Glasul roţilor de dric

28 iul 2016 9108 afişări Comentează şi tu Blog

Într-o ultimă încercare de a supravieţui, Rapid l-a angajat pe un condamnat pentru corupţie să-i apere cauza în faţa glumei numite Comisia de Disciplină a FRF care, firesc, a „judecat” în sediul LPF speţa pasată de LPF, sentinţa fiind să dea verdictul tot LPF. Picasso ar fi putut reda pe o pânză un asemenea tablou? Caragiale s-ar fi lăsat de meserie, le-ar fi transmis acestor Take, Ianke şi Cadîr, adică Burleanu, Iorgulescu şi Moraru că sunt prea tari, că depăşesc forţa dramatizării sale.

Condamnatul la corupţie, fostul ministru de justiţie Chiuariu, fost coleg prin „comitetele şi comiţiile” juridice ale Parlamentului României cu un alt stâlp al justiţiei româneşti, Gigi Becali, spunea aseară că Rapid are mari şanse de a juca în acest sezon în Liga 1. Între timp, LPF le anunţă pe Dinamo şi una dintre Politehnicile Timişoarei că au meci sâmbătă, punând astfel cruce Rapiduleţului. Doar un minstru din mirificele guverne ale României putea să dea dimensiuni atât de mari şanselor juridice de supravieţuire ale unui client aflat în moarte clinică.

În acest moment, genialul regizor mexican Inarritu ne-ar oferi planuri suprapuse cu câteva personaje ale acestei poveşti cu parfum suprarealist latino-american. L-am fi văzut pe Copos plângând ca un Ovidiu exilat la Eforie pe vasul lui de milionar, pe hangiul de la Hanul Vlăsiei meditând în timp ce îi este tunsă mustaţa, pe Moraru mutând precum Hitler în buncărul său diviziile de paleţi de apă care să salveze un război pierdut de mult, pe rapidistul cu coliva dedicată lui Copos pregătind din nou ceva deosebit cu bomboane albe şi vişinii, pe rapidiştii care se taie între ei ca într-o tragedie antică.

Încă nu s-au stins ecourile bucuriei promovării în Giuleşti şi acum se aude glasul roţilor de dric. De fapt, rapidiştii şi-au condus echipa spre groapă în chiuituri neaoşe, ca în „Cuibul de viespi”, de mulţi mulţi ani. Ani de zile rapidiştii s-au bucurat de echipele lor bune, supradimensionate faţă de istoria lor proletară, s-au mândrit, s-au trufit şi nu s-au întrebat nicio clipă cu ce munţi de aur se construiesc aceste echipe de top ale Giuleştiului. Între timp datoriile de milioane de euro se acumulau şi, până la urmă, au explodat precum bula imobiliară din America în 2008, când s-a cutremurat toată planeta.
Istoria are schimbările sale de direcţie, driblingurile sale geniale peste ani. În 1946, în vremuri tare tulburi în România postbelică, atunci când o întreagă lume era împinsă spre mormânt şi alta urma era să fie clădită de comunişti pe ruinele fumegânde ale „burghezo-moşierimii”, Rapid s-a camuflat în costumul de salvare şi şi-a pus pe tricouri un uriaş soare, simbolul electoral al comuniştilor. Oricum, Rapid nu era cu adevărat ameninţată de prigoana comunistă, având totuşi „origini sănătoase” după ce a fost înfiinţată în perioada interbelică în amplul plan al Cominternului de a umple Europa de Est cu echipe cu profil muncitoresc. Atunci, când Rapid strălucea în tricourile sale însorite, mari campioane ale României interbelice erau şterse de pe faţa pâmăntului. Rapidului nu i-a curs atunci nicio lacrimă. A scăpat de pârjolul comunist al soarelui de pe tricourile sale, dar a murit din cauza lăcomiei în capitalismul trăit sub pulpana unui fost ştab utecist.

Suporterii rapidişti spun că Rapid nu va muri cât ei vor exista. Deocamdată, Rapid e mort cu tot cu aceste lozinci. De va fi să răsară o nouă echipă, aceea nu va fi Rapid, ci un urmaş, un vlăstar din arborele genealogic al iubirii pentru fotbal lângă şinele de tren. Despre un alt decedat uriaş al fotbalului nostru, Universitatea Craiova, se pretinde că este reînviat de o altă creaţie recentă, CS U Craiova. UEFA, FRF, LPF nu-i atribuie Craiolguţei performanţele formidabile ale faimoasei Universităţi. Aşa va fi şi cu noua reîncarnare vişinie. Poate îi va fi recunoscut pedigriul, dar nu şi izbânzile unei istorii de 93 de ani. Care s-a încheiat acum, când statul care a îngropat Rapidul pentru datoriile la ANAF a anunţat că va reconstrui arena din Giuleşti. Un fnal absurd care i-ar fi plăcut şi lui Inarritu pentru ecranizarea acestei poveşti giuleştene cu parfum de suprarealism latino-american.

http://www.prosport.ro/mihai-mironica/glasul-rotilor-de-dric-15543788
15543788
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard