Dansând ca Michael Jackson

30 ian 2018 520 afişări Comentează şi tu Blog

Adi Popa e ultimul pe lista celor care au făcut un pas înapoi în această iarnă. Împrumutul tricolorului pe câteva luni de la Reading în Golf poate fi orice numai o ieşire din tunel în niciun caz. E un fel de time-out. Popa e într-o companie poate nu tocmai selectă, dar oricum deloc de neglijat, alături de Stanciu, de Cristi Tănase, de Grozav, de Torje, de Găman, de Ianis Hagi. Toţi şi-au schimbat cluburile în această pauză de iarnă. Şi-au schimbat cluburile cam de nevoie, strânşi cu uşa. Exact precum Regele pop-ului, toţi mimează nişte paşi înainte, când de fapt sunt tot atâţia înapoi.  

Atunci când cota de piaţă a lui Stanciu a luat-o zdravăn la vale într-un an şi jumătate de la aproape 10 milioane de euro la nici 4 milioane nu încape vorbă decât de un picaj uluitor, rar întâlnit. Aidoma lui Stanciu şi Torje, multe dintre vedetele doar pe hârtie ale naţionalei îşi închipuie că au făcut totul şi ceva în plus, iar de acum rezolvările stau exclusiv în abilitatea impresarilor sau în flerul antrenorilor. Deloc întâmplător, atunci când un tehnician român sau unul trecut prin fotbalul nostru – gen Zenga – semnează cu un club de afară prima întrebare care i se pune e „la ce jucător din campionatul din România v-aţi gândit?“. Exceptându-l pe Ianis Hagi, prea mic deocamdată pentru un război în il calcio, toţi ceilalţi au cochetat cu naţionala mare în ultimul an. E un sfert de lot cu viză de flotant proaspătă. N-au încăput în aceeaşi oală spre exemplu Chiricheş, care nu se simte nici el prea confortabil la Napoli, sau Chipciu, cu viitorul atârnând de un fir de aţă la Anderlecht.        

Aceasta e doar o părticică din radiografia tricolorilor din zilele tragerii la sorţi pentru Euro 2020. Ca de obicei prilej pentru o dublă înflăcărare după ce s-a conturat grupa. Noi ne spunem că am picat totuşi bine şi ne îmbărbătăm cu estimarea pe genunchi că "Serbia nu mai e o speriatoare". Reacţie în oglindă a adversarilor. Şi ei îşi spun la fel, că n-au picat deloc rău cu România în aceeaşi grupă...                  

Vestea cu adevărat bună în actuala conjunctură ar fi că startul preliminariilor e undeva hăt-departe, prin toamna viitoare. Vreme ar cam fi pentru ca mulţi dintre cei pomeniţi să se deprindă cu noutăţile. Cluburi, coechipieri, ambianţă. Asta ca să încheiem într-o tentă optimistă. Adică ceea ce şi facem de ani şi ani. Gata, de acum mutăm munţii...

Versiune selectata: mobil / standard