Cum a salvat Massone fotbalul românesc, sub înaltul patronaj şi atenta supraveghere a domnului Burleanu. Povestiri din locul unde băştinaşii îl iau de şef pe orice individ îmbrăcat la costum

22 oct 2016 11492 afişări Comentează şi tu Blog


Răzvan Burleanu, un costum care dă bine la public. FOTO: Mediafax

Hai să ne închipuim că eu sau tu am pleca, aşa cum suntem acum, izmană pe călător, în Italia, am bate la uşa unei echipe, să zicem Cesena, şi am spune: „Bună ziua, iată-ne, am venit!“. Ăia, emoţionaţi, să leşine în prag şi, după ce le dăm cu puţin oţet pe la nas, să îngaime: „Oh, Doamne, cât v-am aşteptat, Mântuitorilor! Asta e casa noastră. Sau a fost, că de azi înainte e a voastră, v-o dăm, că meritaţi! Nu, nu vă recomandaţi, nu e nevoie! Nu ştim cine sunteţi, dar n-are importanţă, dacă veniţi din România şi mai aveţi şi pantaloni pe voi, e clar că sunteţi oameni serioşi“.

Noi nu am lăsa, bine-nţeles, să se vadă că suntem surprinşi cât de uşor a fost şi, sperând că ghiorăiturile maţelor nu vor fi auzite şi de băştinaşi, ne-am păstra morga de „investitori cu ştaif“. Am semna cu încetul actele, după ce ne-am face că le citim cu atenţie şi am pune câteva condiţii decente: sigur, acceptăm să luăm clubul, dar nu oricum, mai daţi şi voi ceva, că doar n-o să-l luăm pe gratis. Italienii, disperaţi să nu ne piardă, ne-ar face hatârul: bine că am coborât din tren la ei, că puteam, foarte bine, să oprim la gara următoare, şi atunci, mamma mia, le-ar fi pus Dumnezeu mâna-n cap vecinilor. Aşa că târgul li s-ar părea decent: românii ne iau clubul, iar în schimb, noi le dăm baza de pregătire.

Evident, în foarte scurt timp se va vedea cine suntem, fără o leţcaie în buzunar, şmecheraşi şi habarnişti, dar italienii vor avea răbdare: în fond, doar suntem români, ştim noi ce e de făcut, nu? Şi noi, da, vom şti: prăduim tot, îi facem pe localnici, o vreme, din vorbe, că oricum actele s-au semnat şi nu mai pot schimba nimic. Clubul intră întâi în insolvenţă şi pe urmă în faliment. Noi nu vom da nimic, că nici n-avem ce, şi nu se ştie cum, dar echipa, cu jucători şi antrenori neplătiţi, se va prezenta, totuşi, la meciuri şi va pierde la scoruri astronomice. Gurile rele vor începe să ne acuze de blaturi la pariuri, vor fi ziarişti răutăcioşi care vor afirma chiar că d-aia am venit în Italia, să aranjăm meciuri, dar cei de la federaţia locală, băieţi valabili, de-ai noştri, nu vor pleca urechea la toate prostiile astea. Cum ar putea veni nişte români tocmai la ei, să facă porcării? Preşedintele federaţiei, pe care italienii l-au votat şef cam pe aceleaşi criterii pentru care ne-au dat şi nouă clubul, e un băiat tânăr, bine îmbrăcat, prezentabil. E un flăcău cu care te poţi înţelege, vorbeşte limba asta a noastră, internaţională, a oamenilor care ştiu să se descurce.

Numai că nu va fi să fie: clubul, pe care noi l-am luat pe când încă nu retrogradase din Serie A, pică în B şi, într-un an, se desfiinţează. Asta e, bine că n-am dat bani pe el, morţii cu morţii, viii cu viii. Îi lăsăm pe ţăranii ăia care crezuseră că am venit noi, de la Bucureşti, până la curul pământului, la ei, la poalele Apeninilor, ca să-i scoatem din foame, şi căutăm alţi proşti.

Şi are balta peşte. În câteva săptămâni găsim clienţi. Uite, cică sunt unii din Serie B care în sezonul trecut abia au scăpat de retrogradare, Salernitana parcă le spune, iar patronul s-a săturat, vrea să vândă. Aşa că, deja antrenaţi în rolul ăsta, descindem după acelaşi scenariu la noua destinaţie. Promitem nişte chestii, batem palma, luăm echipa şi facem ce-am făcut de unde am venit. Nu mai merge aşa bine ca anul trecut, că italienii ăştia s-au mai trezit, unii dintre ei. S-au îmburghezit, micuţii, nu mai vor să joace pe gratis şi nici să ţină clubul nostru pe spinarea lor, cu muncă voluntară. Azi tocmai am avut etapa a 13-a. N-am reuşit să strângem de-o echipă, am ajuns la meci cu două maşini în care au încăput 10 jucători. Am luat-o rău pe cârcă. Dar, na, se mai întâmplă, treaba merge. Să vedem de unde scot sărăntocii ăştia de la clubul nostru bani să organizeze meciul etapa viitoare, că noi le-am zis deja că nu le dăm un cent. Să se descurce! Să ştie şi ei, italienii, ce greu se câştigă banu’. E grea economia asta de piaţă, dar, până la urmă, de-aia am bătut noi drumul până aici, în Italia, să îi învăţăm din prea-plinul cunoştinţelor noastre.

Cum, ce zici? Că nu e posibil aşa ceva? Că, dacă ne-am duce, eu sau tu, şi am ciocăni la uşa vreunui club din Italia, ne-ar da ăia în şuturi afară? Că ne-am face de râs şi poate ne-ar da pe mâna poliţiei? Că acolo nu-ţi dă nimeni un club doar pentru că ai sacou fără mătreaţă pe umeri? Că, dacă, prin absurd, am reuşi vreo haiducie din asta, federaţia ne-ar ejecta din campionat în secunda 1? Că nici în Serie A, nici în Serie B şi poate nici în ultima divizie, aia unde joacă ospătarii şi bucătarii – pardon, „master chefii“! – după ce ies din tură de la restaurant, nu se acceptă bătaia de joc?

Ei, aş! De ce credeţi că în Italia ar putea fi altfel decât în România? Nu am am ales la întâmplare Cesena şi Salernitana. Prima a retrogradat cu brio din Serie A acum două sezoane, ca şi Ceahlăul la noi. A doua s-a salvat la mustaţă astă-primăvară, în Serie B, cam cum a făcut şi Şoimii Pâncota în Liga 2. Un costum de împrumut şi nişte pantofi care să nu fie rupţi în talpă vom găsi noi, înainte să le batem la uşă. Dacă domnul Massone a convins la Piatra Neamţ şi Pâncota, de ce n-am convinge şi noi la Cesena şi Salernitana? Ce, nu suntem şi noi cetăţeni europeni? N-avem drepturi?

P.S. Gluma e glumă, dar ce se întâmplă în fotbalul românesc a depăşit deja de foarte mult timp faza amuzamentului. Un haos de nedescris, un fel de „no man’s land“ bântuit de o faună pestriţă şi periculoasă răvăşeşte ruinele unui sport care nu mai înseamnă nimic. Vine seara, trageţi obloanele, încuiaţi uşile, baricadaţi-vă, că ies băieţii la furat! Cine câştigă campionatul şi cine retrogradează decid bandele înarmate cu fluiere şi fanioane trimise de Deaconu, că doar n-o să lăsăm echipele de capul lor; se joacă la pariuri cu frenezie, de la şefi de cluburi până la grupele de juniori: la gol marcat, la cornere, la pauză/final, la cartonaşe galbene şi roşii. Pe foamea asta, e bun orice; fotbaliştii sunt neplătiţi cu lunile şi chiar cu anii; cluburile dau ţepe de milioane şi scapă nepedepsite; „investitorii“ fac ravagii; impresarii controlează armate întregi de jucători, antrenori, masori şi conducători de cluburi; se fură cu cârca, cu cardul, cu comisionul, cu evaziunea, cu ce vreţi voi. Se râde de boii care, în naivitatea lor, au luat-o de la zero, din Liga 5, cu echipele pe care şmecherii le-au falimentat, sub ochii umezi ai federaţiei şi ligii.

Contrar oricărei logici şi oricărei urme de bun-simţ, federaţia lui Burleanu menţine în Liga 2 o echipă precum Şoimii Pâncota. Azi, sâmbătă, 22 octombrie 2016, nu s-a strâns nici de 11 jucători, aşa că pe teren, la Foresta Suceava, au intrat doar 10. S-a terminat 14-0, iar Pâncota a ajuns, după 13 etape, la golaveraj 1-90. 1-90, oameni buni, după 13 etape în Liga 2! Vă daţi seama despre ce vorbim? Cică în doi ani se introduc criterii de licenţiere şi aici! Să mori de râs, nu alta.
Vina nu e a lui Massone, asta e clar. Omul a încercat, a văzut că se poate. La urma urmei, de ce nu? S-a bătut cu Moraru vreo câţiva ani pentru onoarea de a falimenta Rapidul. Nu i-a ieşit, s-a mulţumit cu Ceahlăul şi Pâncota. Ăia de la FC Caransebeş îşi dăduseră echipa pe mâna lui Pisano pe motiv că „italienii păreau oameni serioşi, erau bine îmbrăcaţi“. Anul trecut, cât pe ce ca şi FC Braşov să intre pe mâna unor "investitori", noroc că ăia n-avuseseră bani de haine. "Arătau de parcă lucrau pe şantier", povestea unul din românii care participaseră la "negocieri".

Până la urmă, toată povestea pare înghesuită în jurnalul mareşalului Moltke, după trecerea prin ţinuturile româneşti, acum mai bine de 200 de ani: "Localnicii consideră îndreptăţit să le dea ordine orice străin îmbrăcat bine".

Şi, ca să vorbim pe limba costumului domnului Burleanu, staţi aşa, că nu s-a terminat: „Still counting“!

 

http://www.prosport.ro/matei-udrea/cum-a-salvat-massone-fotbalul-romanesc-sub-inaltul-patronaj-si-atenta-supraveghere-a-domnului-burleanu-povestiri-din-locul-unde-bastinasii-il-iau-de-sef-pe-orice-individ-imbracat-la-costum-15845283
15845283
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard