doar arbitrii. În condiţiile campionatului nostru, ale lotului Unirii, asta înseamnă un singur lucru: „Bursucul” se consideră un rege-antrenor, care face miracole repetate. Cum ar veni, Dan Petrescu a părăsit Clădirea Modestiei, în care a locuit atât de frumos campionatul trecut.

Dubla manşă Steaua – Ujpest s-a încheiat, meciul bannerului continuă. Declaraţii de condamnare, apeluri la civilizaţie, sesizări la UEFA, plângeri la Parchet. Mai nou, după ce că se încearcă folosirea lui ca armă într-o competiţie sportivă, bannerul a devenit şi armă politică. Marko Bela, atacant UDMR, cere măsuri în Justiţie. Dacă se oprea aici, era OK, înjurătura e de condamnat. Dar pressingul continuă, iar liderul UDMR, încercând să-i apere pe suporterii maghiari, declară că „nu e o ruşine să fii făcut ţigan, pentru mine nu are sens peiorativ“. Cum ar veni, dacă un rrom (scris politicaly corect, cu doi de r) e făcut ţigan, e rău. Dacă un român e făcut ţigan, nu e rău. De aici rezultă că dl Bela e sigur un minoritar în campanie electorală, dacă ia voturi, nu se supără, nici dacă-l faci ţţigan, cu doi de ţ. Ca să scăpăm pe viitor de astfel de declaraţii şi de astfel de pancarte cu înjurături, soluţia nu e Parchetul, ce va plimba dosarul ani de zile.

Soluţia e una ţigănească, minoritarii aceştia având o vorbă: „Te fac şi te plătesc!“. Bannerul e o operă literară, care trebuie plătită. Are o expoziţiune, descriind procesul naşterii unui maghiar, un punct culminant reprezentat de semnul de întrebare şi un deznodământ maroniu. Candoarea sentimentului din aceste strofe este redată de autori prin procedee stilistice de o desăvârşită simplitate. Şi, ca orice operă de artă înregistrată, bannerul va primi un timbru literar a cărui valoare va fi stabilită în funcţie de amenda dată de UEFA. Timbrele, lipite pe biletele de la viitorul meci al Stelei, vor dubla preţul de vânzare al acestora. Şi, când vor mai apărea câţiva artişti scriitori de înjurături în tribună, imediat vor apărea lângă ei şi zeci de critici literari care îi vor bate, pardon, combate viguros.

Steaua are o problemă interesantă, de tip imobiliar. Echipa latifundiarului Gigi Becali trebuie, în acelaşi timp, să găsească cel mai bun „11” şi să-şi amortizeze investiţiile. Aici apare contradicţia. Antrenorul îl preferă pe postul de portar pe Tătăruşanu, Becali se gândeşte că a dat 500.000 de euro pe columbian, că ar trebui şi el folosit puţin. Măcar o partidă din trei, că ăsta e raportul între preţurile de achiziţie ale celor doi. Acu’ doi ani, ăştia erau pentru Gigi bani de alune sau bani pentru două curse cu un avion privat. Dar, între timp, a venit criza imobiliară, a zburat charteru’ cu aţa, iar Becali s-a trezit la 4 dimineaţa ca să prindă o cursă de linie. Deci problema e serioasă, dar, din fericire, are soluţii. Fireşte, tot de tip imobiliar. Prima măsură este, fireşte, reducerea suprafeţei utile a locuinţelor, pardon, a contractelor. Aşa a ajuns săracu’ Bănel să se mute de la un apartament de 240.000 de euro pe an la o garsonieră de 120.000 euro. În plus, nici nu mai e titular. Becali, ca să nu-l supere pe Bergodi din prima, a spus că s-ar bucura dacă Nicoliţă ar prinde echipa. Cu Zapata e mai greu, dar aici s-a aplicat soluţia „cumperi una, iei două“. Tot Becali a declarat că, „dacă Zapata e nemulţumit, o să jucăm cu doi portari“. Cum ar veni, unul o să folosească mănuşa stângă, altul pe cea dreaptă. În ritmul ăsta, steliştii o să treacă în curând la reabilitarea termică a lui Stancu şi Surdu, ca să le crească preţul pe piaţă. Oricum, până la urmă lucrurile se rezolvă şi aşa: Bănel e anunţat posibil titular pentru meciul cu Ujpest, Gigi se va bucura, deci şi Bergodi se va bucura. Îmi pare rău, Tătăruşanu, nu ştiu dacă erai mai bun ca Zapata, dar o mână spală pe alta. Chiar dacă, deocamdată, au mănuşi.

Şefii Ligii sunt atât de flămânzi, încât au declarat că sunt gata să accepte ca sponsor şi un producător de filme porno. Dincolo de remarca logică a faptului că Dumitru Dragomir e deschis la nou, chiar dacă noul ăla e fără chiloţi, ideea prezintă avantaje nebănuite. De exemplu meciurile, care se vor transmite după miezul nopţii, vor avea fundalul sonor necenzurat al galeriilor. Scandările tradiţionale considerate până acum obscene, de tipul „M..e echipa X sau Y” vor fi „cârlige” de marketing pentru scurte filmuleţe ce-i vor răcori pe fanii dezamăgiţi. Tinere actriţe porno îmbrăcate în tricourile Stelei, Rapidului, Craiovei şi ale celorlalte echipe chiar vor executa acţiunea pe un canal cu plată special. Parcă şi vezi opţiunile pe ecran. Dacă vreţi un actor alb-albastru cucerind o tânără în roş-albastru, apăsaţi tasta 1. Dacă vreţi invers, apăsaţi tasta 2. Dacă vreţi variante combinate de genul „provincia face ceva la bucureşteni” sau „două echipe bucureştene se ocupă de timişoreni sau fac presing oral la olteni” există varianta sexului multiplu.

Amatori vor fi o grămadă, că toate forumurile sunt pline cu comentarii de tipul ăsta. În plus, şi microbiştii familişti au o scuză perfectă: „Ce faci, Mişule, acolo, te uiţi la filme cu fete de-alea decăzute?”, „Nu, mami, e marele derby, uite i-a vârât-o la vinclu!”. Până şi reclamele de 5 secunde vor fi mai interesante, pentru că nu ne va mai fulgera prin faţa ochilor regele berii din România. Fazele vor fi altfel: „Arbitrul Corpodean indică punctul de la 11 m, decizie discutabilă, dar atacantul gazdelor se apropie de punctul cu var… Pac! Reclama: „Sorin, regele sexului anal, se apropie de punctul G!”. Fireşte, vor trebui făcute şi mici concesii. Liga nu se va mai numi Liga Bergenbier sau Ursus, ci „Liga porno” sau, mai pe româneşte, „Liga Curvelor”. O singură întrebare mai rămâne: Mitică Dragomir va filma şi el un videoclip pentru noul sponsor?

Steaua şi-a prezentat noul echipament, iar tricourile sunt nepreţuite pentru suporteri. Cel puţin senzaţia asta o ai când intri, eventual on-line, în magazinul clubului. Steliştii privesc la etichetă, văd întâi roşu în faţa ochilor, apoi văd albastru, apoi se lămuresc. Aşa e, una bucată tricou oficial al Stelei face 349,99 RON, adică vreo 83 de euro. Scump, dom’le, scump! Aceeaşi ţoală de firmă, dar vopsită în culorile Realului, se vinde la Madrid cu 85 de euro. În afacerile de tipul ăsta, brandul e totul. Cristiano Ronaldo a costat peste 90 de milioane de euro tocmai pentru că sunt destui fani gata să dea banii ăştia ca să transpire într-un tricou exact la fel cu al portughezului. La aceiaşi bani, să ridice mâna cine vrea un tricou cu „Petre Marin” pe spate. La Nicoliţă s-ar mai găsi doritori, pentru că Bănel a fost un Kaka al nostru pe Santiago Bernabeu, a dat gol acolo, ceea ce Ronaldo n-a făcut încă. A fost autogol?! Astea sunt detalii. Oricum, dacă brandurile Real şi Steaua nu sunt egale, iar alte echipe de la noi îşi vând tricourile oficiale mult mai ieftin, diferenţa e un secret al lui Gigi. Poate tricourile Stelei or avea fire de aur pe interior, după modelul palatului finanţatorului, care are ziduri placate cu aur. Poate au cristale Swarovski la subţioară, să-i facă pe suporteri să stea mereu cu mâinile pe sus sau poate boxerii „e incluşi”. Poate, dar poate e mai bine pentru managerul cu ideea preţului umflat să stea mereu îmbrăcat în echipamentul pentru deplasare al Stelei, ăla de un verde fosforescent. E ieftin, îl calcă mai greu maşinile şi observă toţi, de departe, că are iniţiative strălucitoare.

Liga lui Mitică se pregăteşte de grevă şi ameninţă cu amânarea campionatului. Dragomir, mai indignat decât un profesor care nu primeşte prima de vacanţă, spune că fotbaliştii vor fi jupuiţi de Fisc. De ce? Finanţele nu fac deosebirea între convenţiile civile şi contracte. În realitate, impozitul de 16 sau 68% pe salariu nu e problema fotbaliştilor, ci a patronilor.

În Occident, contractele au trecută clar pe hârtie suma netă, ad labam, cum zic finanţatorii de cartier, impozitul căzând în sarcina cluburilor. La fel, în toată România, un privat, ca să-i poată da legal un salariu unui angajat, plăteşte aproape încă un salariu sub formă de impozit la stat. Dar, în fotbal, noi nu avem angajaţi, ci amatori care dau cu piciorul în minge din când în când şi primesc pentru asta câteva sute de mii de euro pe an. Culmea, din punctul de vedere al duratei activităţii, Mitică Dragomir are dreptate. Convenţiile alea civile, care sunt interzise acum, erau încheiate pentru activităţi ce nu depăşeau trei ore pe zi. Iar fotbaliatorii lui Mitică exact asta făceau, desfăşurau activitatea cu balonul după programul unui administrator de bloc pensionar. Majoritatea munceau 90 de minute, cu pauză de suc, după aia reveneau la meseria de bază - clubberi şi şpriţari profesionişti, cu normă întreagă.

Acum, dacă măsura rămâne în vigoare, vom avea o prăbuşire a pieţei fotbalistice similare cu prăbuşirea pieţei imobiliare. Apartamente de patru camere costă cât costau altădată apartamente vechi de două camere. La fel, panarame vechi pe două picioare nu vor mai avea salarii de patru stele. Totuşi, cluburile mai au o rezervă pentru salariile de fiţe - Taxa pe Valiza Adăugată.

Boşii Fiorentinei au stabilit o clauză de 13 milioane de euro pentru Mutu, bosul Ligii a stabilit şi el o clauză de reziliere pentru Boc. Mitică Dragomir a declarat că nu îl dă afară, chiar dacă se va dovedi că Alexandru Boc a fost turnător. Nici pe vicepreşedintele LFP, nici pe altcineva. Cum ar veni, colaborarea cu un fost ciripitor al Securităţii - nepreţuită. Pentru orice altceva există cardul. Aici nici nu e vorba dacă Boc a fost sau nu turnător. E vorba de principiile lui Dragomir. Ce ar trebui să fie un om pentru ca Mitică să-l dea afară de la Ligă? Gardian torţionar la Sighet? Criminal în serie care a mărturisit, dar nu poate fi condamnat pentru că a pierdut poliţia dovezile? Toate acestea nu contează în ochii lui Dragomir, care îi apreciază pe toţi cei care au un „caracter ales“. Logic, un iubitor de caractere alese e şi el un caracter ales. În paranteză fie spus, Dragomir Caracter de Aur s-a uitat la Lucescu, apoi a spus ferm că Iordănescu a fost turnat de „un mare antrenor român“. Adică a făcut o turnătorie, da’ n-a semnat-o, a dat-o anonimă. Acum, al doilea pas logic e să ne întrebăm ce clauză de reziliere şi-ar fixa Dumitru Dragomir ca să plece singur de la Ligă? 13 milioane de euro? Puţin probabil, pentru că are bani destui şi îi place să vorbească la TV. Coroana lui Ştefan cel Mare? Fleacuri, bibelourile sunt pentru muieri. Casa Poporului? Nu e bună de hotel, are întreţinerea scumpă. În cazul ăsta, funcţia bate imobiliara. Stop, am găsit soluţia: Mitică Dragomir, şef al Poliţiei şi Justiţiei. Că, pe urmă, ar trebui să-i zicem Poliţiei iar Miliţie, iar justiţia se va face numai la TV, asta-i altă problemă.