Euro 2016, competiţia care "trebuie" să se ţină în plin război. Cine îşi asumă riscul carnagiului la vară şi de ce

22 mar 2016 6669 afişări Comentează şi tu Blog

Cel puţin trei bombe au fost detonate marţi dimineaţă la Bruxelles, în aeroport şi la metroul din capitala Uniunii Europene, bilanţul momentan fiind de 34 de oameni morţi şi alte sute răniţi. Teroriştii musulmani care (s-)au aruncat în aer au făcut-o în timp ce autorităţile din Belgia şi din Vestul Europei, în general, se aflau în stare de maximă alertă. De săptămâna trecută, atât guvernul Belgiei, cât şi cel al Franţei au anunţat în fiecare zi că „se pregătesc acţiuni teroriste“, iar Bruxelles funcţiona sub cod roşu de securitate.

Cu toate acestea, valul de atentate care a provocat un carnagiu la doi paşi de principalele instituţii ale Uniunii Europene s-a desfăşurat nestingherit. Există surse care afirmă că autorităţile au avut informaţii despre iminenţa atentatelor, dar nu au ştiut cum să le interpreteze şi nici să le prevină eficient. Scenariul este, în linii mari, asemănător cu ce s-a întâmplat astă-toamnă, în Franţa. Desfăşurarea întâmplărilor arată că atentatele au fost plănuite din timp, au implicat un număr mare de terorişti, o organizare eficientă şi atentă. Anul trecut, specialiştii antitero din Israel explicau că, pe lângă sinucigaşii care s-au detonat la „Stade de France“ şi au mitraliat lumea la sala de concerte „Bataclan“ din Paris au existat cel puţin alte câteva zeci de complici, într-o structură complexă desfăşurată pe paliere: coordonatorii acţiunii, cei care au asigurat armamentul, care i-au dus pe asasini, alţii care au asigurat comunicarea şi coordonarea, o altă reţea care, răspândită în oraş, a monitorizat mişcările forţelor de ordine.
Ce s-a întâmplat la Bruxelles marţi, când – de data asta – toată lumea ştia că se pregăteşte ceva cumplit, ridică din nou problema evenimentului care ar urma să înceapă în Franţa peste doar trei luni: Campionatul European ediţia 2016.

Sute de mii de oameni din toată lumea vor veni la competiţia unde, în premieră, participă 24 de ţări. Vorbim de 9 oraşe răspândite de-a lungul şi de-a latul Franţei, de la Nord (Lille şi Lens) la Sud (Marsilia) şi de la Vest (Bordeaux) la Est (Lyon). Va fi o mişcare browniană de proporţii uriaşe, experienţa precedentelor competiţii similare ne avertizează că aşa va fi. Zeci de mii de persoane intrate în ţară în doar câteva ore, mişcându-se necontrolat în fiecare zi, în direcţii opuse, cu avionul, trenul, maşinile, autobuzele, pe jos, cu bicicleta. Franţa va fi plină de oameni cu rucsaci în spinare, cu bagaje de mână, cu genţi, cu huse acoperind trepiede sau altceva. Vor lua cu asalt metroul, străzile, hotelurile, aeroporturile.

Totul, într-o Europă unde milioane de oameni despre care nu se ştie nimic, refugiaţi sau nu, au intrat în ultimii ani. Autorităţile germane au anunţat deja acum o lună că au pierdut urma a peste 130.000 dintre migranţii veniţi începând din 2015, iar despre alţi circa 400.000 nu ştiu absolut nimic – cum îi cheamă, ce vârstă au, de unde vin, cu ce s-au ocupat înainte să intre în Europa. De-acum, e clar că printre milioanele care au luat cu asalt continentul se numără şi terorişti disimulaţi în mulţimea refugiaţilor. Forţate de realitate, guvernele au recunoscut situaţia.

La fel de clar este că actuala organizare a Occidentului este ineficientă în lupta cu acest nou tip de inamic, terorismul. Începând din ianuarie 2015, o dată la câteva luni, cu regularitate, malul de morţi creşte.

Ce se va întâmpla la Euro? Cum va fi asigurată siguranţa a sute de mii de oameni în condiţii excepţional de grele, când Occidentul nu reuşeşte acest lucru acum, într-o situaţie normală?

Ni se repetă, după fiecare catastrofă, după fiecare salvă de bombe detonate pe stadioane, la metrou, în aeroporturi şi pe străzi, să stăm liniştiţi la locurile noastre. Că viaţa trebuie să meargă înainte, că nu trebuie să ne predăm în faţa terorismului. Cei care ne îndeamnă să ne purtăm ca şi cum nimic nu s-ar întâmplat o fac de la loc sigur. Premierul Belgiei şi-a ţinut discursul în care asigura că se luptă ferm cu terorismul dintr-un buncăr aflat la o adresă necunoscută, unde fusese dus în regim de urgenţă la primul semn că Bruxelles e sub atac. Ni se spune că Euro 2016 trebuie să se ţină cu orice preţ, că astfel le dăm semnalul teroriştilor că nu cedăm, că nu acceptăm să fim îngenuncheaţi. Dar aceste decizii, aceste chemări, sunt făcute de oameni care nu riscă nimic. Care nu intră pe stadion laolaltă cu mulţimea, care nu merg cu metroul şi nu zboară cu curse de linie.

Dar paradigma e greşită. Oamenii sunt chemaţi să-şi reia traiul normal înainte ca pericolele să fi fost îndepărtate. Ba, din contră, ameninţarea creşte pe zi ce trece, iar cei care trebuie să o înlăture sunt, în mod clar, incapabili să reacţioneze eficient. "Franţa e în război", spune Francois Hollande. "Europa e în război", supralicitează premierul belgian. Deci, război. În acest context excepţional, europenii sunt chemaţi laolaltă, într-un eveniment care va oferi o ţintă irezistibilă şi facilă inamicului.

Ce nu ni se spune este că Euro 2016 are o dimensiune economică. Nu ni se spune că amânarea sau anularea competiţiei ar costa miliarde. Că ar însemna pierderi uriaşe pentru UEFA şi firmele partenere, pentru televiziuni, pentru industria hotelieră, pentru comercianţi, pentru statul francez.

Şi nu ni se spune nici cine va răspunde când bombele vor exploda în iunie în trenuri, în metroul parizian sau pe stadioane. Din perspectiva celor care ne spun că „trebuie“ să mergem înainte, iar Euro să aibă loc, pare să merite riscul. Între potenţialele sute de morţi anonimi şi miliardele de euro care le vor intra în conturi, alegerea e clară.

Ce urmează? Dumnezeu cu mila. Nu ne rămâne decât să sperăm că teroriştii islamişti iubesc şi ei fotbalul.

 

 

http://www.prosport.ro/matei-udrea/euro-2016-competitia-care-trebuie-sa-se-tina-in-plin-razboi-cine-isi-asuma-riscul-carnagiului-la-vara-si-de-ce-15133991
15133991
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard