Acum un an şi nouă luni, într-un interviu din Sport Magazin, Adrian Cristea spunea că şi-ar dori să joace în Primera Division, că n-ar pleca de dragul banilor într-o ţară estică decât „poate mai încolo, momentan vreau să joc fotbal la cel mai înalt nivel”. În acelaşi interviu spunea cum reuşeşte să nu apară în tabloide: „Sunt un tip mai liniştit, în general”. De atunci, multe s-au schimbat. Aşa cum Bestia din desenele Disney a redevenit prinţ, aşa s-a rupt vraja şi la Cristea. Numai că el nu e o bestie.

Toate fetiţele visează să ajungă prinţese, să întâlnească un prinţ frumos din cale-afară, cu care să trăiască până la adânci bătrâneţi. Dar băieţii nu se înghesuie la dorinţa de a deveni prinţi. Parcă mai mulţi îşi doresc să ajungă fotbalişti şi să trăiască până la adânci bătrâneţi având câte o iubită pe săptămână. Dacă printre ele sunt asistente la emisiuni TV, cu atât mai bine.

Adrian Cristea reuşeşte să fie numit „Prinţ”, când, de fapt, e… fotbalist.

Rădoi vorbeşte despre Steaua cu politeţe şi respect. Niciun resentiment nu poate fi citit printre rânduri, ci poate doar în privire. A părăsit echipa ca pe un cămin care nu-i mai împlinea toate nevoile. Asta nu înseamnă că nu priveşte înapoi din când în când, ca printr-un album cu poze cu fosta iubită care tocmai s-a logodit cu un alt tip. Sigur, numai de bine, să fie fericiţi, dar tot pe mine mă iubeşte!

Pentru că e dureros să părăseşti un loc după ce ai crezut că e scris în stele să îmbătrâneşti acolo. Dar şi mai dureros e să vezi că vieţile celor pentru care erai Luceafărul sunt încă extrem de luminoase.

Stresul unui nou început e mai uşor de suportat când ştii că te poţi întoarce oricând, că nimeni nu-ţi va lua locul şi că, în general, tu eşti cel mai tare!

Îţi doreşti ca lucrurile să meargă înainte, te aştepţi la asta, dar când se întâmplă cu adevărat, parcă îţi faci iar bagajele, de data asta definitiv.

Vine un moment în viaţa fiecărui fotbalist când îşi dă seama că trebuie să-şi dea BAC-ul.
Nu pentru că şi-ar dori o carieră academică după cea fotbalistică, dar, dacă ar mai amâna un pic, ar ajunge să-şi ia diplomele odată cu fiii lor. Iar asta nu se poate: scuipă, înjură, dar, totuşi, au o imagine de protejat!

Lui Dănciulescu nici nu i-a luat mult să-i vină ideea: 19 ani! În 1991 s-a înscris la liceu, iar în 2010, cu puţin noroc, va urca o treaptă pe schemele demografice ale sondajelor de opinie: va avea studii medii. Ce-i drept, se întâmplă la vârsta la care alţii se duc la reuniunea de 15 ani de la absolvire.

Dar de ce s-ar grăbi cu studiile? Câtă şcoală îţi trebuie să ştii că mingea e rotundă? Are deja un 10 pe spate, nu-i trebuie şi coroniţă. Lumea e plină de modele care arată că doar şcoala vieţii te duce departe. „Regele” ştie tot atâtea cuvinte câte goluri a dat. Se pare că i-a fost suficient, pentru că ieri povestea într-un studio de televiziune cum nea Mircea îşi căuta elevi talentaţi şi cărora să le meargă mintea. Aşadar, pe cine să convingă Andreea Marin Bănică într-un spot video plin de pitici că şcoala te face mare? Surpriză: fotbalul te face mare!