Deşi prin mai toată ţara ninge torenţial, Mitică Dragomir nu vrea să amâne nici mort returul campionatului. De ce?, se întreabă nedumeriţi suporterii. Unii zic că ar vrea să dezavantajeze nişte echipe mai tehnice, care joacă acasă, gen Steaua, că pe un stadion-patinoar se poate întâmpla orice. Alţii susţin că doreşte să-i arate lui Borcea din prima (etapă) cine-i şeful. În realitate, explicaţia e simplă, precum dosarul „Valiza“ al lui Gigi. Riscul crescut de accidentări, menţionat şi de Răzvan Lucescu, e un fleac. Pur şi simplu omul a observat succesul TV obţinut în România de Jocurile Olimpice de la Vancouver (900.000 de spectatori au urmărit ceremonia de deschidere) şi vrea să folosească acest lucru în favoarea Ligii I. Lumea nu prea mai vine la fotbal, nu se mai uită la fotbalul românesc, aşa că poate va fi mai interesată de o combinată de fotbal alpin. Meciurile vor fi nişte curse de schi fond, cu ghete pe post de schiuri, care vor avea incluse şi alte probe. Fundaşii vor face sanie viteză, mijlocaşii vor juca hochei, iar atacanţii ce vor forţa mereu lovituri de la 11m vor concura, practic, la patinaj artistic. În cazul neacordării penalty-ului, se trece la biatlon. Adică, după ce se aleargă bine arbitrul, cavalerul fluierului e luat la ţintă cu ce se poate, cu înjurături, bulgări sau palme. Oricum, vor fi greu de acordat cartonaşe roşii, pentru că toţi jucătorii vor purta un echipament alb-noroi. Toate acestea nu contează în faţa unor drepturi TV şi a dorinţei lui Dragomir. Închipuiţi-vă plăcerea lui Mitică, guvernatorul Româno-Canadei, când va rosti solemn: „Declar deschisă prima ediţie a Jocurilor Fotbalistice de Iarnă!“. Şi, în sfârşit, vom juca având deviza: „Important nu e să câştigi, important e să participi“.

Italienii fac un film despre Briliant, ceea ce e un lucru bun pentru toată lumea, inclusiv pentru atacantul Fiorentinei. Reporterii postului de televiziune Tele 7 au declarat că Mutu story va fi „cu bune şi cu rele“. Acest lucru era imposibil în România, ţara unde nu mai există de mult nuanţe. Dacă se apucau românii de treabă, filmul color ieşea ori alb, ori negru. Titlurile erau simplu de găsit.

Pe ecrane avem „Ultimul fum“, regia Sergiu Nicolaescu, scenariul Nicu Gheară, în rolul principal Sergiu Nicolaescu. Parcă şi vezi cu ochii minţii o scenă memorabilă jucată de Jean Constantin: „Nu trage pe nară, domn’ Semaca! Sunt io, Lăscărică, vă aduc marfă de calitate“. Seria era continuată, firesc, de producţiile „Un comisar antidoping acuză“, „Cu nările curate“, „Revanşa“. Se pot turna şi comedii, de genul „Nea Adi miliardar“. Sau, mai bine, „A. M. la munte şi la mare“ şi „A. M. în acţiune“, acesta din urmă bucurându-se de participarea extraordinară a starurilor Laura Andreşan şi Vanessa Perroncel, fata aia care a marcat şi la John Terry. Personajul principal va spune, la un moment dat, plin de căinţă: „Noi, dacă vedem pe jos, pe dulap, o doză, un joint, o pastilă, ne uităm în stânga, ne uităm în dreapta, pardon, sunăm la 22… 22… 22, adică 112!“. Invers, parcă-l vezi pe Mutu erou pozitiv care îşi face în final datoria în filmul „Porţile albastre ale oraşului lui Chelsea“, cum trăieşte liniştit în „Duios Mutu dribla“ sau se chinuie în „Fotbalist, adjectiv“. Oricum, finalul gustat de admiratorii fanatici nu poate fi decât unul: superproducţia „Mutu Viteazul“,  în care eroul, călare pe un fundaş advers, îşi flutură banderola de căpitan al naţionalei şi îl priveşte de sus pe paşa Răzvan Lucescu: „Aiasta-i pohta ce-am pohtit!…

Meciurile Steaua - Fenerbahce şi Galatasaray- Dinamo au urmat tiparul bătăliilor din Evul Mediu: turcii ne-au zvântat, apoi steliştii au arătat spre dinamovişti şi invers, exact aşa cum cei din Ţara Românească se consolau cu faptul că a fost lovită şi Moldova, iar moldovenii se bucurau că vecinii au fost pârjoliţi mai tare. În Evul Întunecat am obţinut câteva victorii împotriva copiilor lui Alah, pe care le-am pus la loc de cinste în cărţile de istorie, trecând mai la coadă nesfârşitele înfrângeri. La fel au făcut toţi vecinii noştri din Balcani, apăsaţi de Semilună secole întregi.
În Evul lui Mitică şi Sandu, unii dinamovişti spun că n-a fost aşa de rău, că echipa din Ştefan cel Mare (!) a jucat fotbal, iar nişte stelişti visează să combată şi să bată ziariştii cu argumentul că echipa e tânără, în formare. Pentru ei, pentru plăcerea celor care gândesc mereu pozitiv, reproducem din cronicile meciurilor scrise de Grigore După Ureche, începând cu începătura şi adaosul, mai apoi şi scăderea: „În a 34-a zi a facerii echipei vel logofătului Stoichiţă, ţara lui Gigi Vodă fu călcată de o armie de necredincioşi. Ienicerii iereau asemeni lupilor care cară în toate zilele de grumaj oile, iară Golanski, ca un stejar în toate părţile, priveghea şi ca un stejar se mişca. Szekely umbla ca fără sine şi Kapetanos mereu greşea, da’ nu se smerea. Turcii nu obosea, Kazim marca, da’ turcii degeaba cânta, că Steaua pe steliştii huligani îi învingea. În est timp, o armie dinamovistă plecata la Stambul după pradă. Fiindu duşmanii răi, ai noştri întâi îi obosea, lăsându-i a umbla la dânşii la apărare ca la sită. Fundaşii nici nu se mai aşeza în calea răutăţilor, la mijloc lucra oameni cu multă neştiinţă, Dolha la suprafaţă pom înflorit părea, în adâncuri groapă ierea. Şi spahiii marca, şi marca, şi iar marca, şi până la urmă adormea. În sfârşit, răzeşul Boştină la temelie îi lovea şi câţi se află dinamovişti în Ţara Românească în sfârşit se liniştea”.

Becali face scandal din orice, Becali vorbeşte urât, dar Becali e mereu pe TV pentru că face rating. Unde am mai văzut noi fenomenu’ ăsta? Corect, domnu’ de la peluză are dreptate. Din punct de vedere mediatic, Gigi Becali e o Elodie cu pantaloni, palat, oi şi echipă de fotbal. Elodia asta e cu atât mai valoroasă, cu cât e vie, dă din mâini şi vorbeşte.

Practic, Gigi a ucis-o pe Elodia. Totuşi, la Steaua distribuţia rolurilor e puţin diferită faţă de cea de la OTV. Mormântul Elodiei, niciodată găsit, e atmosfera propice performanţei, vestiarul liniştit unde nu e durere şi nici întristare. Cu poliţistul Cioacă, mereu acuzat şi niciodată dovedit, e uşor. Ăsta e antrenorul nr. 8, antrenorul nr. 9 e Bergodi, se pregăteşte Stoichiţă. Totuşi, chestia asta nu înseamnă neapărat ceva negativ, din fenomen se pot scoate bani, că tot se plânge finanţatorul că nu-i ajung fondurile pentru salariile jucătorilor.

Steaua ar putea să-şi înfiinţeze un post propriu de televiziune, o variantă mioritică a lui Chelsea TV, Manchester TV sau Real TV. Dar, cum domn’ Gigi, regele soare din Pipera, a declarat, scurt: „Steaua sunt eu“, postul se va numi Becali TV. Decât să tragă împrăştiat pe la atâtea televiziuni, Becali va vorbi pe un singur canal, organizat după modelul OTV-ului. Programul va începe la 8, cu un duplex de la rugăciunea şi antrenamentul de dimineaţă. Ora 10, antrenor shopping. Azi vă prezentăm modelul dotat cu telecomandă, ce elimină obositoarele resetări de la pauză. Ora 12. În slujba Crucii, a Pressingului de la mijlocul terenului şi a Neamului Românesc. Ora 13. Adevăratele ştiri despre etapă. Ora 15. Cafeneaua comploturilor şi arbitrilor. Ora 16. Valiza – emisiune economico-fotbalistică. Ora 17. Să jucaţi bine ca să trăiţi bine. Ora 18-24 G.B. în direct. Senzaţional. Uitaţi-vă, nici nu ştiţi ce pierde domn’ Gigi dacă nu vă mai uitaţi la el.

La tragerea la sorţi pentru turul II preliminar al Europa League s-a întâmplat o minune: Michel Platini, Dumnezeul fotbalului european, a înmulţit pâinile pentru Steaua. A băgat mâna în urnă, a scos o singură bilă cu „Ujpest“, dar doi adversari, unul pentru Steaua şi unul pentru finanţatorul Stelei. Pentru echipa de fotbal, vicecampioana Ungariei e un adversar aşa şi aşa.

Putea fi şi mai rău, să ajungem prin Sarajevo, dar putea fi şi mai bine, că am ratat Malta sau Andorra. Ujpest e ca salariul mediu pe economie pentru echipa din Ghencea: poţi trăi cu el dacă n-ai „rate“ de plătit prin apărare şi nu visezi la credite cu dobândă zero în atac. În schimb, pentru politicianul Becali, ungurii de la Ujpest sunt mai buni ca Barcelona, Chelsea sau Manchester la un loc, reprezintă o mină de aur.

Gigi e membru PRM, aşa că poate scanda oricând: „Afară, afară, afară cu ungurii din ţară!“. Fireşte, Europa Mare League e un fel de ţară fotbalistică, dar tot ţară e. Gândiţi-vă ce ar fi fost dacă Steaua ar fi picat cu Dacia Chişinău. Din punct de vedere fotbalistic era bine, făceam un pod de flori spre careul advers, dar din punct de vedere politic era nasol.

Cum să te bucuri în momentul când le dai gol fraţilor de peste Prut, că şi aşa le-a dat Voronin destule goluri în viaţă? Aşa, Ujpest e perfect, nu e pâine, e o friptură politică preparată cu Delikat, ce poate fi servită la orice masă luată împreună cu Vadim Tudor. Una peste alta, Gigi mai are doar o singură problemă politico-fotbalistică: Ce e, dom’le, Dayro Moreno ăsta, turc sau chiar ungur, de nu vrea să se revitalizeze odată?

Aşa cum vrăjitoarea Omida are multe fiice, dar numai una e adevărată, şi Mircea Sandu va da multe declaraţii la DNA, dar numai una va fi adevărată. Stenograma declaraţiei, obţinută prin interceptarea unui glob de cristal, e următoarea:

„Bună ziua, domnu’ procuror. De curiozitate vă întreb, cu ce echipă ţineţi? Să fim oameni! Cum? Vă place şahul şi vreţi să aflaţi regulamentul FRF?! Dom’le, sincer vă spun, avem un regulament pe teren şi un regulament de rezervă care intră în joc când titularul oboseşte. Ce zice rezerva? Păi, de exemplu, la întocmirea clasamentului adevărului contează cel mai mult golaverajul, pardon, plicoverajul. Goluri, scuze, plinuri marcate la arbitri, la comisii, că se marchează de jos în sus. Sigur, avem şi situaţii complexe. În caz  de egalitate, departajarea se face prin lovituri de la 11.000 de euro. În alte situaţii nu e nevoie, că e temporizare, adică se joacă «dă-mi-o mie, na-ţi-o ţie», se dau puncte mai puţine, să ajungă la toată lumea. Sigur, milităm pentru standarde clare în domeniu. Fiecare arbitru trebuie să aibă în cameră o pătură, blondă, brunetă, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Se face o încălzire pe bază de bioenergie, nu mai contează întinderile, că le asigură gazdele. Desigur, câteodată energia asta pentru gazde e suspendată pentru cumul de cartonaşe verzi primite de la oaspeţi. La fel, importantă e sportivitatea. La sfârşitul jocului am impus ca fotbaliştii să facă schimb de tricouri, iar finanţatorii fac schimb de maşini, că are şi Liga lui Mitică un program «Rabla». Dom’le, asta a zis Penescu?! Un pion, capturat, necapturat, nu prea contează. Ce, Corpodean? Un nebun. Stai dom’le uşor, că mai ai până dai şah la rege!”