Becali îl vrea pe Lăcătuş înapoi… Degeaba? Nu s-au găsit dovezi care să arate că „Fiara” a fost sabotată, nici că şi-a schimbat tehnica în ultimele două luni. Pare o întoarcere înapoi, dacă-mi permiteţi pleonasmul. Să-l fi lovit dorul pe Becali?

În ziua despărţirii eşti furios sau uşurat. După o vreme, mai ales dacă-ţi merge rău, devii nostalgic. În retrospectivă, singurul buchet de flori oferit vreodată este mai mare şi mai frumos, corpul mai zvelt, glumele mai sărate, sexul mai piperat. La naiba, până şi maică-sa era simpatică! După orice despărţire urmează un moment de cumpănă, un regret laş pentru numai o parte din ce-a fost. Şi-atunci e-atunci.

Cei slabi îşi repetă greşelile, cei mai puternici învaţă din ele. Iar cei pragmatici se mulţumesc cu ce pot. Dacă nu campionatul, măcar calmul peluzei.

Când a donat bani pentru sinistraţi. Când a dat primul gol pentru naţionala României. Când s-a afişat cu Andreea Raicu. Nu ştiu exact care a fost piatra de hotar, dar la un moment dat Cristi Chivu a încetat să mai fie doar un fotbalist şi a devenit model. Copiii vor să fie ca el, femeile vor să fie cu el şi, desigur, să-i desfigureze soţia, bărbaţii cumpără lamele de ras pe care el le promovează şi toată lumea vrea să-l vadă pe teren în meciurile naţionalei. Totuşi, căpitanul e departe de a fi perfect. Sau de a fi Beckham.

Cu freză incertă şi dicţie de popândău, cu un abia sesizabil accent italienesc, fumător, ar putea fi mai degrabă personaj de desene animate decât de filme cu supereroi. Dar îl salvează modestia, şutul cu stângul şi faptul că nu ne sufocă prin apariţiile sale mondene.

Chivu ar trebui să fie mândru de sine. Nu pentru că alţii îl imită sau tânjesc după atenţia lui, ci pentru că a reuşit un lucru pe care puţini dintre cei aflaţi în lumina reflectoarelor îl reuşesc: pare să fie foarte fericit.

Despre Pulhac se spun multe, majoritatea de rău. După scandalul „Maneaua”, suporterii i-au cerut capul, patronii l-au ameninţat, Zicu spunea că nici la recuperare nu a vrut să vină. Foarte bine. Să zacă!

Dacă eşti răcit, părăsit, confuz sau ruşinat, zaci. S-o fi dovedit ştiinţific faptul că filtrul UV are multe beneficii pe termen lung, dar un fapt la fel de adevărat, însă mai puţin studiat în laboratoare, este că, după ce zaci, lumea e mai frumoasă. O zăcere sinceră îndulceşte orice amărăciune. Cu atât mai mult dacă eşti sportiv: cronometrat şi alergat în orice moment al carierei. O pauză e ca un premiu: abia când o obţii îţi dai seama cât ţi-o doreai.

O dată la două săptămâni, la Dinamo se aşterne liniştea de după furtună. De obicei, furtunile sunt stârnite de zeii de pe norii din fum de trabuc. Iar zeii nu vor să zacă niciodată.