Ce au in comun John Terry de la Chelsea si Lucian Mandruta de la Antene? Categoric nu conditia fizica. Desi, de unde sa stim noi ce anduranta are Lucian Mandruta pe campurile din Mogosoaia…?

Numai ca eu ma refeream la sotiile iubitoare si iertatoare! Ca tot e Dragobetele, sa vorbim despre dragoste. Da, da, dragostea!

Amandoi au declarat, dupa ce si-au inselat nevestele si apoi le-au impacat in vacante exotice, ca sunt mai indragostiti ca niciodata, ca sunt un cuplu sudat, cimentat, super-glue-at. Ce frumoasa e dragostea redescoperita si ciorba reincalzita la soarele din Orient, respectiv pe plajele din arhipelagul mai sus metionat.

Nu mai tin minte cate zile au stat sotii Mandruta in Caraibe, parca 10 zile, suficient cat sa se observe la Observator un bronz minunat, iar Terry a stat 4 zile in Dubai ca sa isi ceara scuze pentru mandruta. Pentru mandruta lui, nu pentru Lucian Mandruta. Fiecare cu a ma-sii!

O fi ceva in aer, in apa sau in razele UV din acele zone, nu stiu, dar acele cateva zile au fost suficiente pentru ele ca sa se intoarca cu zambetul pe buze spunand jurnalistilor ca au casnicie prea puternica pentru a fi distrusa de o aventura. De unde rasare intrebarea: ce anume distruge o casnicie puternica? Infidelitatea, nu. Sau, ma rog, daca destinatia pentru a doua luna de miere e destul de misto, infidelitatea se ingroapa in nisip ca un cap de strut.

Atunci, ce? Violenta? Doamne fereste, maica. Mai bine ai o casnicie subreda la care stii o treaba: fara infidelitati ca-ti cade sandramaua-n cap. Ce atata relatie solida? Sufla si-n iaurt! Mergi pe varfuri, ca-ntr-o cladire cu bulina rosie, ca daca se zguduie un pic te trezesti cu o lustra-n freza. Sau o crosa de golf, vezi cazul “pisicutei” Tiger Woods.

Fereasca Sfantul Arbitru de casnicii atat de puternice! Puterea casniciei = capacitatea lor de a ierta, in dependenta lor de soti, in lipsa lor de curaj in a o lua de la capat, in blazarea lor? Sa fie sanatosi!

Ptiu, bine c-am scăpat! Nu cred că-i profană pe lume să nu se bucure de decizia LPF de a interzice scuipatul pe terenul de fotbal! Sigur, a scuipa după mult efort e un gest care poate fi înțeles, dar asta nu-l face cu mai puțin scârbos.
A fost nevoie de o gripă porcină ca să scăpăm de-un gest de porc. Cu vorba dulce n-am reușit. Nici nu mai contează acum, să ne bucurăm de stadioanele mai curate, mai uscate! Mult mai curate și mult mai uscate, dacă se interzice și mâncatul semințelor! Și n-ar fi o idee rea, având în vedere că se scuipă cojile direct în freza colegilor de suferință din tribune. Iar asta, spre deosebire de flegmele jucătorilor, nu mai e de înțeles. E nesimțire și e extrem de periculoasă și de contagioasă.
Să fim optimiști. Încă un virus, două de-astea și poate scăpăm și de gesturi obscene și înjurături!

Lucescu a luat o pauză de la Mutu. Lucescu nu-l mai recunoaște pe Mutu, nu mai e același om pe care îl convocase. Am auzit că și-au dat tinerește niște sms-uri cu scuze, respectiv acceptarea lor, dar nimic nu va schimba parerea pe care deja și-a format-o Lucescu. În unele situații, indiferent de ce promisiuni se mai fac, zarurile nu se mai aruncă a doua oară. Ele sunt deja rostogolite și ceea ce arată ele poate fi o combinație necâștigătoare. Ca atunci când el se mută, dar ei încă mai discută, desfac firul in patru, apoi in opt. S-au adunat multe, nu mai pot comunica, se enervează reciproc orice ar face. Ce nu mai merge? Cum facem  sa ne privim iar in ochi? Uneori discuțiile îi fac să se împace, dar nu pentru că s-au intors în timp, ci pentru că pe mai bine de atât nu cred ca pot obține și se resemnează. Mai bun ca Mutu, nici Lucescu nu-și imaginează că va avea. Așa că, de nevoie, împăcarea e dulce. Sau dulce-amăruie.