Frumuseţea golului lui Fernandes şi a şuturilor lui „The Little Woods” şi  „Leaf” (remarcaţii ziarului „Soarele”, Pădureţu şi Frunză) au fost puse în umbră de revelaţia produsă de zicerile menegerului general: Liverpool a (vorba cititoarelor cu vibratoare) câştigat cu arbitrii. Indiferent de ce teve ai în dotare,  niciodată n-o să ai haşdeul din ochii unui meneger general.

Ce înseamnă antrenamentul Diviziei A, când privirea scrutătoare încearcă să dezlege misterul cavalerului în negru: ăsta ia plicul nostru sau ia plicul lor?

Diferenţa dintre iarba verde de la ei şi tarlaua licenţiată de la noi este ca între declaraţia menegerului lor negeneral („Unirea este o echipă bună”) şi a generalului nostru („Liverpool este o echipă lipsită de valoare”).
Survolăm lipsa de respect faţă de un 3-1 cu care am bătut-o pe Liverpool campioană a campioanei mondiale în ’66 şi titrăm „respect” după un 1-3 încasat de la o actuală echipă a lui Liverpool „lipsită de valoare”.

Menegerul general ne-a declamat înainte de dubla manşă că pe el nu-l interesează să piardă în „aggregate”(sic) la un gol. Aşa cum au pierdut Rapid şi Steaua în faţa lui Liverpool, traduc eu. Şi atunci Unirea a pierdut la 3, cel mai slab „aggregate” („scor general” pentru francofoni) al unei echipe româneşti în faţa „cormoranilor”.

După meci, un fotoreporter englez îi transmite unui jurnalist român că Liverpool va câştiga Europa League. Menegerul general îşi întrerupe conversaţia cu reporterii români şi intervine strigând după englez într-un scouse admirabil: „Și locul 6 în Premier League!”. Şi mi-am adus aminte cum striga Valdano după noi când am fost pe Bernabeu, că Steaua o să se ducă de râpă. Vizionar Valdano ăsta!

Nu mai e nici grătarul federal ce a fost odată. Infecţia generalizată care macină Augustul nostru fotbal a lovit neaşteptat şi cel mai sacru bastion al său, grătarul lui nea Bebiţă Kassai. Grătarul de la Casa Fotbalului, acest Graal căutat de cruciaţi ca Popescu sau aventurieri ca Iacov, a fost pângărit. Şi uite-aşa, Mitică, preşedintele de la Liga cercetaţilor, şi alţi convivi prezenţi la aniversarea umbrei Naşului au plecat de la Casa Fotbalului cu un pachet promoţional de salmonela.
Nu ştiu cât de mult a contat contactul cu faimoasa bacterie atunci când don Mitică a revenit la una dintre vechile lui pasiuni, aceea de agent publicitar pentru tot felul de bazaconii de nivel planetar. Mitică a început de jos şi în acest domeniu, vânzându-şi protejatul mediocru, Bogdan Nicolae, pe post de mare valoare pe la Steaua, Astra sau Braşov. Apoi agentul Mitică a trecut la următorul nivel al licitaţiei şi l-a propus pe Dorin Goian la Manchester United. Cu chiu, cu vai, în stil atât de românesc al transferurilor pcr (pile-cunoştinţe-relaţii), pila Zenga l-a dus pe „unul dintre cei mai mari fundaşi ai lumii“ să fie rezervă în Sicilia.
Şi iată-l pe Don King al fotbalului nostru preluând acum sub aripa lui publicitară un tânăr (credem noi) ivorian de la CFR. „Traore este unul dintre primii 3 fotbalişti din lume la vârsta lui“. Dincolo de faptul că pe internet poţi găsi mai multe date de naştere ale lui Lacina, cum poate să se repeadă la astfel de verdicte cineva pentru care fotbalul începe la Bălceşti şi se termină la Lechinţa? Şi pe care îl doare în walcott de toţi balotelli de pe lumea asta. Când i se pune lui pato, îi ia în krkic pe toţi messiriaşii lui şi ne dă la muller cu lacina. K-assa-i vine omului după cina cu salmonela.

Imperiul Roman din Ghencea alunecă implacabil spre disoluţie. Imperatorul trăieşte în lumea lui care are tot mai fragile legături cu realitatea. Generalul priveşte pierdut în golul din centrul ariergărzii sale. Nevoia nebună a plebei de pâine dar mai ales de circ a transformat totul într-un haos. Şi când legionarul căruia i-a fost încredinţată poarta cetăţii acţionează cu inconştienţă, nimic nu-i mai poate opri pe „barbarii” din pădurile nemţene de la Nord să năvălească şi să vandalizeze ceea ce a fost odată centrul acestei lumi.
Deja schisma s-a produs. Se conturează Imperiul Roman de Nord şi cel de Sud. Imperatorul se ţine de vechile lui strategii, „divide et impera”. Dar faimoasa expresie a unui manager General, izgonit din Cetate, „a început hegemonia”, pare a fi atât de departe. Fantomele celor dominaţi de-a lungul deceniilor de înflorire a Imperiului dau târcoale din toate părţile. De peste munţi, se ridică zgomotul de arme al noului Imperiu de la Cluj, ale cărui ofrande au atras protecţia mai-marilor din Olimp. Fluier războinic răzbate şi dinspre ţinuturile Vasluiului. Dorinţa de răzbunare rămâne mare şi în câmpia Bărăganului. Iar colosul din Banatos n-a renunţat la ambiţia de a fi el Fruncea.
Pe dealul Capitoliului de la tribuna 1, printre ruinele fumegânde, se întrezăresc vechile trofee ale mândrelor legiuni: Cupa Campionilor, Supercupa Europei, titlurile de campioană… Păşind printre vestigiile distruse, un faimos constructor, Turcu din Damasc, exclamă amar, gândindu-se şi la decăderea imperiului său: „O, Zeus, cât e de renovat pe aici!”.

Dacă jucătorii Unirii ar fi avut 1% din agresivitatea ofensivă a managerului său general, somnul lui Reina ar fi putut fi tulburat.
Urmărind meciul de pe Anfield, mi-am adus aminte de una dintre f(r)azele memorabile ale copilăriei mele de microbist radiofonic: „Cămătaru trece de un adversar, trece de al doilea, trece şi de mijlocul terenului…”.
Există tendinţa de a privi blajin către Unirea, nepotul de la ţară căruia îi găseşti tot felul de circumstanţe extraşcolare când are probleme la admitere. Nu, Unirea este campioana ţării şi are responsabilităţi când merge pe Anfield cu tricolorul pe piept şi cu ditamai înscrisul „România” pe echipament, aşa cum au avut şi Dinamo, Rapid şi Steaua, echipe care sunt judecate mult mai exigent. Unirea nu a reprezentat România, ci i-a umflat buzunarele patronului său. Deşi nu urmau să joace cu Liverpool pe Anfield în „primăvara” europeană, CFR, Steaua, Vaslui, Timişoara au încercat să se întărească. Unirea a ţinut până la ultimul RONy din mormanul încasat de la UEFA, despărţindu-se şi de cel mai adevărat jucător al său, Varga.
Fotbalul îţi oferă un paradox pe care în patinaj, canotaj sau handbal nu-l poţi întâlni: să fii meschin şi totuşi mulţumit. Mulţumiţi am fost şi după remiza cu Franţa de la EURO 2008, capodoperă de vulgaritate fotbalistică.
Într-un adevărat act de sabotaj, Sport.ro a difuzat zilele trecute meciurile Rapidului şi Stelei de pe Anfield. Pancu şi Măldărăşanu au arătat că se poate face un 0-0 demn pe Anfield cu o echipă care în acel sezon câştiga cinci trofee, inclusiv Cupa UEFA. Iar Steaua, cu Blocnotes şi Diniţă, a avut acolo trei mari ocazii!
Actul de sabotaj a fost completat vineri, când pe Sport.ro au curs rezumatele celor 16 meciuri din Europa League. Într-o explozie de goluri şi spectacol, Unirea a trecut prin cadru, precum Kvame Nkrumah Acheampong, schiorul ghanez de la Jocurile Olimpice.

Steaua s-a dus la Nisipurile de Aur. N-am fost niciodată acolo şi mărturisesc că fantasmam în legătură cu un loc cu asemenea sonoritate. Din fericire, ProSport m-a ajutat să dau o formă imaginilor mele nebuloase, atunci când mi l-a arătat pe Zapata plonjând pe terenul de antrenament de acolo. Nu ştiam că la Nisipurile de Aur poţi să faci şi împachetări cu nămol, atât de utile înaintea unui sezon extenuant. Domnu’ Stoichiţă pregăteşte însă totul în cel mai mic detaliu.

Acelaşi domn Stoichiţă mai pune de o diversiune. L-a adus pe singurul Moreno din fotbalul mondial mai praf decât Dayro şi a spus că astfel echipa sa va deveni imprevizibilă. Dacă ridicăm vălul de pe Mister, vom descoperi că, de fapt, antrenorul se plânge la derută după un fundaş central. Acesta va fi chiar Pepe, marcator al unui gol în ultimii doi ani şi cu un fizic actual de felină pensionată.

Citesc din gândirea filosofică a celui mai faimos Robot din Albion, Peter Crouch, „Ce-aş fi fost dacă nu exista fotbalul? Virgin”. Şi apoi mă gândesc la conflagraţia care stă să izbucnească între Focoasa nucleară şi Cruda convenţională şi pe care numai Tănase 4 grase (de Cotnari?) poate să-o dezamorseze.

Şi, în final, să ne aducem aminte că Steaua este cea mai iubită echipă din România. Patronul şi cetăţenii (m)UE de pe Ghencea au pus mână de la mână şi au transformat suporterul Stelei din tribune într-un fel de Yeti: toată lumea vorbeşte despre el, dar nimeni nu l-a văzut. Zeloşii curteni de la Palazzo di Becali sunt însă pregătiţi şi pentru această iarnă grea: vorinaugura prima peluză plină cu oameni de zăpadă. Dacă se vor topi la golul Ceahlăului, vor avea măcar o scuză. Sâmbătă, la Bucureşti se anunţă 8 grade. Cu plus la adevăr.

Nu jucăm cu fantasme, Rush, Dalglish, 5 Cupe ale Campionilor sau The Kop. În teren nu va lupta numele, Liverpool, unul, într-adevăr, dintre primele 10 ale istoriei fotbalului. Ci ne vom lupta, de exemplu, cu Insua. Un iepuraş zburdalnic în atac, dar fragil în apărare, golul înfrângerii cu Arsenal fiind marcat din cauza lui. Ne vom bate cu Degen, a treia soluţie de fundaş dreapta, după accidentările lui Johnson şi Carragher. Degen e o replică a lui Insua, la fel de dezordonat defensiv. Nu vor fi nici Torres, poate nici Benayoun, nici Maxi, care a jucat în Ligă cu Atletico. Orice absenţă majoră contează, s-a văzut cu Sevilla la Bucureşti.

Probabil Benitez va improviza. La câteva zile după vizita Unirii, pentru Liverpool urmează meciul pivotal al sezonului, la „Cetăţenii” din Manchester, marii rivali în lupta pentru un loc în Ligă. Benitez ar putea menaja cu Unirea unele „piese” înaintea finalei financiare a sezonului, cu City.

În  atac, Liverpool nu mai înseamnă Owen sau Torres, ci „Gogu”, cel mai dezlânat vârf din istoria recentă a lui Anfield. Iar fonfleul de 20 de milioane Aquilani, nejucat cu Everton şi Arsenal, ar putea fi încă o „speranţă” pentru Unirea. Care are în Apostol un mijlocaş de 30 de milioane dacă Prinţul Gri al Romei a costat 20.
Pariurile mele sunt Galamaz şi Bilaşco. Bătălia pentru Anglia se poate câştiga în aer. După plecarea lui Hyppia, Liverpool e în jocul defensiv la faze fixe un fel de Steaua Angliei.

Sigur că Gerrard poate fi un „Katrina” pentru campioana noastră. Sigur că a plecat cel mai bun unirist, Varga, iar trecerea din Antalya League în Premier League e ca şi cum i-ai pune pe Trandafir şi Patraulea în Avionul Condamnaţilor. Dar zic că e o şansă să iasă Evadarea de pe Anfield.

Urziceni a ieşit greşit la ofsaid şi l-a lăsat singur pe Arlauskis cu Gerrard şi Kuyt încă dinaintea începerii înfruntării de pe Anfield. Pasul greşit al apărării a fost făcut la comanda „căpitanului” Meme. Acesta a remarcat că Dinamo, Rapid şi Steaua n-au reuşit vreo victorie când s-au întâlnit cu Liverpool. Apoi, brusc, şi-a adus aminte de Petrolul şi de victoria sa cu 3-1 în Cupa Campionilor în ’66, când Liverpool era campioana campioanei mondiale, Anglia. Şi Meme a strâns în câteva cuvinte toată sulfuroşenia care pluteşte peste acest vulcan stins numit fotbalul românesc, trimiţând la coş victoria fantastică a ploieştenilor: „Petrolul a bătut-o pe Liverpool când BANII ERAU DE LEMN ŞI SE FOLOSEAU CA NASTURII”.
Aş vrea ca atunci când va ajunge în Anglia, Meme să le spună englezilor, presupunând că vreun ziarist englez îl va băga în seamă, că, de exemplu, Cupa Campionilor câştigată de Sir Bobby Charlton cu Manchester United în ’68 nu prea se pune. Apoi, când Meme va ajunge la Anfield, să pipăie statuia lui Bill Shankly, antrenorul lui Roger Hunt şi al celorlalţi campioni de la Liverpool din înfruntarea cu Petrolul: culmea, o să realizeze că nu este din lemn.
Din fericire, am scăpat de acele vremuri cu bani de lemn. Acum, de lemn mai este doar limba şefilor din fotbal. Nici cenzura bunului-simţ nu-ţi mai pune vreun pumn în gură. Poate doar un manager de club să ţi-l aplice.
O săptămână de stat la Liverpool pentru Unirea. Însă Meme spune că pentru fotbaliştii veniţi din metropola Urziceni va fi plictisitor, pentru că „n-ai ce să vezi acolo”. Liverpool este oraşul aflat pe locul doi în Anglia ca număr de monumente istorice. Un campion ţi-ar spune: „Bă, dacă nu eşti pe primul loc, nu exişti”.

O ştire apărută în ziarele britanice „Soarele” şi „Oglinda zilnică” a scos din anonimat concertul formaţiei vocal-instrumentale Rammstein, petrecut acum câteva zile la Birmingham.

Singurul român care joacă prin ligile engleze (doar Laos şi Republica Centrafricană stau mai rău), Gaby Tamash, a descins în forţă la concertul unor nemţi cam piromani şi chiar foarte „nimfomani“. Cu o shaorma Dristor luată de la Bristol într-o mână şi cu Drumeţul (aşa-l alintă pe Johnnie Walker) în cealaltă, Bad Boy Gaby a cerut nervos masa lui din Bamboo. Rockerii au dat din cap a „da” şi s-au executat şi sub imboldul celor 50 de mitraliere aduse de agentul jucătorului ca stimulent.

 Cocoţat pe masă, Gaby Fundaşul Minune le-a lipit pe frunţi fritzilor banknote cu chipul Victoriei (nu aia a lu’ Beckham) şi le-a făcut o versiune manea la Deutschland uber Alles, Germania-i numai una. După ce i-a dat un telefon Strâmbului să vină să-i facă un masaj, Baby Face Gaby a dat drumul la dădicaţii: pentru Nicky Mitea să aibă bulan la Ulan Bator United, pentru Prinţul Cristea să devină într-o zi coechipier cu John Terry şi pentru Răzvan să cadă în grupă cu Malta, Andorra, Vatican şi Şahtior. Pe dimineaţă, când se apropia un nou antrenament al lui West Brom, Tamaş şi-a luat adio de la teutoni cu promisiunea unui featuring cu Florin Salami şi Gicuţă from Apărători pentru Eurovision. Pe drumul spre casă, Marele Ga(ts)by este apelat de managerul italian Di Matteo, furios că fundaşul n-a venit la  antrenament.

Inventatorul rockului oriental a pus însă un tackling inspirat din napolitana lui Mister Dinu: „chi vive di şperare, mori dişperato”.  Hai, tamarş de aici…

Nea Corleone şi-a rugat cluburile să-şi deszăpezească terenurile. Mureşan cel clujean l-a invitat pe şeful sicilian al ligii să vină să bage la lopată. Pe fundal revăd imaginile cu fanii lui Portsmouth, care s-au strâns cu mic, cu mare şi au dat zăpada de pe teren. Dacă Portsmouth ar fi apelat la o firmă specializată, operaţiunea ar fi costat 50.000 de euro. Fanii ştiu însă că Portsmouth este în colaps financiar. Şi au făcut ei totul gratuit.

Dincolo de calitatea jucătorilor, antrenorilor şi a infrastructurii, diferenţa abisală dintre noi şi ei este dată de calitatea fanilor. Portsmouth este pe ultimul loc în Anglia, este muribundă economic, dar stadionul este plin meci de meci. Pe bilete la preţuri foarte piperate. Nu ţine explicaţia cu calitatea spectacolului. Orice echipă din liga a treia engleză şi unele din liga a patra au medie de spectatori peste cea mai vizionată echipă din România, Timişoara. Bradford, din liga a patra engleză, are cu 20% mai mulţi spectatori decât Timişoara. Media de spectatori din liga a treia germană este mai mare decât media din Liga I.

Rapidiştii sunt peste tot acasă, dar la ei acasă cele trei sferturi de arenă deschise publicului s-au umplut o singură dată în acest sezon: când a fost intrarea gratuită. Ţara lui „moca” se întinde până la Timişoara, acolo unde un brand universal ca Ajax a adus la stadion un pâlc de spectatori, deşi clubul lăsase garda jos la preţurile biletelor.
Dinamoviştii au scuza că au o asistenţă mai slabă decât o echipă groenlandeză. Fanii au fost ocupaţi să facă un cearşaf pe care au scris în birjărească revelaţia că răul e pe axa Borcea-Turcu-Badea. Probabil, dar măcar ăştia vin la meci.