Dacă finala va dura 80 de minute, va câştiga sigur Lucescu. Dacă Şahtar va marca prima, Werder va lua Cupa.

Încă păstrez amintirea tristeţii de după dubla lui Dinamo cu Sampdoria. Haita lui nea Mircea era atât de frumoasă. Mai frumoasă chiar şi decât minunăţia de echipă a Doriei cu inegalabilii Vialli şi Mancini. Nu puteam să înţeleg cum Dinamo nu a putut să treacă. După meci aveam expresia feţei lui nea Puiu după înfrângerea cu Suedia. Nu pricepeam ce s-a întâmplat. Un blocaj pe care îl mai trăisem cu ceva ani înainte după Craiova - Benfica.

Aşa cum Sergiu Nicolaescu nu a rezistat tentaţiei reînvierii Comisarului, Lucescu s-a pus şi el pe un remake al marelui său hit de tinereţe. De data asta a mers mai departe decât acum 20 de ani şi este într-o finală europeană. Echipa de acum nu e nici pe departe la fel de frumoasă precum acel Dinamo. Dar de câte ori nu ne-am convins că frumuseţea nu este determinantă pentru performanţă.

Nea Mircea ne-a întors spatele preferând să-i facă un culoar lui Răzvan precum Cămătaru pentru Mateuţ pe vremuri. Noi n-o să-i întoarcem însă spatele diseară. Poate doar steliştii. Dar şi rivalitatea ce supravieţuieşte după 20 de ani e tot o formă de respect.