La meciul România – Serbia, vor fi în tribune doi bărbaţi: şefi de stat şi taţi, în acelaşi timp. Sârbul are patru copii şi probleme complicate în ţară, românul are doi copii care îi fac viaţa complicată în ţară. Apropo, noroc că e ocupată cu strânsul de semnături, că dacă venea Băseasca cea Mică la meciul naţionalei îi eclipsa total pe fotbalişti. Noul sport naţional este „paparazzitarea” Elenei „Botescu”, ceea ce e obositor pentru micuţă, pentru fotografi şi pentru noi toţi. Un lucru bun iese din Băsesciada asta totuşi, a părăsit criza primele pagini, măcar pentru câteva zile. Pe de altă parte, despre meciul naţionalei s-a vorbit mai puţin în presa generalistă. A fost mult mai savuros meciul Pipiţa - Pipida, finalizat cu scorul 2 - 0: Intelectuala nu a mai ajuns pe liste până la urmă, iar Independenta a mobilizat suporterii familiei mai tare ca la referendum.

Calificarea Elenei la Europene va demonstra cât de mult trebuie să-ţi doreşti victoria şi cât trebuie să te ajute tata ca să o şi obţii. Hai România!

Lumea se dezice de Becali. Vorbeşte mult, prost, citează din porcării, se bagă peste Lăcă, umileşte oamenii din jurul său. Numim „becalizare” procesul care transformă orice ştire într-o hăhăială lăbărţată. Să plece de la club, zic mulţi, dar tremură tot atâţia la gândul că ar pleca de-adevăratelea.

La fel, oamenii se dezic de Magda Ciumac, dar o urmăresc cu interes când dansează pe masă. Ultima fiţă e să spui că nu ştii cine e Ciumaca. Această lipsă din cultura generală este egală cu apartenenţa la o elită, un refugiu nestropit de zbenguielile în mocirlă ale exhibiţioniştilor televizaţi. A fi reuşit să nu auzi de valoroasele nulităţi naţionale înseamnă a fi un cunoscător, a şti o parolă de acces la o lume în care oamenii nu râd de maimuţăreli, ci la ironii fine.

Unii chiar n-au auzit de ea. Sau au auzit, dar n-au aprofundat subiectul şi nu fac nicio asociere cu numele. Norocoşi. Alţii o ştiu, o acuză că şi-a înscenat răpirea, ţin sau nu cu ea în procesul de custodie a copilului. Ei întreabă retoric: „Cine e Magda Ciumac?” şi-şi dau ochii peste cap. Singurul scandal legat de custodie de care au auzit aceşti delicaţi telespectatori este al Mihaelei Rădulescu. Autre chose!

Miercuri, Fergie a spart consecuţia stupidă din Liga Campionilor: după patru ani, echipa care câştigase competiţia în anul precedent nu a mai fost eliminată în optimi. De aproape 23 de ani, Sir Alex Ferguson domneşte în „Old Trafford”. Încă un an şi îl ajunge pe legendarul Matt Busby. Poate de aceea Fergie a anunţat că îi va dedica mai mult timp soţiei din 2011. Mă mir că aşteaptă Cathy! În 2007, scoţianul a spus că lipseşte de la nişte amicaluri pentru că nevasta l-a solicitat pentru treburi casnice. Prioritatea lui e totuşi clubul, să ne-nţelegem. Ca dovadă, l-a amendat pe Beckham când a lipsit de la antrenamente pe motiv că fiul lui e bolnav. Victoria mersese la un eveniment din Săptămâna Modei. Dacă soţia a putut să iasă în oraş, şi Beckham ar fi putut veni pe teren, a zis Cavalerul. Cu logica şi cu disciplina asta a bătut toate recordurile din istoria clubului. Mă rog, mai are unul singur. Dacă ar fi fost un român acţionarul Manchester United, Ferguson n-ar fi rezistat niciun an pe bancă! În primii ani, scoţianul n-a făcut mare brânză. Răbdarea a meritat. „Sunt un tip al naibii de talentat. Pot să mă apuc de pictat sau de ceva asemănător după ce mă retrag“, spunea antrenorul. Ca în fotbalul românesc să existe mai mulţi „siri” şi mai puţini „nea”, ne-ar trebui jumătate din talentul şi disciplina englezeşti şi măcar un sfert din umorul englezesc.