Superficiali, afoni, prostuţi. Dacă e să te iei după ambasadoarele noastre siliconate de peste Canalul Mânecii, cam ăştia sunt campionii României. Cheeky People. La celălalt capăt al Canalului, situaţia e mai roz. De fapt, e mai neagră, dar măcar nu are chiloţi cu paiete. Emil Cioran era un ardelean pesimist care aminteşte multor băutori de vin de România. Dar echipa nu-i negativistă, la câţi stranieri latini au, probabil vor zâmbi tur-retur.

Declaraţii optimiste s-au făcut. No, o şansă are toată lumea! Cât despre italieni… Putem opri încălzirea globală, multor italieni tot la ştergători de parbrize li se va duce gândul când aud de România, indiferent de oraş sau de sport. În fine, numitorul comun al stereotipurilor este Dracula. Chipurile ardelean, tatăl vampirilor îi bate pe toţi la notorietate. Putem ghici cu ce aşteptări vin greii Ligii Campionilor la Cluj. Anonimitatea clujenilor este un avantaj. Cu mişcări şmechere din şold şi înverşunare, pot fura câteva puncte. Iar dacă ceferiştii trag greii în ţeapă, câştigăm cu toţii un punct. La brandul de ţară

Sunt înalte, solide şi numeroase. Dacă mă întrebaţi pe mine, Tadici merita câte un dos de palmă de la fiecare handbalistă din lot. Nu sub anonimat, ci o palmă în agora. La figurat, desigur, nu îndemn la desfigurarea antrenorului! Când le jignea, când le vorbea de aţă-n fund şi le făcea meduze, era nevoie de o reacţie. Problema cu specia Mitocanus Sportivus este că reprezentanţii ei sunt convinşi - de fapt, conştienţi - că indiferent ce spun nu li se va întâmpla nimic. Ca preşcolarii supradezvoltaţi care iau jucăria altor copii şi apoi le sfidează cererile: „Şi ce-o să faaaaci?”. Mai triste decât presupusele jigniri: reacţiile de tip „aşa-s bărbaţii!”. Pardon, aşa cum orice pădure are uscături, şi sexul tare are molâi. Fetelor, Tadici merita umilit. Şi nu din cauza rezultatului, puteau să-i dea şi cu medalia de aur peste ochi, dar scopul nu scuză mijloacele! Pe de altă parte, dacă aduceau o medalie acasă, cei care denunţă acum tehnica antrenament prin umilire ar fi vorbit de „cheia succesului”.

Unde-i Andreea Marin când ai nevoie de ea? Sau măcar Mihaela Rădulescu să se prezinte la apel! Haideţi, fetelor, sunteţi gata? Sinistraţii să aştepte, Adi Mutu are nevoie de sprijinul şi mila noastră. Sub mottoul „Nu daţi banii pe prostii, plătiţi-le pe ale lui Mutu!”, Borcea a făcut deja primul pas: a deschis un cont pentru donaţii. Natural, ar urma un teledon naţional. Bogaţii să-şi rupă din conturi cât o vacanţă la Ibiza, iar o lacrimă a prezentatoarei să se scurgă încet pe fondul de ten când un microbist preşcolar îşi donează alocaţia pentru a-l salva pe idolul său de la faliment.

Atât de tânăr, atât de frumos, atât de bogat şi, deodată, atât de lefter! Precum într-un balon spre poartă, Mutu a dat cu piciorul banilor strânşi în toată cariera de până acum. Să nu ţi se rupă sufletul? Să nu-ţi vină să faci chetă când ştii că avea totul şi a ales să se facă praf cu prafuri? Dacă îl înţelegeţi, dacă vreţi să-i mai daţi o şansă să piardă tot, sunaţi acum. 0-800-VARZA.