Regele vasal

19 mar 2016 24464 afişări Comentează şi tu Blog

“Astă-seară dansăm în familie” era o comedie din epoca era să zic comunistă, dar zic acum, ca să evit cacofonia. Am trecut în capitalism, dar schimbarea nu este chiar una radicală pentru unii care sunt printre noi, dar nu sunt dintre noi, Gigi Becali şi Gigi Hagi, că doar, dacă împart acelaşi prenume, pot împărţi şi acelaşi nume de alint. Spun că pentru cei doi lucrurile nu s-au schimbat chiar radical pentru că duetul celor doi Gigi mergea la licitaţii de Mercedesuri de ciobani şi pe vremea când poporul strângea o viaţă cei 70.000 de lei pentru dreptul de a sta la coadă la Dacia. Acum, finul şi cu naşul pun de două sau chiar de patru ori pe sezon de un sequel, scuze nea Gigi pentru cuvântul ales, al comunistului „Astă seară dansăm în familie”.

După ce lumea s-a amuzat pe seama „stelitei” de care a fost cuprins lotul Viitorului din nou înaintea unui meci cu Steaua, brusc accidentaţii şi-au revenit deşi nu poate spune nimeni cu siguranţă dacă în realitate De Lucas chiar s-a aflat pe teren. Însă la Ovidiu, de stelită a fost cuprinsă probabilistica. De când există în Liga 1, Viitorul nu a făcut un egal, unul singur, cu Steaua. A pierdut în serie, împotriva oricărei probabilistici de pe lumea asta, câştigând o singură dată, la faimoasa „omenie”. În rest, niciun egal. Egaluri sunt făcute de Viitorul cu Pandurii sau cu vreo altă echipă, dar cu Steaua nu se pierde niciun punct. Merg toate de fiecare dată unde trebuie.

Viitorul este cea mai complimentată echipă din Liga 1. Un cor de vasali ai regelui vorbesc despre „echipa cu cel mai frumos joc în Liga 1”, deşi şi în această partidă Viitorul n-a deranjat-o pe Steaua cu vreo ocazie de gol. A fost doar acel penalty la care mai mult intuim un fault la Rusu al lui Varela şi care ne confirmă, la cum cade Rusu şi în această fază, că Hagi antrenează cei mai buni simulanţi din Liga 1, Rusu întregind o tripletă de actori cu Tănase şi Chiţu, ultimul încasând şi el un galben pentru simulare în acest meci. Nu ştim dacă şi Ianis e măcar bun la acest capitol, pentru că el, săracul, nu ajunge nici măcar să cadă pe lângă adversari prin careu.

Cu complimente speciale la adresa Viitorului vine şi selecţionerul Iordănescu, cel îndrăgostit de „grădiniţa lui Hagi”. De îndrăgostit ce e, a luat în „naţională” la şuşa din Antalya fotbalişti precum
Buzbuchi, Hodorogea, Nedelcu, jucători care nu sunt buni nici măcar de primul 11 al Viitorului. O spune însuşi Hagi! Acum, un alt compliment din partea lui Tata Puiu este selecţionarea lui Tănase, un fotbalist care joacă mai prost, care e mai inexistent pe teren chiar şi decât vechiul Tănase cu care selecţionerii ne-au exasperat. Şi, în acest timp, Alibec nu prinde lista de 6 atacanţi convocaţi de Iordănescu pentru partidele cu Spania şi Lituania. Păi, dacă Alibec se ţine de prostii şi nu a rămas la „grădiniţa lui Hagi”, ducându-se la Astra pe care o ţine cu golurile şi pasele sale de gol pe primul loc în clasament? Alibec, eşti prea vizibil, fă-te invizibil ca „Tase al meu” şi ţuşti în avionul de Cluj.

Pentru Hagi, dragostea de tată a luat locul dragostei de performanţă. Omul l-a titularizat din nou pe moştenitorul tronului în centrul atacului, ţinând pe bancă un atacant care a entuziasmat cu golul său în etapa trecută, Rusu, şi despre care acelaşi Hagi spunea că este, alături de Alibec, cel mai bun vârf din România. Cel mai bun din România, dar nu mai bun decât fiul patronului, fiu care e din Turcia, că doar Ianis e născut la Istanbul.

Superbă anomalia unică în fotbalul european pe care o livrează eterna şi fascinanta Ligă 1. La Ovidiu s-a jucat cu casa închisă, 134% din fanii veniţi la stadion ţinând cu echipa oaspete. Fabulos a fost că, deşi în orice ţară normală spectatorii ar fi fost încântaţi că atacantul oaspeţilor joacă prost, ovidioţii l-au huiduit pe Chipciu când a fost scos de pe teren. Asta era nemulţumirea lor, că starleta echipei lor de suflet, Steaua, a mai făcut un meci lamentabil. Cazul e de targă, nici măcar SMURD-ul de Iordănescu nu se bagă la o resuscitare cu o convocare. Nu mai poate vopsi nimeni evidenţa.

O menţiune specială pentru excepţionalul adiţional, care o fi fost el, care a dictat penalty pentru Steaua, dar nu a semnalizat şi henţul din care a marcat Popa. Marele Argăseală nu se mai burzuluieşte către vasalii lui Vasaras, nu mai cere rapoarte prin comitetul executiv al FRF. Iar Hagi vorbeşte stins despre această nedreptate. El, care mănâncă arbitri pe pâine pentru simulări şi alte nimicuri, acum mormăie ceva despre injustiţie, ca să nu se spună că n-a zis.

La finalul meciului, Hagi era statuia pe care şi-a cerut-o acum 20 de ani. A fost de neclintit în faţa lui Maradona, i-a eliminat pe Batistuta, Balbo şi Simenone, dar e statuia vasală a Stelei. Nimeni nu l-a bătut în serie, nonstop, din toate poziţiile, şi „din bucătărie” sau „sufragerie”, cum îi place lui să spună când bate şi el adevăraţii adversari, pe Dinamo, cum i-a făcut Steaua. N-a reuşit un amărât de şut pe poartă nici în turul sezonului regulat, cu acea echipă a lui Rădoi pe care o ameninţa oricine dorea. Însă trebuie să-ţi doreşti. Nu ştiu cum se face, dar mânjii lui Hagi, că sunt ei Ianişi sau gloabe ca Filip, Pecanha sau Bănel, nu-şi „doresc mai mult victoria” decât invincibilii celuilalt Gheorghe, fost consigliere al Viitorului pe perioada studiilor la facultatea de la Poarta Albă.

http://www.prosport.ro/mihai-mironica/regele-vasal-15123311
15123311
comments powered by Disqus
Versiune selectata: mobil / standard