Eschivând cu greu dejecţiile unor şefi de turmă sau de promoţie memetalurgică pe ţară, să ne îndreptăm gândurile spre un adevărat Senior. O legendă a Stelei care ne-a părăsit cu discreţie, atitudine nobilă pe care a avut-o şi când a fost golgheterul României trei ani la rând şi când a ajuns selecţioner al naţionalei. Gheorghe Constantin, supranumit Profesorul, a decedat la 77 de ani, dar el va rămâne pentru totdeauna golgheterul legendarei echipe a CCA-ului, Steaua anilor ’50 -’60. Gicu, „nume de scenă” pe care avea să-l preia şi marele Dobrin, a strălucit alături de alte nume uriaşe ale istoriei clubului din Ghencea: Voinescu, Alecsandrescu, Ienei, Tiberiu Bone, fraţii Zavoda, Ştefan Onisie, Costică Toma. Mircea Lucescu, un simbol al rivalilor de la Dinamo, povestea cum în adolescenţă privea pe furiş printr-un gard către faimoşii fotbalişti ai CCA-ului, visând să ajungă odată coechipierul lor. Îl admira în particular pe Gicu Constantin pe care îl considera un atacant extraordinar.

Până la vremurile de glorie, au fost însă încercări teribile. Mi-a povestit Răzvan Toma, probabil ultimul jurnalist care a făcut un interviu pe îndelete cu marea legendă a Stelei. Gicu a copilărit în Obor, dar mergea să se antreneze la Rapid. Făcea parte dintr-o familie prigonită pentru că tatăl său fusese membru PNL. Erau atât de săraci, încât nu-şi puteau permite bilete de tramvai pentru puştiul îndrăgostit de fotbal. Zilnic viitorul golgheter şi selecţioner al României făcea pe jos din Obor în Giuleşti şi înapoi mai mult de 15 km. La un moment dat lui Valentin Stănescu şi altor fotbalişti ai Rapidului li s-a făcut milă de puşti şi i-au dat bani de tramvai. Peste ani, CCA avea să-l racoleze cu schema clasică: încartiruirea într-o cazarmă pentru stagiul militar.

Dacă eşti fan al Realului din Madrid, primeşti de ziua ta o felicitare semnată de Alfredo Di Stefano. Dacă eşti fan Liverpool şi vrei să te căsătoreşti pe Anfield, îl poţi avea invitat la nunta ta pe Phil Neal, singurul fotbalist al lui Liverpool care a jucat în primele cinci finale de Cupa Campionilor ale cormoranilor. Dacă eşti suporter al Benficăi şi vrei să dai mâna cu istoria, poţi trece pe la Da Luz pentru o „pasă” cu Eusebio. Dacă eşti stelist, istoria e grandioasă, dar e greu de întâlnit în Ghencea. Nu are loc de prezentul cavernos.

Nu jucăm cu fantasme, Rush, Dalglish, 5 Cupe ale Campionilor sau The Kop. În teren nu va lupta numele, Liverpool, unul, într-adevăr, dintre primele 10 ale istoriei fotbalului. Ci ne vom lupta, de exemplu, cu Insua. Un iepuraş zburdalnic în atac, dar fragil în apărare, golul înfrângerii cu Arsenal fiind marcat din cauza lui. Ne vom bate cu Degen, a treia soluţie de fundaş dreapta, după accidentările lui Johnson şi Carragher. Degen e o replică a lui Insua, la fel de dezordonat defensiv. Nu vor fi nici Torres, poate nici Benayoun, nici Maxi, care a jucat în Ligă cu Atletico. Orice absenţă majoră contează, s-a văzut cu Sevilla la Bucureşti.

Probabil Benitez va improviza. La câteva zile după vizita Unirii, pentru Liverpool urmează meciul pivotal al sezonului, la „Cetăţenii” din Manchester, marii rivali în lupta pentru un loc în Ligă. Benitez ar putea menaja cu Unirea unele „piese” înaintea finalei financiare a sezonului, cu City.

În  atac, Liverpool nu mai înseamnă Owen sau Torres, ci „Gogu”, cel mai dezlânat vârf din istoria recentă a lui Anfield. Iar fonfleul de 20 de milioane Aquilani, nejucat cu Everton şi Arsenal, ar putea fi încă o „speranţă” pentru Unirea. Care are în Apostol un mijlocaş de 30 de milioane dacă Prinţul Gri al Romei a costat 20.
Pariurile mele sunt Galamaz şi Bilaşco. Bătălia pentru Anglia se poate câştiga în aer. După plecarea lui Hyppia, Liverpool e în jocul defensiv la faze fixe un fel de Steaua Angliei.

Sigur că Gerrard poate fi un „Katrina” pentru campioana noastră. Sigur că a plecat cel mai bun unirist, Varga, iar trecerea din Antalya League în Premier League e ca şi cum i-ai pune pe Trandafir şi Patraulea în Avionul Condamnaţilor. Dar zic că e o şansă să iasă Evadarea de pe Anfield.

Din doi în doi ani, filiala din România a Eurosportului prezintă Cupa Africii într-un mod mai original, împănând comentariul cu glumiţe cu aer de Pretoria 1984. Printre ironiile la adresa băştinaşilor, „complimente“ care în Franţa ar fi pus în pericol însăşi existenţa postului mamă, întrezărim patru stadioane angoleze cum în România mult mai superioară nu vom prinde până la sfârşitul zilelor noastre. Arenele apărute în Angola ca ciupercile după sezonul ploios subecuatorial au fost construite într-o ţară care tocmai a ieşit dintr‑un sfert de veac de război civil. La noi, după aşa ceva nu ar mai fi crescut nici cartoful, cum spune părintele Cupei Africii la Eurosport, Radu Banciu.

După ce s-a scremut să nască o limbă de autostradă, România s-a mobilizat să facă şi un stadion. Într-o ţară care înaintează triumfător spre un milion de şomeri, ctitorul Sorin Oprescu s-a gândit să angajeze cu bani publici manageri germani pentru stabiliment. Aveţi idee cam pe ce bani vin nişte expaţi din New Yorkul european, Frankfurt? Şi de ce n-ar putea nişte plăieşi locali să aibă grijă de pajiştea stadionului, să le dea drumul la porţi lui ACDC şi Adrian The Wonderkid, să găseşti o Mchiftea la bufet şi să nu cadă lumina la meciul cu Feroe şi să cadă la cel cu Serbia, că aşa poate ne-o luăm doar cu 3-0?

Pentru că stadionul de la Bucureşti va semăna cu cel din Frankfurt, Oprescu a plecat cu căţel şi purcel de la primăria lui să se întâlnească în Germania cu primăriţa din Frankfurt. Aşa cade banul public la datorie sub bisturiul nemilos al chirurgului autostrăzilor suspendate. Ce, Giuliani nu se ducea prin Argentina să se vadă cu o primăriţă pentru că Giants aduce cu Bombonera? Să sperăm că, în sfârşit, edilul nostru suprem va lămuri măcar problema pistei. Stadionului.

Mutu şi-a prins cea de-a 31-a gladiolă în buchetul vieţii. Nu mai e însă nici el ce-a fost. Ca notorietate în afara patriei noastre a început să pălească în faţa unei guriste sintetizate pe un calculator din Constanţa şi care s-a cocoţat pe locul unu în bilbordul american (asta nu mai e criză, ci prăpăd în muzică). La mondenităţi, aniversarea lui Mutu a ajuns în umbra uniunii matrimoniale din familia prezidenţială dintre faimoasele sigle EBA şi SYDA. Şi ce român, de la balerină la şef de staţie de butelii, îi mai respinsese 36 de apeluri lui Adi? (mă rog, nea Mircea, către care îşi mai divertează Răzvan apelurile, spune că au fost numai 27).

Spre 100.000 de oameni au votat pe site-ul www.sport.ro cel mai bun fotbalist român al deceniului. Mutu a fost cocoţat pe primul loc de mai mulţi suporteri decât au strâns în tribune în Europa League cele patru mândreţi care ne-au reprezentat acolo. Cel mai bun fotbalist român al ultimilor zece ani n-are însă niciun trofeu în palmares (bine, fedelissimii săi spun că Mutu s-ar putea agăţa de o toartă a titlului lui Dinamo din 2000 cu turul pe care l-a petrecut în acel sezon în haită). Acul busolei îmi baleiază între impresia că Mutu a fost un bombardier pentru naţională cu echipe din lumea a treia şi declaraţia lui Dobrin care spunea, când Mutu strălucea la Chelsea, că românii au trimis la Londra un fotbalist mai mare decât Prinţul anilor 70 şi decât Hagi.

În rest, Mutu a refuzat Kubanu arăbesc, s-a întors cu al o sutănuştiucâtelea gol în Italia, urmează optimile Ligii Campionilor… Atâtea meciuri tari de evitat pentru Răzvan Lucescu.

Vali Ceauşescu spune că se uită la Hallmark. Şi că peste posturile româneşti trece rapid. Normal, există riscul de a nimeri imaginile cu cei ucişi acum 20 de ani şi aruncaţi în gropi comune. Vali le zice într-un­ interviu luat printr-o „intervenţie”. Tudorel Stoica a fost pila reporterului. Pilelele erau pentru lagărul RSR ce erau Stoica şi Bölöni pentru Steaua: motorul. Probabil în virtutea conservatorismului britanic cu care s-a contaminat pe când studia şi el, ca tot comunistul, la Imperial College din Londra, Vali îşi mai „procură” şi acum cu pile vată, chibrituri, margarină, gheare de pui, adidaşi de porc şi creveţi. Pe care îi îndeasă în portbagajul Peugeotului său roşu (mi se pare o culoare bine aleasă).
Printre delicatesele servite de Vali o reţin pe cea legată de definirea lui decembrie ‘89: „folosiţi ce termen vreţi, NU MĂ DERANJEAZĂ”. Vali, nu s-a întâmplat nimic. Papa a rezolvat situaţia de la Timişoara împreună cu rivalii de la Dinamo. Aşa că Mihai Costea vine de urgenţă la Steaua după ce Vali ridică dintr-o sprânceană. Tovarăşul Mititelu îl va aduce personal cu Oltcitul până în Ghencea. Gică Popescu îşi cere public scuze că s-a ascuns în podul casei părinteşti, în loc să-şi aducă prinosul de recunoştinţă că îmbracă tricoul Stelei. Belodedici intră în pârnaie 10 ani, cum a decis Papa în ’89. Mitică de la Mititica preia Victoria şi reuşeşte șase promovări cu ea într-un sezon. Iar Steaua raportează 104 victorii la hectar după meciuri cu durata între 90 şi 110 minute.
26 februarie. A doua zi după ce Unirea a eliminat-o pe Liverpool. Împlinindu-se o lună de la ziua lui Papa, o scurtă ştire despre victoria Urziceniului va apărea în pagina trei. În rest… Să nu uiţi, Vali!

Arsenal a câştigat cu 2-1 în faţa lui Liverpool după ce a fost condusă la pauză cu 1-0. Fabregas a spus la final că nu l-a văzut niciodată pe Wenger să se dezlănţuie în asemenea fel precum a făcut-o la pauza meciului de pe Anfield. Wenger s-a mărginit să zâmbească şi să spună, când a fost invitat să comenteze tornada pe care declanşat-o la pauză, că „e drăguţ să vezi că după 13 ani la Arsenal mai pot să surprind lumea”.

Fără îndoială că multe dintre lucrurile care se întâmplă în vestiare trebuie ferite de public. Din păcate pentru el, antrenorul naţionalei feminine de handbal, Radu Voina, n-a avut o uşă pe care să o închidă în urma sa când a ţinut speechurile din timpul meciului cu Spania. Şi astfel am auzit cum domnul Voina, castelan de obârşie din distinsa Sighişoară, o ţinea doar în ţigancă şi cioară când vorbea despre conducătoarea de joc a Spaniei. Voina nu a fost nici măcar surprins. Toată lumea ştie de filmarea în direct a discuţiilor din time-out-uri. Dacă până acum eram jenaţi de simplitatea ideatică şi de bolovănismul observaţiilor selecţionerului („sunteţi ca nişte stâlpi de telegraf”) din timpul time-out-urilor, acum am avut parte de demonstraţia de civilitate apărută după dictatura lui Tadici.

Când Luis Aragones, campion european cu naţionala de fotbal a Spaniei, a fost surprins vorbind într-un cadru mai intim despre ţiganul de Henry, s-a născut un adevărat caz pe lângă castelele din Asturia sau Andaluzia. La noi, castelul din Sighişoara are înfiptă în turla sa o sperietoare de ciori. Iar la palatul Cotroceni, preşedintele ţigancă împuţită se pregăteşte să-l decoreze pe porumbelul păcii Voina, care nu bate pe nimeni din cei care contează.

Tocăniţa lui Stoichiţă cu jucătorii lui Sheriff pe tabla de joc înaintea meciului de la Tiraspol îmi aduce aminte de schimbarea direcţiei din care bate Vântu în campania electorală după arestarea din Indonezia. Fostul angajat al şerifului din Tiraspol a părut să lucreze sub acoperire la Steaua după cum i-a pus în eroare pe Bănel şi compania când l-a dus pe tabla de studiu pe Volkov din partea stângă a atacului până pe dreapta apărării, când pe fundaşul dreapta Mamah l-a aşezat ca vârf, când pe Balima l-a dus din dreapta în stânga şi pe Franca din centru în dreapta. După ce vezi acest talmeş-balmeş, parcă înţelegi Zăpăceala de la golul primit de Steaua.
Stoichiţă spune că sistemul 3-4-3 cu care nu le-a bătut nici pe Rapid, nici pe Gloria Bistriţa în Cupă şi nici pe Sheriff, asigură „cea mai judicioasă acoperire a terenului”. La Tiraspol parcă am văzut însă o dansatoare de cabaret îmbrăcată în roşu şi albastru. Balima şi Volkov, jucând altfel decât în desenul de Picasso al lui Stoichiţă, au profitat din plin de toate goliciunile lăsate în flancuri de absenţa unor Marin şi Golanski, polonezul care a fost pus să facă marcaj la periculosul Mircea Rednic din tribună.
Nimeni n-a jucat în acest sistem la Steaua în ultimii 12 ani, cât a trecut de la precedentul mandat al lui Stoichiţă la Steaua. Şi nici măcar la fiecare partidă sau pe durata unui întreg meci nu se joacă aşa acum la Steaua. Jucătorii sunt bulversaţi. Toja îi trimite fără să se uite lui Marin acolo unde veteranul ar fi trebuit să fie în sistemul 3-4-3. Petrică era însă mai în spate, acolo unde joacă în 4-4-2. Şi uite aşa mingea se scurge leneş în aut, Steaua devine singurul cap de serie aflat pe ultimul loc într-o grupă din Europa League şi tot aşa trec cele peste 1001 de nopţi de când Steaua n-a mai bătut pe nimeni într-o grupă europeană.

Românii îşi iubesc valorile. Postul care a transmis în direct cucerirea aurului mondial la sărituri de către Drăgulescu a avut o audienţă microscopică. Când a întrerupt gimnastica, un meci de fotbal i-a mărit audienţa acelui post de vreo 25 de ori.

Românii vor arbitri străini. Oare englezul care a validat golul în care mingea loveşte un balon aruncat din tribună înainte de intra în poarta lui Liverpool o fi destul de străin?
Davydenko l-a bătut pe Nadal pentru că la pariuri cota pe victoria sa era mai bună decât cota la înfrângerea sa.
Scrimerii au fost decoraţi de Băsescu. S-a încercat şi decorarea primului cumpărător al unui bilet la un meci de scrimă, dar încă n-a apărut aşa ceva.

Roma conduce Milan la pauză pe San Siro. Galliani se duce valvârtej la vestiare. Se întâmplă în Italia, dar Leonardo nu-l dă afară din vestiar pe Galliani, nu blochează uşa. Milan câştigă meciul cu 2-1.
Un protest mititel sugera că, dacă Vidic dădea piept cu Costea la Belgrad, nu ne făceam de rahat. Mai greu e când Costea dă piept cu Rohat.
Lutz Stache e cel mai normal dintre rapidişti. Pentru că a fost singurul care s-a bucurat când nişte vişinii au marcat în Giuleşti.

Răzvan Lucescu spune înainte de meciul de la Belgrad că nu pierdem cu sârbii dacă Mutu joacă precum în meciul Fiorentinei cu Lyon. După meciul de la Belgrad, Răzvan Lucescu spune că forţa grupului este mai importantă.
Cert este că moralitatea lui Alexandru Tudor nu se ia.

În faţă la Gare du Nord, un rromân originar din Slatina de baştină a lui Eugen Ionescu/o a scos la vânzare ghetele de pantera roz ale lui Ribery după un contraatac tăios la magazia cantonamentului de la Clairefontaine. Şi aşa unul dintre puţinii francezi din naţionala Franţei, semialgerianul Ribery, a fost scos din joc. Rămâne să ne descurcăm cu celelalte staruri francongoleze, francotdivoare şi francorsicane care luna trecută au spulberat cu 1-0 selecţionata motostivuitoriştilor şi a braconierilor de balene din Faroe. Şi pentru că Africa şi Guadelupa nu le mai ajungeau, un ţigan, Gignac, care a rupt plasa pescarilor din Faroe, va fi în avangardă în faţa cetei lui Răzvan. Întotdeauna am crezut că cei mai buni agenţi dubli aveau origini rrome.

Pentru că steaua lui Bănel apune şi Gignac e noul cocoş rromano-galic, franţuzii trebuie să schimbe acum faimosul afiş cu Les Bleus care îl înfruntă pe lăutar cu Henry şi Benzema faţă-n faţă cu nişte călugări de la muntele Athos. Selecţionerul călugărilor va face în pauză o demonstraţie de exorcizare, punându-l pe Stelea să-l biciuiască pe fotbalistul care a îndrăznit să facă sex în lunea de dinaintea sâmbetei meciului. Cică n-am fi pregătiţi pentru două partide pe săptămână. Păcătosului i se va da exemplul îngerilor lui Tata Puiu, Mutu şi Lobonţ, care se rezumau doar s-o ia la bara de striptis. Debordând de energia păstrată scrupulos, tricolorii promit să-i bată pe tricolori.

Cătălin Tolontan o vânează pe Ridzi. Filmul este palpitant, cu firme din apartamente tenebroase, scene fantomă, comisii de anchetă. Pe parcursul serialului „Ridzi, spaima Constitutzii”,  Tolontan a arătat că îi plac la nebunie „docomentele”, monitorizările teve şi luările de poziţie ale CNA. Păi, atunci să-l anunţăm pe dl Tolontan că, după ce termină cu Ridzi, colegul Radu Naum poate să-i satisfacă şi el toate aceste trei plăceri. „Docomentul”: decizia CNA prin care televiziunile sunt anunţate că nu au voie să prezinte candidaţi la europarlamentare decât în programe electorale. Monitorizările tv: ele arată că jurnalele de sport ale Antenei 1 şi GSP TV l-au difuzat pe Becali fără nicio problemă în perioada electorală. Monitorizarea de lux este cea cu interviul live de vreo oră cu Becali după Steaua - Dinamo în emisiunea lui Radu Naum de la Antena 1 şi GSP TV. Audienţă beton, încasări de vreo 10.000 de ieuro din duplicitate. CNA? Mult mai vigilent cu ştirile în care se strecoară nişte secunde cu EBA şi Ridzi, „tehnic” legal, faţă de un live clar ILEGAL de o oră cu Becali dându-se în stambă cu şefi de la Dinamo spre jubilaţia vulgului votant şi a gazdei teve lipsite de orice scrupul.
Că-i ban public sau privat, că e ministru sau şef de gazetă teve, legea e aceeaşi. În România însă, unii au imunitate de ştab politic, alţii de ştab jurnalistic.