Articole scrise de Mihai CIUCĂ

Într-o vreme, în paginile "Sportului" era la modă şablonul "valoarea nu aşteaptă numărul anilor". La un moment dat acesta ajunsese chiar titlul unei rubrici.

Acum au toate motivele din lume să-şi plângă îndărătnicia. Şi Mircea Sandu, şi Dumitru Dragomir, şi toţi nostalgicii după umorul involuntar al lui Jean Pădureanu. "Naţionala a avut cele mai bune rezultate atunci când prima divizie a numărat 18 echipe". Era epoca în care avea rezultate naţionala lui Hagi şi Gică Popescu de la Barcelona, Dan Petrescu de la Chelsea, Adi Ilie de la Valencia, Lupescu din Bundesliga... Viaţa însă bate, iată, ce se mai votează chiar şi prin Comitetul Executiv sau alte comiţii cărora le-a stat în gât proiectul unei Ligi cu doar 16 formaţii. Dacă situaţia de acum, după ghilotina licenţierilor, nu se îmbujorează cât de puţin în roz, din sezonul viitor Liga va intra vârtos la apă. Va începe cu 15 echipe mari şi late! Cochetează Mitică Dragomir câteodată şi cu circul, dar de astă-dată chiar trebuie să intre în pielea lui Iosefini ca să mai scoată ceva pe drepturile TV ale unei Ligi cu Botoşani, Corona Braşov, Săgeata Năvodari sau Recaş (fardată în Timişoara)... Dar fără Craiova, Argeş, UTA, Poli şi, mai nou, şi fără Rapid.

Da, despre asta e vorba acum la Rapid. E vorba despre criza de timp. Şefii Rapidului nu mai au timp şi de Rapid.

Viaţă grea pentru rapidişti. O săptămână a trecut cum a trecut, mai cu o grevă, mai cu o fleică perpelită pe grătar la ProRapid, mai cu vizita iepuraşului cu daruri.

Cu siguranţă că Paszkany şi Mureşan n-au habar de multe câte se învârt în fotbalul nostru parşiv şi întortocheat. La două lucruri însă se pricep, neîndoielnic. Au dovedit-o cu vârf şi îndesat în cei zece ani de când au deschis uşa campionatului.

Am revăzut zilele trecute câteva frânturi din meciul crucial care a decis retrogradarea în liga secundă, în 1974, a lui Manchester United. Ce destin amar, soarta lui MU a fost pecetluită tocmai de golul cu călcâiul al lui Law, unul dintre monştrii sacri ai primului triumf din Cupa Campionilor. La amurg de carieră şi trecut la rivala Man City, Law a uns de fapt ghilotina. Păstrând proporţiile, imaginaţi-vă că Pancu, plecat altundeva, ar înscrie golul care ar trimite în B Rapidul... Multe feţe lungi în tribuna oficială de la Old Trafford. În declaraţiile la cald nu mai încăpea nicio picătură de durere, lacrimile parcă secaseră, plânsul se pierduse undeva în gât. Nimeni, niciun oficial n-a azvârlit cu vorbe grele pe care mai apoi să nu mai ştie cum să le înghită, din categoria "lăsaţi-l, are el gura bogată, dar are suflet bun".

A devenit deja o obişnuinţă. Câteva rezultate mai răsărite şi evident înnodate şi, gata, antrenorul zilei e ca şi uns în jilţul selecţionerului. Steaua, dom'le, nu e nici Chiajna, nici Snagov, mustăceau cu numai câteva luni în urmă contestatarii instalării lui Reghecampf pe banca roş-albaştrilor. N-aduce anul ce-aduce ceasul.

Ce e mai greu decât să-ţi faci o echipă bună? Să-ţi faci o bancă de rezerve bună, una pe care să te poţi baza... Sunt cugetările lui Terry Venables din vremea în care o antrena pe Tottenham şi tocmai pierduse un meci în care i-au lipsit câţiva titulari. E exact şi ce-i lipseşte Stelei. O bancă de rezerve competitivă. După ani de tatonări şi-a încropit o echipă cu care se poate lua de guler cu destui din lumea bună a fotbalului european.

Au făcut glorie la vremea lor bancurile cu Vasile Şiman