Articole scrise de Matei UDREA

Spaniolul mort lângă Doneţk, suedezii „cazaţi“ în lagărul de concentrare plin de ţânţari, fără curent şi apă, haitele de ruşi agresivi bătând de-a valma oameni de ordine şi suporteri adverşi, polonezii care-şi exhibă rasismul la vederea jucătorilor de culoare, preţurile astronomice pentru „onoraţii oaspeţi“, stadioanele neterminate şi hotelurile neprimitoare – EURO 2012 înghesuie, în doar câteva zile de competiţie, mai mult disconfort decât toate celelalte ediţii la un loc.

„Ambele echipe şi-au dorit victoria, dar s-au preocupat şi să nu piardă”. Astea au fost primele gânduri care l-au bântuit pe Victor Piţurcă, selecţionerul României, mărgăritare împărtăşite generos şi celorlalţi după 0-0 cu Austria.

Pe la 1880, pe când în România se practica votul cenzitar, adică dreptul să-şi dea cu părerea asupra destinului ţării îl aveau doar cei cu o bună stare materială, în preajma Galaţiului exista o circumscripţie unde doar un cetăţean întrunea condiţiile legale. În consecinţă, timp de mai mulţi ani, respectivul a fost, în acelaşi timp, alegător, comisie de supraveghere a votului şi candidat. Evident, omul se vota pe sine însuşi şi, să vezi minune, câştiga de fiecare dată fără scandal, fără contestaţii, fără polemici inutile. Şi fără cheltuieli.

Spre liniştea blatiştilor, pariorilor şi impostorilor care colcăie în fotbalul românesc, Liga I are 18 echipe şi în sezonul următor. Perfect. Din liga secundă tocmai au promovat Bistriţa, Iaşi, Severin şi comuna Ovidiu, de lângă Constanţa. Cu excepţia primeia, celelalte trei sărbătoresc oarecum inconştient, fără să înţeleagă ce urmează.

O senzaţie nelămurită, greu de definit, de lucruri nespuse, de piese lipsă într-un puzzle despre care ţi se repetă că ar fi complet, împrejmuieşte înfrângerea lui Bute.

Probabil că Gloria Bistriţa - ediţia 1994, cea mai slabă câştigătoare a Cupei României din istoria modernă a fotbalulu

Tocmai intervenţia lui Borcea validează suspiciunile. E suficient ca omul din cauza căruia suporterii “roş-albilor” nu mai vin la stadion să deschidă gura pentru ca să apară şi semnele de întrebare. Exact circul penibil de dinaintea jocului a trezit bănuieli. Specia “oamenilor de fotbal” inventează rar tehnici de diversiune, iar Borcea n-are profilul inovatorului. Merge pe drumul bătătorit, iar asta înseamnă că înaintea evenimentelor deosebite trebuie inventate subiecte care să abată atenţia. Se cheamă schimbarea agendei publice, în cazul de faţă subiectul de discuţie al microbiştilor, mai ales că în lumea fotbalului se vorbea de vreo lună că Steaua va câştiga cu Dinamo. Iar intervenţiile aceluiaşi Borcea de joi, de după faptă, reprezintă o confirmare pentru cei avizaţi… Ceea ce văzuseră 50.000 de spectatori şi milioane de telespectatori a omis finul naşului. Borcea nu observase că Bonetti şi-a aşezat mai bine echipa şi nici că golurile steliştilor l-au avut, toate, coautor pe Dragoş Grigore, cunoscut în club ca fiind protejatul lui Borcea. Acesta reclama că italianul a greşit formaţia de start... De ce? Pentru că finul se baza şi pe Moţi, iar fundaşul fusese lăsat pe bancă de antrenor? Pentru că Bonetti l-a ţinut cu sufletul la gură până în ziua partidei, ascunzând formula de start? În cazul ăsta, probabil că Bonetti l-a supărat nu numai pe Borcea, ci şi pe naşul său...

…oare ce şi-o fi spus Marius Niculae aseară, atunci când, scăpat de două ori singur perpendicular spre poarta lui Tătăruşanu, n-a reuşit nici măcar să ajungă în careu? Ultimul mohican al eternului derby din perioada în care Steaua şi Dinamo se băteau la titlu, iar România bătea Anglia la Europene pare acum prea uzat pentru a mai continua lupta dură cu vechile sale cunoştinţe, tricourile roş-albastre. Aseară, pentru prima oară în carieră, “Săgeată” va fi simţit, probabil, că fără el echipa ar fi scos un rezultat mai bun... ...oare ce şi-o fi spus Dragoş Grigore atunci când a inventat penalty-ul care a readus Steaua în joc? Dinamo controlase meciul până spre finalul primei reprize, îşi stăpânise gazda tactic şi tehnic. Când ai însă în echipă un fundaş central care refuză să facă şi altceva decât gafe într-un astfel de meci, intri la idei chiar dacă nu eşti suspiciosul italian Bonetti... ...oare ce şi-o fi spus Mihai Stoichiţă când strângea mâinile fericite întinse către el din înaltul tribunei, după golurile lui Iliev? Hulitul “Slughiţă”, amatorul, senilul, nepriceputul, nemernicul, a bătut Dinamo din faze fixe, apanajul echipelor care exersează cu temă la antrenamente. A intrat în istorie drept primul antrenor care câştigă eternul derby pe noua Arenă Naţională şi, în acelaşi timp, cel dintâi învingător al unui meci între granzii Capitalei pe acest stadion... ...oare ce-a gândit bulgarul Iliev, fundaşul dus cu zăhărelul de individul care împrumută Steaua? Eroul care a adus v

De ce, măi, bascii lui Dumnezeu? De ce a trebuit să renunţaţi exact în marea finală la jocul care v-a adus aici? La tiki-taka de Bilbao fără Messi, dar tocmai de aceea mai frumoasă?

Finala ediţiei 2012 a Ligii Europa are loc mâine seară,