De ce e falsă teoria "jucătorii sunt proşti, nici Mourinho nu califica România". Şi substratul acestei strategii viclene şi laşe

6 sep 2017 1566 afişări Comentează şi tu Blog

„Muncim pe brânci pentru binele fotbalului“, povestea astă-primăvară, de la prezidiul Adunării Generale a FRF, preşedintele Răzvan Burleanu. Un tânăr bine, îmbrăcat într-un impecabil costum bleu-petrol, uşor mai închis la nuanţă faţă de oamenii săi din cercul închis al puterii de la Casa Fotbalului: vreo 20 de inşi în sacouri şi pantaloni cu dungă, bleu-deschis – ulterior, am descoperit că erau copiate la milimetru după costumele băieţilor de la Ministerul de Externe.

Acestei confesiuni despre sudoarea care curge prin birourile de la Casa Fotbalului i-a urmat citirea unui lung text, scris parcă pentru un ziar de casă, cu comparaţii ridicole şi asemănări forţate între actualul selecţioner al României şi alţi antrenori de naţionale. Statistici feliate în aşa fel încât să arate bine, date trunchiate ca să dea bine pe hârtie.
Cineva îi băgase sub nas lui Burleanu prostia asta, iar lui, străin de fenomen, i s-a părut o găselniţă bună. S-a bălăcit în băltoaca de ridicol minute în şir, umflându-şi fericit vocea, într-o linişte deplină. Audienţa găina: în sală era cald, bine, cateringul fusese îndestulător, berea rece. Era tot ce conta la acel moment.

"Naţionala de rahat" avea, acum doi ani, şapte meciuri la rând fără gol primit

Această (ne)calificare ruşinoasă a naţionalei, eliminată matematic din cursa pentru Mondialele din Rusia - în premieră, cu două etape înainte de finalul preliminariilor -, trebuie să fie despre Burleanu şi nu despre Daum. Despre şefii FRF şi nu despre fotbalişti. Despre competenţele „guvernanţei corporatiste“ din fotbal încercate de nişte civili şi nu despre abilităţile de jucători ale tricolorilor.

Prost e ăla care dă, nu ăla care cere. Daum a cerut, cineva i-a dat. Dar dacă acel "cineva" nu a fost prost?

Interesant este că preşedintele Burleanu reuşeşte cumva, nu se ştie cum, să se extragă de fiecare dată din miezul problemei atunci când apar (din ce în ce mai des) veştile proaste.

Peştişorii roşii aruncaţi in apă de oamenii preşedintelui FRF tind să ducă iar pe piste greşite discuţia după un eşec catastrofal al naţionalei.
Lucrurile trebuie readuse pe fagaşul lor: e normal să discutăm despre ce se întâmplă acum, nu despre ce a fost acum 4 ani. Despre ce a fost atunci, am discutat la vremea respectivă. Ba, încă, am făcut-o cu vârf şi îndesat. Dar, azi, subiectul este cum gestionează Burleanu şi oamenii săi fotbalul. Inclusiv naţionala.
Ştiţi ce golaveraj aveam acum doi ani, pe vremea asta, cu "zaharisitul" Iordănescu senior pe bancă? 7-1. Un gol primise naţionala în primele opt meciuri de calificare, interval în care jucase cu Grecia, Irlanda de Nord, Ungaria (fiecare, de câte două ori), Finlanda şi Insulele Feroe. Şi aveam 16 puncte. 16!
Chestia asta cu "greaua moştenire", repetată obsesiv de securiştii şi activiştii de partid care au jecmănit România în ultimii 28 de ani, nu mai ţine.
Se invocă azi calitatea foarte slabă a jucătorilor. Vezi-Doamne, nici Mourinho n-ar avea ce face cu ăştia. Şi atunci, normal, de ce am acuza actuala conducere a naţionalei? Daum ştie meserie, dar n-are cu cine. Şi nu ne-ar durea atât de Daum, dar e clar că, prin ricoşeu, nici guvernanţa corporatistă a FRF, însuşi domnul preşedinte Burleanu, n-au ce să facă. De unde alţii, dacă noi cu proştii ăştia defilăm?
Dar aceiaşi jucători "foarte slabi" arătaţi cu degetul de oamenii FRF pentru că azi sunt pe locul 4, la 10 (zece!) puncte de locul 1, cu două victorii în opt meciuri (ambele cu Armenia şi ambele datorate faptului că adversarul a rămas în inferioritate numerică), se calificau, acum doi ani, la Euro 2016. Terminau preliminariile cu 20 de puncte.

Tot jucătorii ăştia au avut 7 meciuri fără gol primit în precedentele preliminarii. Tot ei au pierdut la mustaţă meciul cu Franţa, de la Euro, după un fault la portar al francezilor la golul decisiv. Tot ei au bătut în Grecia şi Turcia.

Acum patru ani, exact aceeaşi generaţie ne califica, de pe locul 2, la barajul pentru Mondiale dintr-o grupă cu Olanda, Turcia, Ungaria, Estonia şi Andorra. Vi se par cumva Polonia, Danemarca, Muntenegru, Armenia şi Kazahstan mai bune?
I-am înjurat în 2013 pentru că au pierdut calificarea la Mondiale în faţa Greciei. Ruşine, ruşine ruşine. În grupă făcusem 19 puncte, ne bătuse Olanda de ne sunase apa-n cap, 4-0 şi 4-1. Olanda, care câteva luni mai târziu, la turneul final, bătea campioana mondială Spania cu 5-1, Chile cu 2-0 şi Brazilia cu 3-0.

2. "Muncim mai mult şi mai bine", se lăuda astă-primăvară Burleanu, de la prezidiul Adunării Generale unde a propus (şi obţinut cu numai 10 voturi contra din 200 de participanţi) modificarea regulamentelor, astfel încât Lupescu, Chivu şi Marica, de exemplu, să nu poată candida împotriva sa la anul. 

Cât de mult se munceşte? Cât de bine? Pe un om îl definesc rezultatele.
3. "Am preluat federaţia într-un moment în care mergea spre faliment. Am redresat situaţia, iar azi avem depozite în bancă de 4 milioane de euro", povestea acelaşi Burleanu auditoriului în transă. Uitînd să spună că, în momentul sosirii, găsise în bancă depozite de 6 milioane de euro. "Redresarea" situaţiei a însemnat că, în 3 ani de "guvernare corporativă", Burleanu şi oamenii săi au mâncat cu 2 milioane de euro mai mult decât au produs.
4. Avocaţii diavolilor bleu mai invocă faptul că Burleanu a preluat o situaţie dezastruoasă şi că n-a avut timp să crească valorile necesare pentru ca echipele naţionale să obţină performanţe.
Totuşi, trebuie spus că naţionalele de juniori, pe măsură ce a trecut timpul sub comanda lui Burleanu, au realizat premiere fantastice: înfrângeri cu Liechtenstein, 0-8 cu Germania la tineret şi 1-10 cu aceeaşi Germania la sub 16 ani.
Arta unui manager - sau a unui antrenor, dacă vreţi - e să urce valoarea colectivului pe care-l gestionează. Naţionala României este - după cum realist o evalua chiar Florin Andone - de nota 6. Daum trebuia s-o facă să joace măcar de 7. Că de nota 4 poate s-o facă oricine să joace...

Ce-ar mai fi de spus? Daum şi stafful său costă fotbalul românesc aproape 2.000.000 pe an. În sumă sunt incluşi şi cei 4.000 de euro net, lunar, plătiţi fiului lui Daum, angajat pe post de analist video.

Totuşi, ne puteam face de râs şi cu numai 200.000 de euro…

Nişte cifre. Reale

Spre aducere aminte:
România în preliminariile CM 2014: 1-4, 0-4 cu Olanda, 3-0 şi 2-2 cu Ungaria, 1-0 şi 0-2 cu Turcia, 2-0 şi 2-0 cu Estonia, 4-0 şi 4-0 cu Andorra.

România în preliminariile Euro 2016: 2-0 şi 0-0 cu Irlanda de Nord, 1-1 şi 0-0 cu Ungaria, 1-1 şi 2-0 cu Finlanda, 1-0 şi 3-0 cu Insulele Feroe, 0-0 şi 1-0 cu Grecia.

România în preliminariile CM 2018: 0-3 şi 1-3 cu Polonia, 1-1 şi 0-1 cu Muntenegru, 0-0 cu Danemarca, 1-0 şi 5-0 cu Armenia, 0-0 cu Kazahstan. Mai sunt de jucat partidele România - Kazahstan şi Danemarca - România.

De-a lungul acestor ultimi patru ani, nucleul de jucători de la naţională a rămas aproximativ acelaşi. Faţă de campania pentru Cupa Mondială din 2014, dintre jucătorii notabili s-au retras Raţ, Marica şi Goian. Faţă de preliminariile pentru Euro 2016, în plus s-a mai retras şi Sânmărtean.

Au apărut, în schimb, pe parcursul acestor ani, Florin Andone, Alibec, Budescu, Nicolae Stanciu, Benzar, Cristian Ganea, Toşca, Răzvan Marin.

http://www.prosport.ro/matei-udrea/de-ce-e-falsa-teoria-jucatorii-sunt-prosti-nici-mourinho-nu-califica-romania-si-substratul-acestei-strategii-viclene-si-lase-16718935
16718935
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard